Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6888/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6888/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 5484/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 6888/2014
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător I. A.
Grefier Filuța E. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul A. D., domiciliat în G., . împotriva sentinței nr.81/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul A. D., personal, care se legitimează cu CI . – nr._, eliberat de Poliția G., și intimata POLIȚIA L. G., prin consilier juridic E. G., potrivit delegației depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus concluzii scrise, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul arată că este nemulțumit de sentința pronunțată și solicită admiterea recursului, motivat de faptul că hotărârea nu a fost dată de un complet legal constituit.
Reprezentantul intimatei, consilier juridic E. G., apreciază ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Consideră că susținerile recurentului sunt nefondate, conform art.312 pct.5 C.pr.civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată, soluționând procesul, fără a intra în cercetarea fondului instanța de recurs, după casare,solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Dar, având în vedere că hotărârea pronunțată a fost dată de un complet legal constituit, solicită respingerea recursului, pentru motivele expuse pe larg la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 81/2014 a Tribunalului G. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. D. în contradictoriu cu pârâta Poliția L. G., constatându-se că în speță a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, în temeiul art.304 pct.1 C.pr.civ. criticând-o prin prisma încălcării dispozițiilor art.24 C.pr.civ.
Instanța de fond nu a fost constituită în mod legal, sentința fiind dată de un judecător ce a judecat anterior cauza pe fond prin sentința nr.862/14.03.2013.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat, prevederile art.24 C.pr.civ, nefiind încălcate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304/1C.pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.4041/20.10.2011, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel G. a anulat actul administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de agent comunitar. În baza acestei hotărâri reclamantul a fost reintegrat în funcția publică deținută anterior prin decizia conducătorului instituției, la data de 16.01 2012.
Prin sentința civilă nr.862/14.03.2013, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că reclamantul a invocat omisiunea instanței de recurs de a se pronunța în dosarul nr._, asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, omisiune care poate fi remediata numai pe cale contestației în anulare, conform art.318 Cod procedură civilă.
Sentința nr. 862/14.03.2013, a fost casată de Curtea de Apel G. prin Decizia nr 4680/10.10.2013, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță (întrucât s-a pronunțat pe excepție și nu pe fondul cauzei), instanța de recurs apreciind că reclamantul are dreptul de a formula o acțiune pe cale separată, în temeiul art.106 alin. d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, text legal care face trimitere la termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, cu prilejul rejudecării avea competența de a analiza celelalte excepții invocate precum și fondul cauzei.
Așadar, în prezenta cauză, reclamantul solicită pe cale separată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 29.10._12, în temeiul art.106 alin.(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art.22 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.(1) Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța a constatat că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 1 an reglementat la art. 19 alin. (2) din Legea nr.554/2004. Acest termen a început să curgă de la data de 28.10.2010 – data eliberării din funcție a reclamantului conform deciziei nr. 1746/20.10.2010, și s-a împlinit la data de 28.10.2011.
Rezultă așadar că excepția este întemeiată, având în vedere ca acțiunea în instanță fost formulată la data de 04.07.2012, după împlinirea termenului de prescripție.
În recursul formulat împotriva sentinței civile nr.81/20.01.2014, reclamantul susține că hotărârea pronunțată în cauză a fost dată de un complet nelegal constituit, în sensul că doamna judecător M. G. nu putea să mai participe la judecarea cauzei, fiind invocate prevederile art.24 Cod procedură civilă.
Susținerile recurentului sunt nefondate întrucât judecătorul cauzei s-a pronunțat asupra unei excepții, respectiv cea a prescripției dreptului la acțiune, pentru considerentele arătate anterior, și nu asupra fondului cauzei.
Conform art.312 pct.5 Cod proc.civilă, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În această situație, nu sunt incidente dispozițiile art.24 alin.(1) Cod proc.civilă, deoarece judecătorul care a pronunțat sentința atacată, a soluționat pe excepție cauza și nu și-a spus părerea, până în acel moment cu privire la fondul cauzei, respectiv la cererea de obligare a instituției pârâte la plata drepturilor salariale.
Întrucât hotărârea trebuie să fie rezultatul analizării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, rezultă ca judecătorul ce a pronunțat hotărârea atacata nu este incompatibil, deoarece nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Având în vedere că hotărârea recurată a fost dată de un complet legal constituit și față de împrejurarea că nu există alte motive de nelegalitatea sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.32 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A. D., domiciliat în G., . împotriva sentinței nr.81/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 septembrie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, I. A. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.IA/19.11.2014
Tehnored.FED/19.11.2014/2ex.
Fond – M.G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3169/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2111/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
