Alte cereri. Decizia nr. 1131/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1131/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 1606/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1131/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. cu sediul în Focșani, . împotriva sentinței civile nr.4732/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, și recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr. 1606 /91/2013, reclamantul B. I.-A. în contradictoriu cu D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice și A. București a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.620 lei, achitată cu chitanța . nr._/16.10.2012 reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, calculată până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, prin calcularea și încasarea acestei taxei fiind încălcate prevederile TFUE.
Reclamantul a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art. 110 din TFUE, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul a mai arătat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
În dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin Întâmpinare, pârâta D.G.F.P. V. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
Pe fondul cauzei, pârâta susmenționată a arătat că solicitarea reclamantului privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa pe emisii poluante a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală, nefiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute în respectivele texte legale. Astfel, în condițiile Codului de procedură fiscală, dobânda cuvenită contribuabililor în materie fiscală este datorată din prima zi după expirarea termenului legal de 45 de zile care începe să curgă de la data înregistrării cererii de restituire formulată în temeiul hotărâri judecătorești prin acer s-a dispus obligarea organului fiscal la restituirea taxei.
A fost formulată de către pârâta D.G.F.P. V. cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Prin sentința civilă nr. 4732/2013 pronunțată în cauză, Tribunalul V. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât ca neîntemeiată. Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice V. și A.F.M. București . A respins acțiunea promovată în contradictoriu cu A.F.M. București ca fiind neîntemeiată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului Pentru Mediu, formulată de pârâta D.G.F.P. V..
Pe cale de consecință, a fost obligată pârâta DGFP V. să-i restituie reclamantului suma de 2.620 lei, achitată cu chitanța . nr._/16.10.2012 reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data achitării la data restituirii acesteia.
A fost obligată chemata în garanție Administrația Fondului Pentru Mediu să plătească pârâtei această sumă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, în esență, următoarele:
Excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta D.G.F.P. V., este neîntemeiată în raport de următoarele considerente:
Administrația Finanțelor Publice a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa pe emisii poluante a fost încasată de la reclamant iar, ulterior prelevării taxei, administrația a refuzat restituirea acestei sume.
În absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere
De lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale, rămâne însă să stabilească dacă dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat.
Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice.
Cu toate acestea, se apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat.
Tribunalul nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă, de negare a existenței unor incompatibilități ale OUG 50/2008 și, în prezent, ale Legii nr.9/2012, cu normele dreptului comunitar.
În concluzie, o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, se rețin următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand iar, în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a fost obligat să achite taxa pentru emisii poluante.
Prin cererea înregistrată la pârâta A.F.P., reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare și A.F.P. i-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit OUG nr.50/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, exista obligatia platii taxei de poluare cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 110 din TFUE nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protectia indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulatie a marfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne.
Analizand dispzitiile OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepea la o noua inmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene), trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare, nationale si sa nu produca in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, respectiv pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania (second-hand) cu ocazia vanzarilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotarare preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finantelor, Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instantei europene priveste compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa initiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra Romaniei, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretarii art. 110 TFUE din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe intrebari adresate Curtii de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotarare, Curtea a reluat considerentele expuse in hotararea in cauza C-402/09 T., considerand ca modificarile succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelorde ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, conditii in care reglementarea mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre.
In opinia Curtii, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdictia de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevazuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data cand taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizand productia nationala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre, similare cu cele puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protectiei mediului ar putea fi realizat fara favorizarea produselor nationale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricarui vehicul pus in circulatie in Romania.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in Romania dupa . O.U.G. nr. 50/2008, desi nediscriminatorie, creaza un efect protectionist pe piata, descurajand importul de masini de ocazie fara a descuraja in egala masura si cumpararea de masini de ocazie existente pe piata nationala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instantei europene confirma jurisprudenta Curtii creata prin pronuntarea hotararii in cauza C-402/09 T., prin care a aratat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achizitii intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curtii fiind obligatorie pentru instanta din Romania ce a adresat intrebarea preliminara si in egala masura pentru toate instantele nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si inlaturata discriminarea constatata, prevazandu-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei
(2) obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicării dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel incat, la acest moment, considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind mentinuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumparate din alte state membre si vehiculele de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.
Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, actuala taxă pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012, reglementarea națională a redevenit incompatibilă cu art. 110 TFUE după . O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, după ce s-a dispus suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementarea națională fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare.
În considerarea celor de mai sus, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală).
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, este fondată și cererea de chemare în garantie a Administrației Fondului pentru Mediu, formulata de pârâta D.G.F.P. V. - Administratia Finantelor Publice si va fi obligată chemata în garantie sa plateasca pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei de poluare și a dobânzilor aferente, cu motivarea că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, aceasta este, de asemenea, întemeiată.
Potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală aferentă pentru suma achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante de la data achitării la data restituirii acesteia.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta DGFP V., criticând-o pe motive de nelegalitate, în esență, sub următoarele aspecte:
În mod nelegal instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, contrar celor reținute de judecătorul fondului, taxa pentru emisii poluante este datorată pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelor, indiferent dacă acestea sunt vechi ori noi, așa încât nu se poate vorbi de existența vreunei discriminări.
În mod nelegal, s-a stabilit de către judecătorul de fond îndreptățirea reclamantului la dobânda legală aferentă taxei în discuție.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe disp. art. 488 și următ. din NCpr. civ.
Intimații din prezenta cauză, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
La momentul achiziționării autoturismului, temeiul juridic al instituirii taxei de înmatriculare îl reprezentau dispozițiile Legii nr. 9/2012, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, în cuantumul prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a din același act normativ.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit.i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile in materie sunt art.25 CE care prevede „Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arata „Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent” precum si dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012 este contrară art.110 din TFUE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.110 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Germania.
Același principiu al priorității de aplicare a dreptului UE este incompatibil și cu instituirea în ordinea juridică internă a unor dispoziții procedurale( exempli gratia, obligativitatea plângerii prealabile) care să condiționeze analizarea pe fond a acțiunii vizând nesocotirea unei dispoziții a dreptului UE, fiindcă prin asemenea norme interne s-ar nesocoti dreptul UE, cât și dispozițiile constituționale suscitate.
Așa fiind, Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală atât în ceea ce privește excepția invocată în cauză, cât și în raport de fondul litigiului, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea sumei ce i-a fost percepută cu nesocotirea dreptului UE, sumă care se impune a fi actualizată, pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit.
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 alin.(1) N.C.pr. civ. se impune respingerea recursului formulat de pârâtă cu consecința menținerii sentinței criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. cu sediul în Focșani, . împotriva sentinței nr.4732/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, Z. E. |
Red.PEL/11.02.2014 Tehno ZE/11.02.2014 ex.2 Fond: S.G.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 8010/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4884/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
