Alte cereri. Decizia nr. 7776/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7776/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1356/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7776/R
Ședința publică din 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. J.
Judecător - L. C.
Judecător - V. M. S.
Grefier - L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul L. E., împotriva sentinței civile nr. 1130 din 13.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. G. - SERVICIUL ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în recurs; recursul este motivat, timbrat; s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 411(1) pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2014 pe rolul Tribunalului G. sub numărul_ reclamantul L. E. a solicitat obligarea pârâtului Instituția P. județului G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule la înmatricularea autoturismului marca Suzuki Vitara, . JSAFTD83V00102422, fără perceperea taxei privind timbrul de mediu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat la data de 05.11.2013 autoturismul marca Suzuki Vitara, an de fabricație 2003, . JSAFTD83V00102422, înmatriculat inițial în Italia. În vederea înmatriculării autoturismului i s-a solicitat a achita taxa de timbru de mediu instituită de art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013, taxă care contravine prevederilor art. 90 parag. 1 din Tratatul de Instituire a C.E. Potrivit prevederilor art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, și anume cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Reclamantul a precizat că a fost primul și singurul proprietar al autoturismului, din România, astfel că nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate. Potrivit art. 90 parag. 1 din Tratat, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, astfel că taxa de timbru de mediu impusă contravine dispozițiilor comunitare menționate.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate ( filele 5 - 12).
Pârâta, legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței, dar formulat întâmpinare prin care a precizat că față de data la care a fost introdusă acțiunea, sunt aplicabile disp. O.U.G. nr. 9/2013 privind instituirea timbrului de mediu. Potrivit prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează o singură dată pentru întreaga durată de viață a autovehiculului în parcul auto național iar atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit timbrul de mediu este scos din parcul auto național, prin transferarea dreptului de proprietate în afara teritoriului național, înainte de expirarea duratei de viață, ultimul proprietar poate primi valoarea reziduală a timbrului.
S-a precizat că reclamantul nu s-a adresat S.P.C.R.P.C.I.V G. cu cerere prin care să solicite înmatricularea autovehiculului fără plata timbrului de mediu, anterior adresării instanței de contencios administrativ. Cum admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ depinde de existența unui act administrativ (tipic sau asimilat) nelegal, la momentul promovării acțiunii și motivat de faptul că pârâta nu a emis un act administrativ nelegal referitor la dreptul reclamantului la înmatricularea autoturismului fără plata timbrului de mediu, s-a apreciat că acțiunea promovată este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că disp. art. 4 lit. c din O.U.G. nr. 9/2013 ce stabilesc obligația de plată a timbrului de mediu cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială sunt în conformitate cu normele comunitare .
S-a precizat că, la acest moment legislația ce instituie obligarea achitării timbrului de mediu este conformă art. 90 și art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care interzic impozitarea internă, directă sau indirectă, discriminatorie a produselor importate în favoarea produselor naționale.
Prin sentința civilă nr. 1130 din 13.06.2014 a Tribunalului G. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea ca nefondată.
Potrivit art. 453 din NCPC, s-a luat act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin actul denumit „certificat de proprietate” nr. 13/A101731J, încheiat la data de 30.10.2013 reclamantul L. E. face dovada dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Suzuki Vitara, an de fabricație 2003, . JSAFTD83V00102422, autovehicul care a fost înmatriculat în Italia, la data de 05.11.2003.
Urmare a cererii adresată de reclamant pârâtei, prin care solicita înmatricularea autovehiculului mai sus menționat (fila 10 dosar), prin adresa nr._/12.02.2014, pârâta i-a comunicat că, la momentul înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare refuzând înmatricularea în România, intervine obligația de plată a timbrului de mediu (fila 12).
Acțiunea a fost introdusă urmare a răspunsului primit de către reclamant din partea autorității competente, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii, susținută prin întâmpinare, urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 37/2014, obligația de plată a timbrului de mediu intervine o singură dată, astfel:
„a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Rezultă astfel că această taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România pentru care nu s-au achitat taxele menționate la art. 4 lit. c din O.U.G. nr. 9/2013, în această formă noua taxă pierzându-și caracterul discriminatoriu.
Nu se contestă faptul că autovehiculul achiziționat din spațiul Uniunii Europene a fost înmatriculat la data de 05.11.2003 în Italia, astfel cum rezultă din copia certificatului de înmatriculare, însă nu există nici o dovadă a achitării vreunei taxei aferente similare celei prevăzute de art. 4 lit. c din O.U.G. 9/2013, la momentul înmatriculării în Italia.
Față de această situație, instanța a apreciat că O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament cu privire la produsele naționale și la cele importate, interdicția stabilită de art. 110 (fost 90) parag. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene trebuind aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
În cauza N., CJCE a statuat că „art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie, cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Față de cele de mai sus prezentate, instanța a apreciat că nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul care a achiziționat autovehiculul rulat înmatriculat anterior în alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de persoanele care achiziționează un vehicul produs/rulat în România cât și de cei cărora li s-a restituit taxa de poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Cum autovehiculul în cauză nu face parte din categoria celor exceptate sau scutite de plata timbrului de mediu iar legislația națională ce impune achitarea timbrului de mediu în condițiile art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 aprobată prin Legea nr. 37/2004 nu este contrară art. 110 din TFUE, acțiunea formulată este nefondată, fiind respinsă ca atare.
Văzând dispozițiile art. 453 din NCPC, instanța a lua act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul invocă greșita interpretare și aplicare a legii, OUG 9/2013 privind timbrul de mediu producând aceleași efecte discriminatorii și abuzive în aceleași condiții că și în forma aflată în vigoare anterior aplicării acesteia, prev. de OUG 50/2008 și Legea 9/2012.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin O.U.G. nr. 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul a stabilit cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, iar prin art.19 abrogă în mod expres Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Această operațiune a intervenit în condițiile prescrise de art.16 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora „In vederea asanarii legislatiei active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.”.
Prin urmare, la momentul la care instanța se pronunță nu mai există taxa de poluare invocată de către reclamantă, astfel că operațiunea de înmatriculare vizată prin acțiunea de față nu mai poate fi condiționată legal de către pârâtă de plata taxei de poluare reglementată de Legea nr.9/2012.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul civil „ Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” iar aceste dispoziții ar impune tranșarea obligației de a face pretinsă de către reclamantă potrivit vechii legi, respectiv Legea nr.9/2012, dar hotărâre în sensul aplicării legii vechi ar fi fără efect.
O asemenea soluție nu ar conduce la efectul scontat de către reclamant, respectiv la înmatricularea efectivă a autovehiculului achiziționat, întrucât pe de-o parte nu mai este în ființă taxa criticată de reclamant prin acțiune, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.7 litera j) din Ordinul MAI nr.1501/2006 înmatricularea efectivă a autovehiculului este condiționată de dovedirea achitării taxei speciale fără a se indica tipul acesteia, iar la momentul actual pârâta în vederea înmatriculării se poate solicita doar dovada achitării timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013.
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. E., împotriva sentinței civile nr. 1130 din 13.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2014.
Președinte, R. J. | Judecător, L. C. | Judecător, V. M. S. |
Ptr.Grefier, L. I. transferată la secția penală Conf.art.426(4) C.pr.civ. |
A.P. 13.11. 2014
Red. și tehnoredactat motivare decizie VMS/13.11.2014
Tehnoredactat decizie .
Fond: Tribunalul G. – judecător: L.A.O.
4 ex./14.11.2014
..11.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7230/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7115/2014.... → |
|---|
