Anulare act administrativ. Decizia nr. 7002/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7002/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 9121/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7002/2014
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. M. D.
Judecător I. A.
Grefier C. M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de reclamantul A. L. D. domiciliat în municipiul T., . nr. 3, ..29 jud. G., împotriva sentinței nr. 3876/30.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu autoritatea intimată pârâtă POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI T., . 14, județul G., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 10.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 18.09.2014 și 22.09.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ sub nr._, reclamantul A. L. D., în contradictoriu cu pârâta Poliția L. T., a solicitat anularea Deciziei nr. 107/15.10.2012 și a adresei preaviz nr. 1939/13.09.2012 emise de pârâtă, reintegrarea sa în funcție și obligarea la plata de despăgubiri egale cu salariul indexat și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat.
A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de conducere definitivă de șef serviciu gradul II în cadrul Serviciului Monitorizare și Control din cadrul Poliției Locale a Municipiului T..
Prin adresa preaviz nr. 1939/13.09.2012 emisă de Poliția L. a Municipiului T. și semnată de viceprimarul municipiului T., s-a adus la cunoștința reclamantului faptul că, având în vedere reorganizarea activității Poliției Locale, începând cu data de 13.09.2012 până la 12.10.2012 inclusiv, este în perioada de preaviz urmând ca la expirarea acesteia să fie eliberat din funcție.
Ulterior, la data de 15.10.2012, arată că a primit Decizia nr. 107/15.10.2012 potrivit căreia, începând cu aceeași dată, i-a încetat raportul de serviciu ca urmare a reducerii postului ocupat.
Precizează reclamantul că a formulat plângere prealabilă împotriva ambelor acte, dar nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul invocă nulitatea absolută a adresei preaviz întrucât a fost semnată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant legal al Poliției Locale a Municipiului T. și invocă, în acest sens, dispozițiile art. 99 lit. b din Legea nr. 188/1999 și ale art. 31 pct. 2 din Legea nr. 155/2010.
Apreciază că persoana care trebuia să semneze adresa era directorul executiv al Poliției Locale care, la acea dată, avea în vigoare raportul de serviciu cu instituția pârâtă, dispoziția prin care și acestuia i s-a acordat un preaviz de 30 de zile intrând în vigoare la data de 10.10.2012.
Apreciază reclamantul că acest aspect lovește de nulitate absolută adresa preaviz indicată anterior și, în aceste condiții, decizia de eliberare din funcție este lipsită de efecte juridice.
Reclamantul invocă și nelegalitatea actelor administrative contestate întrucât, în expunerea de motive a Dispoziției nr. 107/2012, nu se arată nici un temei al reorganizării instituției așa cum prevăd dispozițiile art. 100 lit. a – d din Legea nr. 188/1999.
Precizează reclamantul că, în realitate, nu a avut loc o reorganizare a pârâtei. Astfel, din compararea organigramei existentă la data de 15.02.2011 cu cea întocmită în 2012 rezultă că anterior exista un număr total de 42 de funcții din care 3 de conducere și 39 de execuție, iar în cea actuală există tot un număr de 42 de funcții din care doar una de conducere și restul de execuție. Ca urmare, apreciază că pârâta avea posibilitatea de a oferi reclamantului un post de execuție, în organigramă existând un astfel de post vacant la compartimentul circulație rutieră.
Apreciază reclamantul că, în realitate, nu s-a dorit să i se ofere o altă funcție vacantă și s-a urmărit înlăturarea sa din instituție.
În drept, a invocat dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 și art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri (filele 7, 8, 45-55).
Pârâta, legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prin H.C.L. T. nr. 26/24.08.2012 a fost aprobată o nouă organigramă a Poliției Locale T. prin care au fost desființate două funcții de conducere, iar una a fost modificată. Precizează pârâta că această hotărâre a avut avize favorabile atât de la Instituția Prefectului județului G., cât și de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Ca urmare, pentru persoana care ocupa funcția de director executiv a fost emisă o dispoziție privind acordarea preavizului de 30 de zile. În aceste condiții, această persoană beneficia de reducerea programului de lucru.
Cum activitatea Poliției Locale T. este permanentă, prin Dispoziția nr. 460/12.09.2012 viceprimarul municipiului a fost desemnat să coordoneze activitatea pârâtei în perioada de preaviz a directorului executiv, iar apoi, prin Dispoziția nr. 903/15.10.2012 a fost prelungită perioada de interimat până la organizarea concursului pentru ocuparea funcției de conducere.
