Alte cereri. Decizia nr. 3259/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3259/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 4767/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 3259/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M. D.
Judecător: E. L. P.
Judecător: G. I.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în mun.Focșani, B.dul Independenței nr.24 jud.V. și reclamantul C. S. domiciliat în mun.Focșani, ..51, ., ., împotriva sentinței nr.5639/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și le reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V., reclamantul C. S., a solicitat obligarea pârâtelor DGFP V.-AFP Focșani și AFM la restituirea sumei de 2561 lei, reprezentând taxă de poluare actualizată cu rata dobânzii legală până la data plății.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei de poluare, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamantul a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul a mai arătat că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare, pârâta DGFP V. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, a arătat că solicitarea reclamantul privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa în discuție a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
A fost formulată cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Pârâta-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5639/2013 pronunțată în cauză Tribunalul V. a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată în cauză și a admis acțiunea reclamantului față de pârâta DGFP V., respingând-o față de pârâta AFM. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție. Pe cale de consecință, a fost obligată pârâta DGFP V. să-i restituie reclamantului suma de 2561 lei achitată cu chitanța . nr._ din 19.98.209, reprezentând taxă de poluare actualizată cu dobânda legală calculată de la data achitării până la data restituirii efective. A fost obligată chemata în garanție AFM să plătească pârâtei DGFP V. această sumă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Administrația Finanțelor Publice a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant iar, ulterior prelevării taxei, administrația a refuzat restituirea acestei sume.
Tribunalul nu poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant, astfel încât procedura prealabilă este efectuată în cauză.
Tribunalul admite că, în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans J. I/S împotriva Ministerului danez al impozitelor și accizelor – cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato – cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18).
Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, ne-urmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune.
Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. Dreptul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. Sigur că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut și, ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat, cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice.
Aceste limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive.
Tribunalul recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale, rămâne însă să stabilească dacă dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Tribunalul apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat.
Tribunalul nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă, de negare a existenței unor incompatibilități ale OUG 50/2008 și, în prezent, ale Legii nr.9/2012, cu normele dreptului comunitar.
De aceea, Tribunalul a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive, asta deoarece ele s-au îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios.
Mai mult, din înscrisul aflat la filele 35 din dosar rezultă că reclamantul s-a adresat pârâtei DGFP V. cu cerere de restituire a taxei.
Așa fiind, o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune, excepția de inadmisibilitate a cererii urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand iar, în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România, a plătit suma de 2561 lei, achitată cu chitanța . NR._ din 19.08.2009.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta DGFP V., aceasta este nefondată, față de împrejurarea că, din actele de la dosar rezultă că taxa a fost achitată la DGFP V. - chiar dacă ulterior sumele încasate se fac venit la Administrația F. pentru Mediu.
Potrivit OUG nr.50/2008 cu modificările si completările ulterioare, exista obligația plații taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 110 (fost art.90) din Tratatul de instituire a Comunității Europene: nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepea la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in Romania dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in Romania.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE.
Statuând astfel, tribunalul își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Față de cele ce preced, raportat la art.110 din Tratatul Comunității Europene, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată și se impune a fi admisă ca atare.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, va fi admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulata de pârâta D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice si va fi obligată chemata în garanție sa plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante și a dobânzilor aferente, cu motivarea că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, se rețin următoarele:
Potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”, astfel că urmează a se dispune plata dobânzii pentru suma achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante de la data achitării la data restituirii acesteia.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta DGRFP G.( succesoarea în drepturi a pârâtei DGFP V.), cât și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a O.U.G. nr. 50/2008.
Acest act normativ este în concordanță cu legislația europeană, fiind aplicabile în speță prevederile art. 4 lit. a, art. 5 al. 1, al. 2 și al 3 și art. 6 al. 1 lit. b.
Prevederile O.U.G. nr. 50/2008 sunt același atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat cât și pentru un autoturism fabricat în oricare alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
Prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produselor interne, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.
Reclamantul și-a declinat nemulțumirea în raport de neacordarea cheltuielilor de judecată, solicitând reformarea sentinței în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 250 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Cu privire la excepțiile invocate, corect a reținut prima instanță netemeinicia acestora, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Taxa de poluare, pe care reclamanta a fost obligată să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Potrivit art. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originale din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Potrivit art. 28 al aceluiași tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În acest context prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea urmând să constate că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, sunt reglementari contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Cum Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice, în Partea a Treia (Politicile Comunității), instituirea oricăror taxe care ar avea ca efect reducerea importurilor, iar introducerea taxei pe poluare a avut exact acest efect, taxa specială achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale…înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite și prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei pe poluare acesta a fost încălcat.
Curtea apreciază, față de răspunsul pârâtei exprimat prin întâmpinarea depusă la dosar, că procedura prealabilă în speță are doar un caracter formal, respingerea acțiunii pe acest motiv fiind de natură a încălca accesul liber la justiție, reglementat atât de Constituție cât și de dreptul comunitar, cu consecința încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată, de cele expuse, având în vedere și prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art.11 din Legea nr. 554/2004, art. 43, 210-211 Cod procedură fiscală, care reglementează condițiile de fond și de formă ale actului administrativ fiscal, Curtea apreciază că se impune admiterea acțiunii, taxa de poluare, în modalitatea reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 fiind o taxă cu efect echivalent taxelor vamale.
Cât privește critica reclamantului, Curtea apreciază că reclamantul nu a învestit instanța de fond cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, așa încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) din N.Cpr. civ., invocate de către recurentul-reclamant, potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată”
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în mun.Focșani, B.dul Independenței nr.24 jud.V. și reclamantul C. S. domiciliat în mun.Focșani, ..51, ., ., împotriva sentinței nr.5639/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, F. B. |
Fond: E.S.
Red.Tehnored.I.G./29.04.2014
Tehnored.F.B./30.04.2014/2 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3033/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3990/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
