Alte cereri. Decizia nr. 2874/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2874/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 6930/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2874
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător dr. I. A.
Judecător G. P.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul V. V., domiciliat în O., ., jud. V., împotriva sentinței nr. 1780/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul V. V. și reprezentantul intimatei Instituția P. V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurentul V. V. a timbrat legal recursul declarat și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, reclamantul V. V. a chemat în judecată Instituția P. Județul V. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V. solicitând obligarea pârâtul la înmatricularea autoturismul marca Nissan Primera, cu număr de identificare SJNBAAP10U0153945, fără condiția prealabilă a achitării taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul cu datele de mai sus, înmatriculat pentru prima dată într-un stat comunitar și pârâta îi condiționează înmatricularea de plata unei taxe speciale de poluare, taxă pe care nu o datorează.
Și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 9 /2012.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința 1780/27.03.2013 a Tribunalului V. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La momentul sesizării instanței cu cererea de față, sunt în vigoare dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008.
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat pârâtei, anterior intrării în vigoare a acestei legi, înmatricularea autoturismului în cauză, pentru ca în raport de dispozițiile art.6 alin.2 din Codul civil să poată fi reținută incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, cererea sa nu poate fi analizată decât prin prisma cerințelor impuse de Legea nr. 9/2012.
Rezultă din actele depuse la dosar faptul că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand din spațiul intracomunitar.
Solicitarea de a fi înmatriculat acest autoturism în România s-a făcut sub imperiul Legii nr. 9/2012, act normativ care instituie obligativitatea achitării unei taxe pentru emisiile poluante.
Situația reclamantului nu se încadrează în cele reglementate de art. 5 din Lege și pentru care au fost suspendate dispozițiile legale pentru 12 luni, respectiv nu este un autoturism anterior înmatriculat în România supus transmiterii proprietății.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea de față este nefondată, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 reclamantul pentru a obține înmatricularea acestui autoturism trebuie să facă dovada achitării taxei pentru emisii poluante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, care a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică.
În esență consideră că, din dispozițiile Legii nr. 9/2012, parțial suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012, rezultă că taxa de poluare se datorează doar pentru autoturismele din import pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Apreciază că s-a creat o diferență de tratament fiscal între aceste categorii de autoturisme. Tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri, creându-se astfel un element de discriminare evident atât față de legislația internă cât și de cea a Uniunii Europene.
Consideră că în speță este incident și Dreptul comunitar, mai exact disp. art. 90 alin. 1 din TCE care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
La momentul formulării cererii, temeiul juridic al instituirii taxei pentru emisii poluante îl reprezentau dispozițiile Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr. 1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr. 50/_.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, ale art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art. 148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 „autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național garantat în special de instanțele judecătorești precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile în materie sunt art. 25 CE care prevede „Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arată „Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent” precum și dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară și se opun ca un stat membru să adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr. /2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, această taxă fiind o taxă cu efect echivalent în înțelesul articolului 25 CE.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent rezulta dintr-o jurisprudență constantă a Curții Europene de Justiție (hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Outokumpu, C-213/96 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nameth, C-290/05 si C-333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE și 25 CE.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 ți C-41/05 și din 5 octombrie 2006, Nadasdi ./05 si C-333/05).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 și Nádasdi și din 5 octombrie 2006 N. C-290/05 si C-333/05).
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr. 1/2012, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază ca Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Germania.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum și din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95).
Nu în ultimul rând, se observă că C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similara speței de față care vizează taxa specială din legislația românească, a arătat ca „statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”. Față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene si importate, spre utilizare, înmatriculare, în România, se încalcă principiul discriminării.
Trebuie subliniat că, în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, potrivit art. 220 din Tratatul C.E. „Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigură interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre”.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al primei instanțe în sensul că prevederile noii reglementări - Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr. 1/2012, au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculului în România iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
În acest sens, instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei prin care s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Față de toate cele mai sus expuse, instanța observă că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului C.E., dar și cu principiile instituite de C.J.C.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului formulat de reclamant cu consecința reformării în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V. V., domiciliat în O., ., jud. V., împotriva sentinței nr. 1780/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința și în rejudecare admite acțiunea reclamantului și obligă pârâta la înmatricularea autoturismului marca Nissan Primera, nr. de înmatriculare SJNBAAP10U0153945 fără plata taxei pe poluare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014.
Președinte Pt. judecător Judecător
M. B. I. A. aflat în CM G. P.
Cf. disp. art. 261 Cod procedură civilă
Președintele Curții de Apel G.,
Judecător M. N.
Grefier
A. M. S.
Red.G.P./ 03.04.2014
Tehnored. A.M.S./2 ex./08.04.2014
Fond: F.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 8208/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3581/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
