Alte cereri. Decizia nr. 2191/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2191/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 8811/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2191
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V., cu sediul în Focșani, ., jud. V., împotriva sentinței nr. 3694/06.06.2013 de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. și intimatele B. N., Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr. 8811 /91/2012 reclamanta B. N., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice V. - Administrația Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1648 lei, reprezentând taxa pe emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, calculată până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei pe emisii poluante prevăzută de O.G. nr.50/2008, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamanta a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamanta a mai arătat că taxa pe emisii poluante nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României.
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare, pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că solicitarea reclamantului privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa pe emisii poluante a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
A fost formulată cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era Administrația F. pentru Mediu și nu bugetul consolidat al statului.
Prin sentința civilă nr. 3694/2013 din data de 06 Iunie 2013 pronunțată în cauză Tribunalul V. a respins excepția de inadmisibilitate a cererii, ca neîntemeiată și a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice V. - Administrația Finanțelor Publice să îi restituie reclamantului suma de 1648 lei, achitată cu chitanța TS9 nr._/20.12 2012 reprezentând taxa pe emisii poluante încasată nelegal, cu dobânda legală calculată până la data restituirii sumei.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. - Administrația Finanțelor Publice, fiind obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1648 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare și dobânzile legale aferente.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă este neîntemeiată.
Administrația Finanțelor Publice a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant iar, ulterior prelevării taxei, administrația a refuzat restituirea acestei sume.
Așa fiind, nu se poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant.
Față de obiectul acțiunii, restituirea unei sume percepute cu nesocotirea dreptului UE, este contrar principiului priorității dreptului UE a obliga pe reclamant la a recurge la o procedură prealabilă, fiindcă aceasta ar reprezenta un impediment procedural în a solicita instanței constatarea violării dispozițiilor de drept comunitar.
O astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune.
Pe fond, se rețin următoarele:
Reclamanta a achiziționat autoturismul second-hand iar, în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România, a plătit suma de 1648 lei cu titlu de taxă de poluare, prin chitanța TS9 nr._/20.12 2012.
Prin cererea înregistrată la pârâta Administrația Finanțelor Publice, reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare și Administrația Finanțelor Publice i-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei pe emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece O.U.G. a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țară.
Potrivit insa art. 110 (fost art.90) din Tratatul de instituire a Comunității Europene: nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepea la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in Romania dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe emisii poluante diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in Romania.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in Romania (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa inițială, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția naționala.
CJUE a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricărui vehicul pus in circulație in Romania.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in Romania după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piața, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja in egala măsura si cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața naționala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirma jurisprudența Curții creata prin pronunțarea hotărârii in cauza C-402/09 T., prin care a arătat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără însa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din Romania ce a adresat întrebarea preliminara si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constituția României, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa îndeplinească întocmai si cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005.
În considerarea celor de mai sus, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală).
Statuând astfel, tribunalul își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, se impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulata de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. - Administrația Finanțelor Publice.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Contrar celor reținut de judecătorul fondului, acțiunea reclamantului este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală.
Pe fond, solicitarea reclamantului nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru restituirea sumelor. În speță, taxa pe emisii poluante a fost calculată de organul fiscal în temeiul disp. Legii nr. 9/2012 ceea ce reclamă modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea cererii ca neîntemeiată.
Greșit a fost obligată Direcția G. a Finanțelor Publice V. la plata dobânzii legale de la data achitării sumei, o atare cerere fiind lipsită de temei legal.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform disp. art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea îl consideră fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Împrejurarea că tara noastră este membru al Uniunii Europene reclamă aplicarea corespunzătoare a dreptului comunitar.
Plata sumei de bani constând în taxa pe emisii poluante, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză s-a pus în discuție incompatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar. Aplicarea directă a dreptului comunitar, în conformitate cu dispozițiile art. 148 din Constituția României, conduce la soluția ca normele interne ce stabilesc diferite proceduri, cum sunt cele în materie fiscală, să poată fi ignorate atât de reclamantul care solicită aplicarea directă a dreptului comunitar, precum și de către instanța de judecată chemată să aplice direct aceste prevederi ale dreptului comunitar.
Or, potrivit practicii constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea C 1330/93 Lamaire C.NDALTP, hotărârea preliminară din 7 iulie 1994) o taxă ad valorem impusă de un stat membru asupra mărfurilor importate dintr-un alt stat membru în virtutea intrării lor într-o regiune a teritoriului celui dintâi, constituie o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale asupra mărfurilor și este incompatibilă cu art. 23(fostul art. 9) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și următoarele.
Decizia contestată nesocotește, de altfel, și dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora:”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așa fiind, Curtea apreciază că decizia contestată este, așa cum a reținut și instanța de fond, una nelegală.
Caracterul abuziv al unei asemenea măsuri subzistă chiar și în ipoteza în care scopul măsurii nu ar fi acela de a se restrânge importurile, ci acela de a se proteja mediul înconjurător ori de a se furniza autorităților administrative locale resurse financiare.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu sete acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi stabilite pentru determinarea unei taxe, CJCE a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 din TCE pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor concurente (Cauza Outokompu).
În contextul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare, ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare/poluare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală prin raportare la prevederile dreptului comunitar și la dispozițiile art. 148 din Constituția României, la fond în mod corect s-a dispus restituirea taxei ca fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Așa fiind, Curtea califică drept nefondate criticile pârâtei privitoare la greșita respingere a excepției de inadmisibilitate și la greșita soluționare a fondului cauzei.
În ceea ce privește critica recurentei privitoare la dobânda legală, curtea constată că reclamantul a solicitat prin cererea introductivă actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație de la data achitării, iar nu cu dobânda legală.
Cum reclamantul este îndreptățit la acordarea daunelor cauzate de temporizarea restituirii sumei plătite cu nesocotirea dreptului UE, pentru a se obține despăgubirea sa integrală, creditorul are dreptul de a dobândi pierderea ce a suferit și beneficul de care a fost lipsit, fiind întemeiată solicitarea sa de restituire a sumei achitată ca taxă pentru emisii poluante (taxă nelegală conform celor arătate anterior), actualizată cu indicele de inflație calculat de la data plății sumei în discuție până la data restituirii efective, sens în care se impune și obligarea chematei în garanție .
Față de cele mai sus arătate, urmează a modifica sentința recurată în acest sens, cu consecința admiterii recursului pârâtei, conform disp. art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice V., cu sediul în Focșani, ., jud. V., împotriva sentinței nr. 3694/06.06.2013 de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința în sensul acordării sumei actualizată cu indicele de inflație în loc de dobânda legală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red.G.I./03.04.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./03.04.2014
Fond: S.G.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 544/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3142/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
