Alte cereri. Decizia nr. 3573/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3573/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 4014/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3573/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta C.A.S. B. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.30/10.01.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimatul M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al treilea termen de judecată acordat în recurs, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe Tribunalului B. sub nr._, reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziilor nr._/08.12.2011 ;i nr. 655/08.03.2012 emise de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia de impunere nr._/08.12.2011, pârâta i-a comunicat că figurează în evidențele sale cu obligații de plată restante la fondul de sănătate în cuantum total de 450,92 lei reprezentând contribuție aferentă perioadei 01.05._06 și majorări de întârziere.
A precizat reclamantul că în perioada specificată de pârâtă nu a realizat venituri impozabile din dobânzi, împrejurarea pe care a învederat-o pârâtei prin contestația administrativă și care a fost ignorată de către aceasta.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a comunicat dovezile în baza cărora a calculat contribuție pentru asigurări de sănătate.
Prin sentința nr. 30/10.01.2013 pronunțată în cauză de tribunalul B. s-a admis contestația reclamantului, dispunându-se anularea celor două decizii contestate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că decizia de imputare a fost emisă lega, în condițiile în care pârâta nu a dovedit realizarea de către reclamant a veniturilor avute în vederea la calcularea CASS.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.05._06, reclamantul a realizat venituri impozabile din dobânzi, conform O.U.G. nr. 150/2002 și Legii nr. 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul C.N.A.S. 617/2007, respectiv „6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția”.
În ceea ce privește veniturile din dobânzi, conform art. 13, alin. 4 din Ordinul 617/2007, „contribuția se aplică la veniturile brute și se virează de către asigurații care realizează astfel de venituri, anual, până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui de realizare a venitului”. A.. 5 din același text de lege prevede că „persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (4) și dacă, până la data de 31 decembrie a anului în curs, aceste venituri anuale sunt sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, vor plăti contribuția anual până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor, calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară”.
În acest context, reclamantul avea, conform art. 219 lit. d și art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, obligația să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin față de fond.
În situația în care asigurările de sănătate și constituirea fondului de sănătate nu ar fi obligatorii pentru toți cetățenii considerați asigurați prin lege, atunci ideea de ocrotire și promovare a sănătății, principiile invocate și în mod special caracterul social al asigurărilor de sănătate, ar fi iluzoriu și teoria nu ar funcționa.
Astfel, așa cum fiecare salariat contribuie din salariul propriu cu o cotă de 6,5% și persoanele fizice care realizează venituri impozabile au obligația să plătească contribuția către fond.
Față de motivele reproduse mai sus, pârâta recurentă a concluzionat că instanța de fond a interpretat greșit actul judecății, iar sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care a solicitat reformarea hotărârii criticate.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia de impunere contestată s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată reprezentând contribuție la asigurările sociale aferente veniturilor încasate în perioada 01.05._06 din dobânzi, obligații la care s-au calculat și majorări de întârziere.
Potrivit art. 257 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 prevede: Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor realizate din pensii .
Art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, în forma valabilă până în iunie 2008, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Deciziile emise de pârâtă sunt nelegale sub aspectul menționării modului de calcul în conformitate cu prevederile Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007, art. 12 alin. 2 și 3.
Prin dispozițiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Or, aplicarea Ordinului nr. 617/2007 și calcularea unei contribuții la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, atunci când nivelul efectiv al veniturilor obținute este sub nivelul celor 12 salarii( ca în speță), contrar dispozițiilor cu forță juridică superioară din Legea nr. 95/2006, poate conduce, în practică, la obligarea asiguratului de a plăti o contribuție mai mare decât înseși veniturile realizate.
În speță, pârâta nu a făcut dovada realizării de către reclamant a veniturilor la care a calculat contribuția la FNUASS, decizia de impunere fiind astfel un act nemotivat, anulabil, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, sancțiunea nulității fiind incidentă și în privința deciziei pronunțate în contestația administrativă.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția de anulare a deciziilor de impunere și a celei pronunțate în soluționarea contestației administrativ este corectă, în speță nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, împrejurarea care reclamă a se da eficiență disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C.A.S. B. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.30/10.01.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.I./8.05.2014
Dact.L.R./2 ex/8.05.2014
FOND M.S.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7115/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 2043/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
