Obligaţia de a face. Decizia nr. 3754/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3754/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 4167/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3754/R
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - V. S.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, sector 1, .. 28 – 30, împotriva sentinței civile nr. 5667 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 C.pr.civ., s-a depus la dosar de către recurentă răspuns la întâmpinare și întâmpinare formulată de intimații reclamanți, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V., reclamanții G. (G.) S., G. A. C. și T. (S.) G. G. au chemat în judecată pârâții U. S. Haret București și M. Educației Cercetării și Sportului pentru ca prin hotărâre judecătorească unitatea de învățământ să fie obligată să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, iar M. Educației Cercetării și Sportului să fie obligat să își dea avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea formularului de diplomă de licență pentru aceștia, sub sancțiunea plății a 500 lei penalități pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii.
P. sentința civilă nr. 5667/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret și a fost obligat pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți, iar pârâta U. S. Haret a fost obligată să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea unui termen de executare și obligarea la daune pe zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul chemat în garanție M. Educației Naționale, solicitândcasarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
- În motivarea recursului recurentul critică sentința prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 din codul de procedură civilă, considerând că prima instanță a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție.
Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor celor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Consideră recurentul că admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Arată recurentul că instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare al formularelor de diplomă trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform art. 2 din Legea nr. 288/2004 organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
În consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamant, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată, autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal.
Invocând prevederile art. 29 din OUG nr. 75/2005, recurentul precizează că instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de instanța de fond.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților Universității S. Haret nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise de instituția de învățământ, au termen limitat de valabilitate și nu sunt înscrisuri opozabile Ministerului Educației Naționale.
M. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
- Recurentul critică sentința și din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 Cod proc. civ., considerând că soluția instanței de fond a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și a fost dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea, potrivit prevederilor art. 29 din OUG nr. 75/2005 dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza admiterea la studii îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
P. dispoziția dată instanța de fond obligă M. la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare, respectiv Legea nr. 288/2004, Legea nr. 84/1995 și OUG nr. 75/2005.
Menționează recurentul că în cazul Universității S. Haret specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv ale Legii nr. 88/1993, OUG nr. 75/2005 și HG nr. 1011/2001.
În opinia recurentului instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, dispune peste atribuțiile trasate acesteia de legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului, care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
În drept recurentul a invocat prevederile art. 72, art. 488 pct. 4 și 8 Cod proc. civ., Legea nr. 288/2004, Ordinul MECT nr. 2284/2007, OUG nr. 75/2005, Legea nr. 1/2011, HG nr. 410/2002, HG nr. 940/2004, HG nr. 1609/2004, HG nr. 676/2007.
Intimata pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență intimata susține că a funcționat într-un cadru legal și că nici după . OUG nr. 75/2005 factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli.
Totodată, sunt invocate de către intimată prevederile art. 4 din HG nr. 535/1999, ale art. 5 din HG nr. 916/2005, ale art. 6 din HG nr. 676/2007, art. 1 din HG nr. 1175/2006.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Astfel cum a statuat ICCJ, acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat în fapta sau în drept de divergențele care au apărut în decursul timpului între U. S. Haret și M. Educației pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță pentru specializările la acre se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau ARACIS nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. S. Haret a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației îi este recunoscut prin art. 6 din legea nr. 443/2002 dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Consideră intimata că în mod întemeiat a fost admisă cererea de chemare în garanție, deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței recurate.
Intimații reclamanți, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, ca: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, MECTS nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din probele administrate rezultă că în perioada 2006-2009 reclamanții au urmat cursurile Universității S. Haret și au finalizat studiile prin susținerea si promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-le emise adeverințe ce atestă acest fapt.
În raport de această situație și având în vedere dispozițiile art. 15 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 295/2007 în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtei U. S. Haret îi revine obligația de a elibera reclamantei diploma de licență.
În vederea îndeplinirii acestei obligații U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avizarea tipăririi formularelor necesare eliberării diplomelor de licență.
Atât prin apărările formulate în primă instanță, cât și prin recursul de față M. Educației Naționale își motivează refuzul de a aproba tipărirea formularelor prin aceea că, la momentul înscrierii la studii a reclamanților, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de acesta.
Criticile recurentului privind omisiunea primei instanțe de a analiza prevederile legale din domeniul învățământului superior și actele normative prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu, acte normative în raport de care recurentul susține că U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, urmează a fi înlăturate, întrucât în cauză instanța nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În mod corect a apreciat instanța de fond că adeverințele prin care s-a recunoscut reclamanților calitatea de licențiat sunt în ființă, nu au fost anulate sau revocate, astfel că se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior: “După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”
Curtea notează că rațiunea principală a eliberării adeverințelor respective este aceea de a suplini diploma de licență pentru o perioadă de 12 luni.
Fără a examina efectele juridice ale acestor adeverințe ulterior expirării termenului de 12 luni în contextul altor raporturi juridice, Curtea reține că în cauza de față este relevant faptul că reclamantul invocă această adeverință în cadrul unui litigiu ce vizează tocmai eliberarea diplomei de licență.
Faptul că în termenul menționat nu a fost eliberată diploma de licență nu conduce la nulitatea adeverinței care atestă absolvirea studiilor, aceasta fiind aptă a fi luată în considerare în cauză în condițiile în care este opusă chiar emitentului, pentru a dovedi realitatea absolvirii studiilor și îndreptățirea la eliberarea diplomei de licență, în condițiile în care atât U., cât și M. Educației Naționale sunt în culpă pentru neeliberarea în termenul respectiv a diplomei de licență.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimații-reclamanți.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că „finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și, pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
Odată ce instanța de fond a apreciat cererea reclamanților ca fiind întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licență, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamanți.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret de a elibera reclamanților diploma de licență este corelativă obligației pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, Curtea reține că în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În mod evident, numai prin admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, Curtea de apel mai notează și faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, în mod constant s-a statuat în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, 2533 din 22 mai 2012). Se reține în consecință că soluția în prezenta cauză se impune și în considerarea principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene de Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 496 Cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod proc. civ. recurentul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata U. S. Haret, reprezentând onorariu avocat, justificat cu înscrisurile depuse la filele 28-30 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, sector 1, .. 28 – 30, împotriva sentinței civile nr. 5667 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata U. S. Haret.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. V. S.
Grefier
I. S.
Red.L.G.T./16.05.2014
Tehnored.I.S./ 16.05.2014
Fond – F.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2090/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3527/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
