Alte cereri. Decizia nr. 4886/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4886/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 5184/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4886/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul D. V.-C. domiciliat în Focșani, ., ., . împotriva sentinței nr. 247/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA P. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, timbrat corespunzător, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V., reclamantul D. V.-C. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 247/2014 a Tribunalului V., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 9/2013, că dispozițiile acestui act normativ nu pot fi reținute și că această lege aduce atingere principiului neretroactivității legii civile.
Arată recurentul că tribunalul nu putea să constate că textul invocat de judecătorul fondului contravine principiului enunțat, întrucât nu se poate substitui Curții Constituționale, însă consideră că judecătorul fondului putea să constate că dispoziția legală aduce atingere unui drept fundamental recunoscut prin pacte și tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Recurentul invocă dispozițiile art. 20 din Constituția României în raport de care susține că instanța trebuia să nu dea eficiență dispozițiilor OUG nr. 9/2013 întrucât acest act normativ aduce atingere unui drept fundamental – dreptul de proprietate îngrădind dreptul de dispoziție ce reprezintă un atribut al dreptului de proprietate, recurentul apreciind aplicabile în cauză prevederile art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Recurentul susține că cererea formulată îndeplinește condițiile legale pentru admiterea sa, apreciind că taxa este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Se face referire la prevederile OUG nr. 50/2008 și la modificarea acestui act normativ adusă prin Legea nr. 218/2008 arătându-se că prin aceste dispoziții legale se încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Se mai arată că, în cauza Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să plice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Intimata Instituția P. Județul V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că această instituție poate să procedeze la înmatricularea unui vehicul doar dacă îi sunt prezentate toate actele prevăzute de lege pentru această operațiune, inclusiv chitanța de plată a sumei reprezentând timbrul de mediu, neavând competențe legale în determinarea taxei respective ci doar să constate dacă documentele impuse de lege sunt la dosarul în cauză.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.2010, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Raportat la motivele invocate de reclamant Curtea apreciază că se impune a se examina în ce măsură dispozițiile OUG nr.9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr.9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prevăzută de OUG nr.9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 Cod proc. Civ. 2010, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU OPINIE MAJORITARĂ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul declarat de reclamantul D. V.-C. domiciliat în Focșani, ., ., . împotriva sentinței nr. 247/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2014.
Președinte,Judecător,
V. SusanuIuliana-M. D.
Grefier,
Z. E.
Red VS/29.05.2014
Tehno ZE/29.05.2014
Ex.4
Fond: M.Dibuș
Opinie separată
În sensul respingerii recursului ca nefondat
Taxa privind timbrul de mediu, stabilită în baza OUG nr.9/2013, la fel ca cea de poluare, prevăzută de dispozițiile OUG nr.50/2008, și cea privind taxa pentru emisiile poluante, prevăzută de Lege nr.9/2012, încalcă dispozițiile comunitare, neputând fi aplicată în dreptul intern.
Inițial, o taxă asemănătoare celei stabilita prin OUG nr. 9/2013 era perceputa autovehiculelor înmatriculate pentru prima oara în Romania, aceasta purtând numele de "taxa speciala de prima înmatriculare”, reglementata de art. 214.1 -214.3 Cod fiscal, texte de lege care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile din Tratatul de instituire a C.E, și ca atare acestea au fost abrogate.
Ulterior abrogării dispozițiilor mai sus menționate, respectiv cele privind instituirea ,,taxei speciale de prima înmatriculare,,, începând cu data de 01.07,2008, au intrat in vigoare prevederile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, taxa care, de asemenea, a fost considerata de instanțele din Romania ca fiind neconforma cu normele comunitare, respectiv cu dispozițiile art. 25, art. 28, art. 30 si art. 90 din Tratatul de instituire a C.E,,, ajungându-se astfel la concluzia că taxa încasata în baza O.U.G 50/2008, cu modificările ulterioare, trebuie restituita contribuabililor, respectându-se principiile ce guvernează plata nedatorata, îmbogățirea fără justă cauză și principiul nediscriminării, motivul principal care a stat la baza admiterii acțiunilor fiind acela ca taxa pe poluare a fost perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană, importate și înmatriculate pentru prima data în România, în timp ce, pentru autoturismele deja înmatriculate în Romania, la o eventuala radiere și reînmatriculare a lor, taxa nu mai era percepută, fiind creată astfel o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după . acestei O.U.G. 50/2008 cu modificările sale ulterioare.
Mai mult decât atât, referitor la nelegalitatea acestei taxe pe poluare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârea pronunțata în data de 07.04.2011 în cauza „T. contra Romaniei,,, a hotărât că ,,dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import,,.
Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că ,,dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională,,.
Începând cu data de 13.01.2012, prevederile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare, au fost, de asemenea, abrogate, odată cu . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/10.01.2012, taxa care, de asemenea, a încălcat principiul „poluatorul plătește”.
Ulterior, prin OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, s-a adoptat o noua reglementare intrata în vigoare la data de 15.03.2013, acest act normativ fiind, în esență, identic cu dispozițiile Legii nr. 9/2012, lege aflată în vigoare de la data de 13.01.2012 și până abrogarea acesteia prin OUG nr. 9/2013.
