Alte cereri. Decizia nr. 3495/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3495/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 3784/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3495/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător V. M. D.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE, cu sediul în Focșani, .. 52, județul V. și de reclamanta C. N., Focșani, ., județul V. împotriva sentinței civile nr. 853/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul dedus judecății este la al doilea termen, motivat, prin Serviciul registratură, la data de 08.04.2014, recurenta reclamantă a transmis, prin fax, cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă și scurte concluzii.
După verificarea tuturor înscrisurilor Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de fată:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ /20.07.2012 reclamanta C. N. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V. solicitând anularea actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia nr.197/2011emisă de aceasta, în ceea ce privește obligațiile accesorii stabilite în sarcina sa cu titlu de dobânzi și penalități.
A solicitat, totodată, și anularea formelor de executare și a actelor de executare efectuate de pârâtă pentru aceste sume.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată i se impută plata sumei de 28.972 lei cu titlu de contribuție la fond, precum și 8.576 lei reprezentând majorări și 4.167 lei reprezentând penalități de întârziere.
A arătat că debitul principal nu i s-a comunicat, nu i s-a dat posibilitatea să îl achite, că în Decizie nu s-au defalcat obligațiile fiscale datorate, nu se arată modul de calcul al dobânzilor și penalităților, nu se indică cărei perioade le sunt aferente pentru a putea verifica împlinirea termenului de prescripție.
A arătat că a contestat această Decizie direct la pârâtă, contestația sa fiind înregistrată sub nr.198/14.06.2012, dovedită cu înscrisul de la fila 6.
În dovedirea acțiunii sale reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri (filele 6-11).
A depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 10.09.2012, pârâta CAS V. a arătat că reclamanta, în condițiile în care nu a achitat fondul datorat la termen, adică trimestrial și nici nu a raportat la CAS venitul realizat trebuie sa suporte majorări de întârziere.
În susținerea apărărilor formulate prin Întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 853/2013 a tribunalului V. a fost admisă cererea și s-a dispus anularea Deciziei 402/03.07.2012 emisă de pârâtă și în consecință s-a dispus anularea parțială a deciziei_ în ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 8.576 lei cu titlu de dobânzi și 4.167 lei cu titlu de penalități.
S-a dispus anularea parțială a formelor de executare, respectiv somația de plată nr.8180/11.04.2011, titlul executoriu 383/2011 în ceea ce privește aceste sume.
În fapt s-a reținut că prin Decizia nr. 500/197/24.02.2011 care constituie titlu de creanță, în sarcina reclamantei s-a stabilit obligația de a plăti la bugetul asigurărilor de sănătate pentru perioada 2008-2010, suma de 28.972 lei reprezentând contribuție la fond, precum și suma de 8.576 lei cu titlu de dobânzi și 4.167 lei cu titlu de penalități (fila 30).
În cauză pârâta nu a făcut dovada că ar fi comunicat reclamantei debitul principal, pentru a se putea reține în sarcina sa vreo culpă pentru neachitarea acestuia în termenul legal.
Potrivit deciziei contestate, în sarcina reclamantei la data de 24 februarie 2011 când se emite Decizia contestată, au luat naștere atât obligația principală cât și accesoriile.
Cum în mod esențial nu se arată dacă obligațiile principale au fost comunicate reclamantei și în ce termen de la informarea sa asupra acestui debit aceasta și-a îndeplinit sau nu obligația de plată, deși potrivit art.15 din Lege pârâta avea obligația legală de a-l informa corect reclamanta atât cu privire la drepturile cât și cu privire la obligațiile sale, Tribunalul a reținut că în sarcina reclamantei nu se poate reține vreo culpă în neachitarea în termen a obligațiilor principale.
Au fost menține toate aceste acte administrative în ceea ce privește obligația principală la fondul de sănătate, obligație în sumă de 28.972 lei,reclamanta fiind exonerată de plata dobânzilor și penalităților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a exonerat petenta de plata majorărilor și a penalităților de întârziere, deoarece reclamanta cunoștea că are obligația legală de a declara lunar veniturile realizate, dar a stat în pasivitate.
