Alte cereri. Decizia nr. 4815/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4815/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 4200/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4815/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul P. V., cu domiciliul ales în G., ., . și de pârâta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr. 3714/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr ._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de Taxa de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificare, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 20.05.2013 sub nr_, reclamantul P. V. a solicitat, in contradictoriu cu parata Instituția P. G. - Serviciul Înmatriculări Autovehicule, pronunțarea unei hotărâri prin care sa fie obligata parata la înmatricularea autoturismului achiziționat de acesta din Uniunea Europeana, fără plata timbrului de mediu.
Reclamantul nu a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca in urma aderării României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate in raport cu dispozițiile contrare din legile interne, prin urmare OG nr 9/2013 privind timbrul de mediu este discriminatorie . Mai arata ca art. 25 din Tratat interzice astfel de discriminări.
In drept a invocat dispozițiile Tratatului de Constituire a Uniunii Europene, Constituția României.
La dosar reclamantul a depus in copie, înscrisuri .
Parata, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. In motivare a arătat ca potrivit art. 1 pct. 1 din Legea nr 554/2004 privind Contenciosul administrativ, reclamantul nu a fost lezat in nici un drept al sau.
Prin sentința numărul. 3714/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea și dispusă obligarea paratului să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca VW PASSAT cu număr de identificare WVWZZZ3BZ5E101761, provenit din Romania, an fabricație 2005, fără plata timbrului de mediu.
A fost obligată parata către reclamant la plata in parte a cheltuielilor de judecata in suma de 508,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat, un autovehicul marca VW Passat, cu număr de identificare WVWZZZ3BZ5E101761, provenit din Romania, an fabricație 2005 .Pe fondul cauzei, instanța urmează să admită acțiunea, cu următoarea motivare:
Timbrul de mediu a fost instituit prin OUG nr 9/2013. In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
In temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Potrivit dis part 4 din OUG nr 9/2013, „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. ”
In cauza instanța are in vedere dis part 4 lit. a din OUG nr 9/2013, respectiv autovehiculele rulate importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, in Romania. Din dispozițiile OUG nr 9/2013, rezulta ca in continuare se menține o situație favorizanta in privința produselor naționale in raport cu cele importate din tarile UE. Astfel, piața auto interna cuprinde si autovehicule in privința cărora s-a achitat taxa speciala ( de prima înmatriculare, pe poluare, pe emisii poluante, după caz ), taxa care nu a fost restituita, astfel ca acestea sunt scutite de aplicarea acestei noi taxe, numita timbru de mediu. Totodată, autovehiculele similare, second hand, importate din alte state membre ale Uniunii Europene, sunt supuse taxării, pentru înmatricularea lor in Romania fiind obligatorie plata timbrului de mediu.
Astfel, cumpărătorul, pentru a evita plata acestei noi taxe, se va orienta către achiziționarea unui autovehicul din parcul național, in privința căruia nu se achita timbrul de mediu si aceasta întrucât cele provenite din state membre UE sunt supuse plătii timbrului de mediu.
In consecință, instanța retine ca OUG nr 9/2013 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata, in raport de autovehiculele din piața interna pentru care s-a achitat taxa speciala pentru înmatriculare ( taxa prima înmatriculare, taxa pe poluare sau pe pentru emisii poluante) si nu s-a restituit. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala națională diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. In concluzie, instanța retine ca in continuare se menține un efect indirect discriminatoriu in raport cu autovehiculele rulate provenite din import, dintr-un stat UE, cu consecința descurajării importului acestor produse.
Autoturismul achiziționat de reclamant se încadrează in aceste reglementari si nu este exceptat de la plata timbrului de mediu.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, scutite de plata timbrului de mediu, tribunalul reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Autoturismul reclamantului, care este achiziționat dintr-un stat UE, este rulat ( second-hand ) si face parte din categoria N1, având norma de poluare Euro 3 . Potrivit legislației in vigoare, reclamantul ar datora un timbru de mediu.