Arată că acesta este motivul pentru care actele contestate au fost semnate de viceprimar.
Apreciază pârâta, pe de altă parte, că Decizia nr. 107/15.10.2012 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește ocuparea de către reclamant a unui alt post vacant din cadrul Compartimentului circulație rutieră, arată că nu s-a putut realiza întrucât nu erau respectate criteriile privind clasa și îndeplinirea condițiilor specifice funcției publice. Astfel, pentru postul vacant erau necesare studii de scurtă durată și statutul de polițist local, iar reclamantul se încadrează în categoria funcționarilor publici care ocupă funcții publice generale.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 188/1999, ale Legii nr. 215/2001, ale Legii nr. 155/2010, ale H.G. nr. 1332/2010 și ale art. 115 – 118 C.p.c.
În susținerea acțiunii pârâta a depus înscrisuri (filele 13 – 26).
La solicitarea ambelor părți, instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile indicate anterior și, la solicitarea reclamantului, proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsul formulat de aceasta fiind atașat la filele 42, 43 dosar.
Prin sentința civilă nr. 3876 din data de 30.12.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin adresa nr. 1939/13.09.2012 emisă de Poliția L. a Municipiului T. (fila 7) reclamantului i s-a acordat o perioadă de preaviz de 30 de zile calendaristice.
Ulterior, prin decizia nr. 107/15.10.2012, emisă de pârâtă s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcția de șef serviciu gradul 2 în cadrul Compartimentului Monitorizare și Control, în conformitate cu dispozițiile art. 97 lit. c coroborate cu cele ale art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reducerii postului ocupat de funcționarul public (fila 8).
Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva celor două acte indicate.
Cu privire la motivul de nulitate absolută invocat de către reclamant, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, legea cadru în materie, „persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ…”.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 31alin. 1 lit. a din Legea nr. 155/2010 a poliției locale „în privința organizării și funcționării poliției locale, primarul/primarul general al municipiului București are următoarele atribuții:
a) numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, ale raporturilor de muncă ale personalului poliției locale, inclusiv ale șefului acesteia, în cazul organizării poliției locale în aparatul propriu de specialitate, și numai pentru șeful poliției locale și adjunctul acestuia, în situația organizării acesteia ca instituție publică de interes local”.
În ceea ce privește alin. 2 al aceluiași text de lege, instanța reține că acesta se referă la situația în care poliția locală este organizată ca instituție publică de interes local cu personalitate juridică, aspect care nu a fost nici invocat și nici dovedit în cauză.
Cu toate acestea, este de remarcat că prin Dispoziția nr. 460/12.09.2012 emisă de Primarul municipiului T. (fila 14), viceprimarul a fost desemnat pentru a coordona activitatea Poliției Locale T. pe perioada de preaviz a directorului executiv al instituției, perioada de interimat fiind ulterior prelungită prin Dispoziția nr. 903/15.10.2012 (fila 15).
Față de aspectele anterior analizate, Tribunalul apreciază că cele două acte contestate nu sunt lovite de nulitate absolută.
Cu privire la oportunitatea reorganizării structurii Poliției Locale T. și a desființării postului ocupat de reclamant, instanța reține că a aceasta a fost analizată și ulterior aprobată prin HCL T. nr. 26/24.08.2012 (filele 19, 20), act ce a primit avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (fila 24).
Astfel, noua organigramă nu mai prevede postul de șef serviciu, post ocupat de reclamant.
Este adevărat că numărul total de posturi a rămas același, dar menținerea numărului angajaților nu înseamnă că nu a avut loc o desființare/restructurare efectivă, având în vedere atribuțiile diferite ale celor două posturi și chiar și costurile diferite ale acestora.
Instanța consideră că dreptul pârâtei de a proceda la restructurarea activității sale este un atribut exclusiv al angajatorului. Astfel, se apreciază că instanța nu poate interveni și obliga instituția să nu își reorganizeze activitatea pentru a păstra locurile de muncă ale salariaților, avându-se în vedere și faptul că activitatea poate fi restructurată în vederea eficientizării activității prin eliminarea birocrației excesive.
În același timp, este de reținut că Hotărârea Consiliul Local T. prin care s-a modificat organigrama nu a fost contestată, este în vigoare și, ca urmare, își produce efectele.
