Alte cereri. Decizia nr. 2090/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2090/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 3357/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIE Nr. 2090/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în . și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu același sediu, împotriva sentinței nr. 2751/7.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții și intimata chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ., recursul este motivat, lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererile depuse la data de 16.12.2013 și, respectiv, 11.12.2013 la Tribunalul G. în dosarul nr._ pârâții Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2751/7.10.2013 a Tribunalului G., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului său recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a arătat că prin soluția pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, contribuind la încălcarea legii române în vigoare; practic a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă legea imperativă.
Pe de altă parte, cererea dedusă judecății de către reclamant este inadmisibilă având în vedere disp. art. 5 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta consideră că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității și a prematurității, având în vedere că art. 7 din Legea nr. 554/2004 menționează fără echivoc faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului. Art. 8 din același act normativ prevede că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ îl constituie răspunsul la plângerea prealabilă.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul a promovat acțiunea cu respectarea art. 7 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele depuse și din susținerile făcute rezultă fără echivoc faptul că acesta nu a îndeplinit procedura prealabilă.
Recurenta mai arată faptul că normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene, așa cum rezultă din Infograma nr._/26.06.2008 transmise de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE – Bruxelles.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. critică, de asemenea, hotărârea sub aspectul excepțiilor inadmisibilității și prematurității, susținând că prevederile ordonanței referitoare la restituirea taxei și dreptul comunitar nu exclud respectarea procedurilor prevăzute de codul de procedură fiscală și Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că măsurile stabilite de Legea nr. 9/2012 corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană acceptând principiile acestei formule de calcul propusă de guvern.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată, corect a reținut prima instanță netemeinicia acesteia, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Curtea mai reține că taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de cele arătate mai sus, Curtea urmează, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în . și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu același sediu, împotriva sentinței civile nr. 2751/7.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red.T.L.G/10.03.2014/Tehnored.L.R./6 ex/10.03.2014/Fond - M.G.
.>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8228/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3754/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