Însă, potrivit reglementarilor comunitare - in speță art. 110 paragraful I din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene, „ nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura ,mai mari decât cele care se aplica,direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor comunitare cu caracter obligatoriu se aplica cu prioritate fata de dispozițiile contrare ale dreptului intern, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce rezulta din actul de aderare .
Totodată, prin Legea nr 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinaintea aderării.
In alta ordine de idei, studiind jurisprudența Curții de Justiție Europene, - cauza C.-Enel, CJE a statuat ca legea care se îndepărtează de Tratat nu poate să conducă la anularea lui, având in vedere natura sa originala si speciala, fără a-l lipsi de caracterul sau de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Decizia menționată a precizat ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta, care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior .
In cauza Simmenthal, CJE a stabilit ca judecătorul național este obligat sa respecte normele comunitare in mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau pe calea unei alte proceduri constituționale.
Pe de alta parte,însă, analizând dispozițiile art. 7 alin 1 din Ordinul MAI nr 1501/2006, dispoziții potrivit cărora” Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente:
a) cererea solicitantului. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul va menționa solicitarea explicită în cerere;
b) fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului și având viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia. În cazul înmatriculării temporare pentru export nu este necesară viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale;
c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;
d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original și în copie;
e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se vor prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;
f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia, cu excepția autovehiculelor și remorcilor noi;
g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;
h) dovada efectuării formalităților vamale de import definitiv sau temporar pentru înmatricularea temporară, în cazul autovehiculelor și al remorcilor dobândite din străinătate, în cazurile prevăzute de lege, în original sau copie legalizată a acesteia;
i) dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii;
j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii;
k) dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;
l) dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare;
m) certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția vehiculelor noi, a autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice;
n) procura specială, după caz”.
Instanța considera ca nu se poate substitui Serviciului Public Comunitar –Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor G., pentru a face verificarea tuturor condițiilor enumerate de textul art. 7 alin 1 citat mai sus. Totodată, potrivit Ordinului MAI nr 1501/2006, condiția legala este îndeplinită dacă funcționarii acestui serviciu public competent verifica toate documentele necesare înmatriculării. Așadar, prin prezenta hotărâre instanța constata doar faptul ca reclamantul nu datorează timbrul de mediu, urmând a obliga paratul sa înmatriculeze auto in discuție fără plata acestuia, însă numai daca va constata ca sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 7 alin 1 din Ordinul MAI nr 1501/2006, in acest caz competenta de verificare a acestora revenind paratei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P. V. și parata Instituția P. G. - Serviciul Înmatriculări Autovehicule.
Reclamantul a criticat sentința sub aspectul reducerii cuantumului onorariului de avocat pe care pârâta a fost obligată să îl restituie.
Pârâta a apreciat că sentința este netemeinică și nelegală arătând că timbrul de mediu este datorat în baza OUG 9/2013 care nu contravine normelor dreptului comunitar.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul pârâtei este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Curtea observă că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant la data de 20.05.2013, sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule, care a abrogat Legea 9/2012.
Trebuie examinat în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de Legea nr. 9/2012, fie în formele anterioare.
Instanța constată că, în forma prev. de Legea nr. 9/2012, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, taxa de poluare prev. de Legea nr. 9/2012 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa de poluare, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr.9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prevăzută de OUG nr.9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Curtea reține că, în cauza C-97/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, CEJ a fost sesizată cu o trimitere preliminară pentru stabilirea compatibilității Legii nr. 9/2012 cu dreptul comunitar.
În eventualitatea constatării unei incompatibilități, partea reclamantă va putea formula o cerere de restituire a taxei plătite sau va putea declara revizuire împotriva prezentei decizii, în baza art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursul pârâtei, va modifica în tot sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată .
Având în vedere soluția pronunțată în recurs asupra cererii reclamantului ca parte căzută în pretenții, care a pierdut procesul, reclamantul nu mai este îndreptățit la restituirea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care va fi respins recursul său ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr. 3714/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează sentința și în rejudecare;
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamant.
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red./Tehnored. VMD/MD
4 ex./19.06.2014
Fond: DM
| ← Alte cereri. Decizia nr. 754/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3033/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