În ceea ce privește ultimul aspect invocat de reclamant, Tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999,”în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta poate să le pună la dispoziția funcționarilor publici”.
Or, din analiza textului de lege citat se reține, pe de o parte, că nu există obligativitatea instituției de a oferi un alt post și, pe de altă parte, în cazul concret al reclamantului această posibilitate nu a existat, nefiind disponibil un post de execuție vacant care să corespundă criteriilor pe care le îndeplinea acesta.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Excepția nulității absolute invocată în cauză a primit o soluționare greșită din partea instanței.
Astfel, contrar celor reținute de către judecătorul fondului, în speță, s-a invocat doar nulitatea adresei de preaviz, în condițiile în acre aceasta nu a fost semnată de directorul executiv al Poliției Locale T. care era în activitate la acea dată. Semnarea adresei de preaviz de către viceprimar este de natură să atragă nulitatea preavizului, cât și nelegalitatea deciziei de încetare a raportului de serviciu.
Pe fond, judecătorul și-a argumentat soluția pe o împrejurare nepusă în prealabil în discuția părților, anume aceea a neatacării în justiție de către reclamant a HCL T. nr. 26/24.08.2012.
În speță, potrivit dovezilor administrate în cauză, reorganizarea invocată de către pârâtă nu a fost una efectivă în condițiile în care a fost păstrat același nr. de posturi, iar atribuțiile celor 42 de funcții nu au fost modificate în proporție de 50%.
Mai mult decât atât, arată recurentul, deși existau și există și în prezent posturi vacante, dânsul a fost eliberat din funcție fără să i se ofere una din funcțiile vacante. legat de acest aspect, instanța de fond reține în mod greșit, pe de o parte, că pârâta nu avea obligația de a oferi un alt post reclamantului, iar pe de altă parte, că nu era disponibil un post de execuție vacant care să corespundă criteriilor pe care le îndeplinea acesta.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Intimata Poliția L. a Mun. T. a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând menținerea sentinței recurate, apreciind că soluția primei instanțe este una legală în privința excepției nulității invocate de către reclamant, cât și pe fond.
A precizat intimata că, de vreme ce viceprimarul a fost mandatat să coordoneze activitatea S.P.L. de Poliție L. T. pe perioada de preaviz a lui P. C., nu poate fi primită excepția nulității preavizului emis pentru reclamant.
Pe fond, intimata-pârâtă a precizat că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că reorganizarea a fost efectivă, că postul ocupat de reclamantă a fost desființat și că nu a fost identificată o funcție publică în cadrul instituției. Astfel, acesta nu poate fi numit în funcția publică vacantă din cadrul Compartimentului Circulație rutieră, deoarece nu sunt respectate criteriile privind: clasa și îndeplinirea criteriilor specifice funcției publice. Pentru postul vacant din acest compartiment sunt necesare studii de scurtă durată( încadrarea în clasa a II-a) și statutul de polițist local.
A mai precizat intimata că, potrivit art. 14 din Legea nr. 155/2010, personalul poliției locale este compus din:
1. funcționari publici care ocupă funcții specifice de polițist local;
2. funcționari publici care ocupă funcții generale.
Reclamantul se încadrează în cea de a doua categorie.
Recursul de față se apreciază fondat din perspectiva următoarelor considerente:
Analizând sentința recurată în raport de susținerile părților, de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală în privința excepției nulității invocate de către reclamant. De vreme ce adresa de preaviz a fost emisă de către o persoană mandatată în condițiile legii nu poate fi primită aserțiunea nesocotirii condițiilor de fond ale actului administrativ în discuție, fiind irelevant faptul că era în activitate persoana care a semnat actul de numire în funcție a reclamantului.
Este adevărat că potrivit art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999 persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică…, însă o asemenea dispoziție legală nu poate fi aplicată tale quale, ea comportând nuanțe interpretative. Astfel, în opinia Curții, intenția legiuitorului a fost aceea de a institui o simetrie a actelor administrative de numire în funcția publică și, respectiv, de eliberare dintr-o astfel de funcție. Rațiunea precizării că eliberarea din funcție se va dispune de către aceeași persoană care a semnat actul de numire în funcție ține de evitarea arbitrariului și a abuzului autorității administrative, de asigurarea identității juridice, iar nu a identității fizice a reprezentantului legal al autorității. O interpretare în sensul sugerat de către recurent ar conduce la ideea că persoana care a deținut o funcție publică de conducere în virtutea căreia a numit în funcții publice, trebuie să emită toate actele de eliberare din funcție privind pe cei numiți de aceasta chiar dacă raporturile sale de serviciu au încetat ori dacă refuză emiterea actelor de eliberare din funcție.
