Anulare act administrativ. Decizia nr. 7015/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7015/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3946/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 7015/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. P.
Judecător V. S.
Grefier S. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de instituția pârâtă M. G. – prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G., cu sediul instituției în G., ., împotriva sentinței numărul 677/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru instituția recurentă M. G. av. J. I., lipsă intimata E. E., lipsă fiind reprezentantul Instituției Primarului Municipiului G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea solicită reprezentantului recurentei să precizeze dacă mai are cereri de formulat.
Reprezentantul recurentei precizează că nu mai are excepții sau cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei M. G. – prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G., susține oral motivele de recurs și în concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamanta E. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. G. – prin primar, solicitând anularea Dispoziției nr. 907/09.04.2013, emisă de pârât.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că acordarea sporurilor pentru condiții grele și condiții vătămătoare și stimulentele nu a fost nelegală, ci s-a făcut în baza acordurilor colective de muncă. De asemenea emiterea dispoziției este tardivă.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 677/7 04 2014 a Tribunalului G. a fost admisă cererea și s-a dispus anularea dispoziției de imputare nr. 907/ 9 04 2013 emisă de primarul municipiului G..
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul M. G. criticând-o ca fiind nelegală conform art. 488 pct. 8 C.proc.civ., arătând în esență că instanța de fond a apreciat eronat că stabilirea ulterioară a întinderii prejudiciului nu poate avea vreo influență asupra constatării pagubei, aceasta fiind constatată la momentul anterior indicat.
După cum s-a arătat, chiar dacă o dispoziție de imputare este prin esența ei in personam, în cazul de față, constatarea pagubei înseamnă și cunoașterea celui răspunzător de producerea ei, întrucât, conducătorul instituției și compartimentele responsabile în această chestiune aveau evidența funcționarilor care ar fi încasat drepturile salariale apreciate ca fiind necuvenite în cuprinsul procesului verbal de control.
Astfel, instanța de fond neglijează aspectele ce țin de posibilitatea efectivă de emitere a actului administrativ, în vederea recuperării prejudiciului.
Camera de Conturi a indicat o pagubă estimativă și globală, iar instanța a reținut că din 26.11.2012 a început să curgă termenul de 30 zile, chiar dacă angajatului X nu i se putea emite dispoziție de imputare la acel moment, pentru că nu se cunoșteau sumele exacte pe care acesta le-a încasat fără bază legală.
Constatarea pagubei, presupune cunoașterea întinderii prejudiciului pentru fiecare dintre angajații care au încasat drepturi salariale necuvenite.
Emiterea dispoziției de imputare nu se putea face decât individual, iar sumele imputate trebuiau evidențiate defalcat. Ori nimeni nu poate fi decăzut dintr-un drept pe care nu-l poate încă exercita.
Pentru ca raționamentul instanței de fond să fie corect, s-ar fi impus să se dovedească faptul că la data de 26 11.2012, paguba fusese constatată, adică erau cunoscute atât persoana răspunzătoare cât și întinderea prejudiciului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 C.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
La emiterea dispoziției de imputare nr. 907/ 9 04 2013 emisă de P. Municipiului G. s-a avut în vedere Decizia nr.56/23.11.2012 a Curții de Conturi a României –Camera de Conturi a Județului G., măsura II punctul 4, măsura II punctul 6, măsura II punctul 7, măsura II punctul 8, actul de control care a stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului reprezentând în speță, indemnizații de conducere si diferențe salariale ca urmare a exercitării temporare a unor funcții de conducere, proiecte derulate din fonduri europene, sporuri pentru condiții grele (calculator/arhiva), condiții vătămătoare și stimulente.
Susținerea recurentei că paguba presupune cunoașterea întinderii prejudiciului pentru fiecare dintre salariați care au încasat drepturi salariale necuvenite, este în parte adevărată numai dacă se încadrează in termenul de 30 imperativ de zile prev. de art. 85 din legea 188/1999, termen care începe să curgă de la comunicarea Deciziei nr. 56/23.11.2012 a Curții de Conturi a României –Camera de Conturi a Județului G..
Recurenta nu se poate prevala de faptul ca nu a fost diligentă pentru a pune în aplicare măsurile dispuse prin Decizia nr. 56/23.11.2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului G.,în condițiile în care chiar din data de 29.10.2012, momentul semnării procesului verbal de control încheiat de Camera de Conturi G. cu privire la sporurile acordate ulterior reclamanților in perioada septembrie – decembrie 2011, cunoștea că au existat nereguli în activitatea acesteia.
Pe de altă parte, instituirea unui termen scurt, rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare.
În speță, decizia de imputare a fost emisă la data de 9 04 2013, cu depășirea termenului prev. de art. 85 din legea 188/1999, motiv pentru care nu este incident în speță disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 496 alin. 1 C.proc.civ. va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de instituția pârâtă M. G. – prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G., cu sediul instituției în G., ., împotriva sentinței numărul 677/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, G. P. | Judecător, V. S. |
Grefier, S. H. |
Red. M.B.
Dact. S.H. 5 ex./ 06.10. 2014
Fond – V.D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2149/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7845/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
