Alte cereri. Decizia nr. 1614/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1614/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 5961/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1614/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. S.
Judecător: I. M. D.
Judecător: D. V.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta INSTITUȚIA P. G.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE cu sediul în G., . și reclamantul E. D. cu domiciliul ales în G. ., . nr.512/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nre._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată acordat, că este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată sub nr. _, reclamantul E. D. a chemat în judecata pe parata Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculări Vehicule, solicitând obligarea acesteia la înmatricularea autoturismului marca F., tip BRAVO, nr. de identificare ZFA_76, fără plata taxei de poluare.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând ca a achiziționat acest autoturism dintr-un stat al Uniunii Europene, însă pentru a-l înmatricula în România i se impune achitarea taxei de poluare prevăzuta în OUG nr. 50/2008. Reclamantul considera că taxa de poluare nu ar fi conformă cu Tratatul UE, respectiv cu art. 25, art. 28 si art. 90, aceasta pentru că taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeana și reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
În dovedirea acțiunii au fost depuse ca probe Decizia de calcul al taxei de poluare, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare tradus în limba română și contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului. Pârâta Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculări Vehicule a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 512/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă acțiunea și obligată pe pârâta Instituția P. Județului G.-serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule să înmatriculeze autoturismul marca F., tip BRAVO număr de identificare ZFA_76 fără plata taxei de poluare și să achite reclamantului suma de 508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că Autoturismul în cauză a fost înmatriculat pentru prima data în Italia, fiind ulterior cumpărat de reclamant, care s-a prezentat la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data în România.
Pentru înmatricularea autoturismului, reclamantului i s-a stabilit obligația de a achita taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008.
Considerând că stabilirea acestei taxe este nelegală, fiind contrară dreptului comunitar, reclamantul a formulat cererea de față.
În aceste condiții, problema de drept care se pune în cauza este dacă legislația interna potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare, este compatibila cu prevederile legislației internaționale si comunitare.
Potrivit dreptului intern, pentru autovehiculul second –hand în cauză, reclamantul ar datora taxa de poluare.
In conformitate cu dispozițiile art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. În acest sens se reține că prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
De asemenea, nu trebuie omisă jurisprudența Curții de Justiție Europene în aceasta materie; astfel, în cauză Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxă de poluare la autoturismul produs în țara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
În acest sens, C.J.C.E. a statuat, în Cauza T. împotriva României, că taxa instituită de O.U.G. nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atâta timp cât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculări Vehicule și reclamantul E. D..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că plata taxei este o obligație fiscală pentru emisiile poluante care afectează mediul și este stabilită prin Legea 9/2012 care respectă normele comunitare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Se observă că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit.i ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național garantat în special de instanțele judecătorești precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile în materie sunt art.25 CE care prevede „Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arată „Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent” precum și dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 C.E.
Noțiunea de taxa cu efect echivalent rezulta dintr-o jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție (hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Outokumpu, C-213/96 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nameth, C-290/05 si C-333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care reprezintă o taxa specială de înmatriculare propriu-zisa constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 C.E. si 25 C.E.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 C.E. reprezintă în cadrul Tratatului C.E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi ./05 si C-333/05).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 C.E. vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piața interna și produsele din import (hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 si Nádasdi si din 5 octombrie 2006 N. C-290/05 si C-333/05).
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90 alin.1 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Italia.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piața naționala și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum si din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95).
Nu în ultimul rând, se observă că C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară spetei de față care vizează taxa specială din legislația româneasca, a arătat că ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidență articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”. Față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare, înmatriculare, în România, se încalcă principiul discriminării.
Trebuie subliniat că, în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, potrivit art.220 din Tratatul C.E. „Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre”.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări - Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculului în România iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
În acest sens, instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei prin care s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 C.E. prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Față de toate cele mai sus expuse apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, ale Tratatului C.E., dar și cu principiile instituite de C.J.C.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
În motivarea recursului său, reclamant se arată că în mod greșit prima instanță a dispus reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, soluția fiind netemeinica.
Cu privire la recursul reclamantului se retine că instanța de fond a admis acțiunea dar nu a acordat cheltuielile de judecată în totalitate.
Omisiunea instanței de a acorda aceste cheltuieli de judecată nu constituie o reducere a onorariului și, chiar dacă ar fi făcut acest lucru, instanța de fond a apreciat greșit că onorariul este prea mare raportat la complexitatea cauzei, suma de 1039,3 lei nefiind exagerată, având în vedere durata procesului și refuzul nejustificat și de rea-credință al pârâtei.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că se impune respingerea recursului formulat de pârâta INSTITUȚIA P. G.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE și admiterea recursului formulat de reclamantul E. D. cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și disp.art.312 alin.1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. G.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE cu sediul în G., . împotriva sentinței nr. 512/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nre._ .
Admite recursul reclamantului E. D. cu domiciliul ales în G. ., ..29, declarat împotriva sentinței nr.512/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nre._ ..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, F. B. |
Fond: C.L./Tribunalul G.
Red.D.I.M.
Tehnored.F.B. 04 Martie 2014/2 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 552/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3169/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