În speță, cel care a numit pe reclamant în funcție era în activitate la data emiterii adresei de preaviz care viza pe reclamantul din prezenta cauză, însă acesta era, la rândul său, în perioada de preaviz, nemaiavând interesul să se conformeze atribuțiilor sale de serviciu, fiind, astfel, verosimilă apărarea pârâtei în sensul că numitul P. C. D., directorul executiv al Poliției Locale a refuzat să semneze adresa de preaviz nr. 1939/13.09.2012.
În ceea ce privește decizia de eliberare din funcție, două sunt problemele subsumate validității acesteia: 1. stabilirea caracterului efectiv al acesteia; 2. respectarea legislației în vigoare referitoare la asigurarea unui alt post pentru reclamant.
1. În speță nu s-a modificat numărul de posturi din organigramă, ci doar denumirea compartimentelor. În plus, s-au redus de la 3 la una funcțiile de conducere, fiind de presupus o sensibilă reducere a fondului de salarii, în condițiile în care pentru funcțiile vacantate s-au cerut studii medii, operându-se reducerea atribuțiilor aferente respectivelor posturi. Oportunitatea unei așa-zise reorganizări nu mai poate fi pusă în discuție la acest moment de vreme ce aceasta a fost validată printr-o HCL care nu a fost contestată, reclamantul neavând la data adoptării acesteia reprezentarea consecințelor imediate și concrete ale punerii sale în aplicare.
2. În condițiile în care reclamantul și-a exprimat dorința încă din faza contestației administrative de a rămâne angajatul pârâtei pe o altă funcție, nu neapărat de conducere (vezi contestația administrativă, fila 47 dosar fond), pârâta avea obligația (disp. art. 99 pct. 7 din Legea nr. 188/1999 sunt neechivoce în acest sens) de a-i oferi reclamantului una din funcțiile vacante de nivel inferior, ceea ce pârâta nu a făcut, mărginindu-se la a declara că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru ocuparea singurei funcții de conducere vacantă, aceea de șef al compartimentului de Circulație rutieră.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală în condițiile în care a fost validată decizia de încetare a raporturilor de serviciu, emisă fără a i se oferi posibilitatea să opteze pentru ocuparea unei funcții vacante existente în noua organigramă a pârâtei.
Așa fiind, urmează a da eficiență în cauză disp. art. 312 alin. 3 C.pr. civ. și a admite recursul de față, cu consecința reformării în parte sentinței susmenționată, în sensul admiterii solicitării de anulare a Deciziei nr. 107/15.10.2012 emisă de Poliția L. Mun. T. și a reîncadrării reclamantului într-una din funcțiile de execuție vacante, în cadrul autorității pârâte. Totodată, va fi obligată pârâta să plătească contestatorului drepturile bănești corespunzătoare funcției de execuție în care va fi încadrat, calculate cu începere de la data emiterii deciziei contestate până la data reintegrării efective. De asemenea, va fi menținută soluția primei instanțe asupra excepției de nulitate a adresei Preaviz nr. 1939/13.09.2012 emisă de către aceiași pârâtă.
Văzând și disp. art. 274 C.pr. civ., intimata-pârâtă, ca parte căzută în pretenții, urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A. L. D. domiciliat în municipiul T., . nr. 3, ..29 jud. G., împotriva sentinței nr. 3876/30.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu autoritatea intimată pârâtă POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI T., . 14, județul G.
Modifică sentința civilă recurată și, în rejudecare:
Admite contestația formulată de contestatorul A. L. D.. Dispune anularea deciziei nr. 107/15.10.2012 și, în consecință:
Dispune reintegrarea contestatorului într-una din funcțiile de execuție vacante, în cadrul autorității pârâte.
Obligă pârâta să plătească contestatorului drepturile bănești corespunzătoare funcției de execuție în care va fi reintegrat de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să plătească contestatorului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, I. M. D. | Judecător, I. A. |
Grefier, C. M. D. |
Tehnoredactare motivare G.I./ 17.10.2014
DMC/2 ex/17.10.2014
Fond: C. L.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8425/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 8010/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