La momentul în care C.A.S. V. a fost în posesia informațiilor privind veniturile realizate de reclamant, a procedat la individualizarea obligațiilor de plată ale acestuia, emițând decizia nr._, decizie ce reprezintă titlul de creanță pentru contribuția datorată pe anii global, 2008 – 2009 – 2010, de care nu contestatoarea a luat cunoștință deoarece nu s-a prezentat să ridice corespondența de la poștă în urma avizării, reavizării poștei, acestea au fost publicate pe site-ul Casei de asigurări de sănătate în baza art. 44 lin. 3 din Codul de procedură fiscală. În data de 03.07.2012, a fost emisă Decizia nr. 402/2012 de care, de asemenea, reclamanta nu a dorit să ia la cunoștință în urma avizării – reavizării poștei, aceasta fiind returnată casei de asigurări de sănătate.
Astfel, în data de 25.02.2011 a fost întocmit procesul-verbal nr. 5252/2011 privind procedura afișării pe site-ul C.A.S.
Nu poate fi reținută vreo formă de vinovăție a instituției pârâte de a nu fi calculat nivelul contribuțiilor și de a nu fi informat reclamantul asupra acestui nivel. Accesoriile sunt stabilite legal, fiind datorate pentru neplata la termenul scadent a obligațiilor la fondul asigurărilor sociale de sănătate, ce sunt obligații de natură fiscală.
Analizând recursul formulat de Casa de Asigurări de Sănătate V. prin prisma motivelor invocate, dar și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin decizia nr_, Casa de Asigurări de Sănătate V. a stabilit în sarcina reclamantului obligația principală reprezentând contribuția la FNUASS datorată în perioada 2008-2010 în valoare de_ lei, dobânzi în valoare de 8576 lei și penalități în sumă de 4167 lei.
În conformitate cu disp art. 211 alin 1 din legea nr. 95/2006, sunt asigurați, „toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi.”
Potrivit art. 215 (3) din Legea nr. 95/2006 „Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond”.
Conform art. 257 alin 2 lit. b din același act normativ contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente ,care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;contribuție care se plătește trimestrial.
Iar potrivit art. 261 din Legea nr. 95/2006 alin. 1 „angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală”. În acest sens, conform art. 115 alin 1 din O.U.G. nr. 92/2003 republicat, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Din coroborarea textelor de lege precizate, rezultă că intimata reclamantă exercită o activitate independentă și avea obligația plătii contribuției de asigurări de sănătate.
Referitor la plata dobânzilor și a penalităților, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a exonerat-o pe reclamantă de plată, deoarece pârâta avea obligația de a-i comunica obligația de plată a contribuției și numai dacă ulterior reclamanta nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligat la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor de le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Decizia C.A.S. V. nr._ are pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
Recurenta susține că intimata este cea care nu și-a respectat obligația de a declara lunar veniturile în vederea calculării obligației către fondul de sănătate.
Instanța constată că acest argument este neîntemeiat, întrucât și recurenta la rândul său a stat în pasivitate. Aceasta avea cunoștință de calitatea de asigurat a reclamantului – intimat, iar în condițiile în care a constatat lipsa datelor lunare privind veniturile realizate de contribuabil, avea obligația de a efectua demersurile necesare pentru obținerea datelor pe baza cărora să calculeze nivelul contribuției la fond.
Dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. Curtea Europeană de Justiție a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate V. nu a depus nici o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
Față de cele mai sus amintite și apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează ca în conformitate cu art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de autoritatea pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE, cu sediul în Focșani, .. 52, județul V. și de reclamanta C. N., Focșani, ., județul V. împotriva sentinței civile nr. 853/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, C. M. D. |
MB/14.05.2014 DMC/2 ex/15.05.2014 Fond: S. F. N.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6404/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2892/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