Dispozițiile OUG nr. 9/2013 sunt nelegale și discriminatorii, încălcând în mod flagrant reglementările tratatelor Comunității Europene, în aceleași condiții ca și în forma aflata în vigoare anterior acesteia, prevăzuta de Legea nr. 9/2012, acest act normativ fiind în totala contradicție atât cu legislația Uniunii Europene, cât și cu legislația națională în vigoare.
OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule este în totală contradicție atât cu legislația Uniunii Europene, cât și cu legislația naționala în vigoare, încălcând în mod flagrant prevederile art. 110 din TFUE, în ceea ce privește autovehiculele second - hand importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în Romania.
Soluția legislativă actuală a fost îndelung dezbătuta de către legiuitor, urmărindu-se în principal găsirea unei noi formule legislative care să nu mai conțină deficiențele legii anterioare, care instituia o clară diferență de tratament în favoarea produselor naționale, care nu erau supuse sarcinilor fiscale, și cele importate, care erau supuse acestor sarcini.
Prin dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, este un act normativ abuziv și confuz, în sensul că legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în Romania, și produsele naționale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior, persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare.
Totodată, raportat la cele cuprinse în art. 4, alin 1, lit. d) din OUG nr. 9/2013, conform cărora „timbrul de mediu se datorează și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare sau taxei pentru emisii poluante (...),, coroborat cu faptul că legiuitorul a mărit cuantumul sarcinii fiscale la principalele autovehicule importate de către resortisanții statului roman (și anume autovehiculele cu categoria de poluare Euro 3 si Euro 4), prin . acestui act normativ, legiuitorul a urmărit și să descurajeze cetățenii în a se adresa instanțelor judecătorești în vederea restituirii prelevărilor fiscale realizate în baza reglementarilor anterioare, fiind astfel încălcat principiul privind neretroactivitatea legii civile, principiu fundamental consacrat atât în cuprinsul art. 15, alin. 2 din Constituția României, cât și de dispozițiile art. 6 din Codul Civil.
Mai mult decât atât, principiul neretroactivității legii este un principiu esențial pentru protecția drepturilor omului în fața legii, în sensul că, legea nu este un ordin al legiuitorului, iar un ordin nu poate fi valabil decât pentru viitor.
În ceea ce priveste caracterul discriminatoriu, reglementarea actuală cuprinsă în OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, nu se află în concordanță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, în ceea ce privește autovehiculele second hand importate din statele membre ale U.E. în vederea punerii lor în circulație în România.
Astfel, ținând cont de prevederile art. 110 din T.F.U.E., normelor fiscale interne nu le este permis să favorizeze vânzarea autovehiculelor second -hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second - hand similare.
Așadar, cu relevantă importanță în tratarea problematicii mai sus invocate, referitoare la caracterul discriminatoriu al OUG nr. 9/2013, pe de o parte, parcul auto din Romania este compus, în proporție relativ importantă, de autovehicule (bunuri naționale potrivit art. 110 din TFUE), pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzuta de art. 214 din Codul Fiscal, taxa de poluare, prevăzuta de OUG nr. 50/2008 sau taxa pentru emisiile poluante, prevăzuta de Legea nr. 9/2012, taxe care nu a fost restituite ulterior prelevării, astfel că, o însemnată parte din piața autovehiculelor de ocazie interne, este scutită de aplicarea sarcinii fiscale prevăzuta de OUG nr. 9/2013.
Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre ale Uniunii Europene, care reprezintă bunuri ale altor state membre, în accepțiunea art. 110 din TFUE, vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări în Romania, potrivit art. 4, lit a) din OUG nr. 9/2013.
Mai mult decât atât, prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul, sunt direcționate spre dobândirea unui autovehicul național din categoria celor nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce, în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru U.E., invariabil aceasta sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, din cuprinsul acestei exemplificări rezultând cu claritate caracterul indirect discriminator față de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 din TFUE.
În consecința, raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG nr. 9/2013 sunt contrare dispozițiilor T.F.U.E., în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii acestora în circulație în România, întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu, descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, acest aspect fiind deja sancționat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în „Cauza I. T. contra României,,.
Acest caracter discriminatoriu rezultă și din noua formulă (modalitate) de calcul al OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, în sensul că, taxa creste foarte mult pentru autoturismele Euro 3 si Euro 4, și scade pentru autoturismele Non Euro. Euro 1 si Euro 2, ținând cont că majoritatea tranzacțiilor cu autoturisme, au ca obiect cele încadrate în normele Euro 3 si Euro 4, proprietarii acestora fiind astfel afectați în cazul în care ar dori să înstrăineze autoturismul, neputând astfel să dispună de atributele conferite de dreptul de proprietate, drept pentru care, plecându-se de la principiul potrivit căruia „circuitul civil este liber,,, aceasta taxa privind timbrul de mediu, în forma actuala promulgată, încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, prevăzuta de art. 34 - 36 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
In concluzie, prevederile OUG nr. 9/2013 sunt contrare art. 110 din T.F.U.E., deoarece acestea sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România, pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare sau taxa pentru emisii poluante, taxe care nu au fost restituite proprietarilor pe calea instanțelor judecătorești.
Judecător,
D. V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4884/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5253/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
