Alte cereri. Decizia nr. 6966/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6966/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 8083/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6966/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. S.
Judecător I. A. B.
Judecător R. J.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. G. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR G., împotriva sentinței civile nr. 879 din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul –reclamant M. V. M..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, că recursul este motivat și scutit de taxă judiciară de timbru și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub numărul_ pe rolul Tribunalului G., reclamantul M. V. M. a solicitat instanței obligarea paratei Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculări Autovehicule să înmatriculeze autoturismul marca Seat, cu . VSSZZZ6KZTR164908, fără perceperea timbrului de mediu.
Reclamantul si-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism marca SEAT, înmatriculat anterior în SPANIA .
La înmatricularea acestui autoturism in România, pârâta i-a solicitat sa achite un timbru de mediu prev. de OUG 9/2013 .
Reclamantul consideră nelegală această solicitare, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citata, pârâta Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculări Autovehicule a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata, arătând ca, potrivit art.3 si 4 din OUG 9/2013 reclamantul are obligația plații timbrului de mediu, iar dispozițiile mai sus arătate nu au fost declarate neconstituționale si nici contrare dispozițiilor art. 110 din TFUE, iar instanțele de judecata nu s-au pronunțat asupra lor.
De asemenea, pe lângă taxa privind timbrul de mediu pentru autovehicule, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărei înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere se poate concluziona că instanța nu se poate substitui atribuțiilor pe care le are funcționarul public care este obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor de înmatriculare a autoturismelor.
Judecătorului național îi revine rolul de a refuza aplicarea unor dispoziții naționale care contravin Tratatului Uniunii Europene, competență atribuită în mod exclusiv acestuia. Așa fiind, face precizarea că funcționarul public din cadrul Serviciului Public Comunitar –Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G., nu poate să dea o interpretare jurisdicțională aplicării sau neaplicării unei dispoziții legale naționale aflată în vigoare la data primirii unei cereri de înmatriculare a unui autoturism.
Prin sentința civilă nr. 879 din 12.05.2014 a Tribunalului G. a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Seat, cu . VSSZZZ6KZTR164908, fără perceperea timbrului de mediu.
A fost, de asemenea, obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; prin reducerea onorariului avocatului ales la 500 lei .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul, in anul 2013, a achiziționat un autoturism marca Seat înmatriculat anterior in Spania .
Prin Hotărârea Curții pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C – 402/09 T. împotriva Ministerului Finanțelor și Economiei, s-a decis, că ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională”.
În considerentele acestei hotărâri, s-a arătat că O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre si, deci, ca taxa de poluare este contrara normelor comunitare.
Timbrul de mediu a fost instituit prin OUG nr. 9/2013 .
In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
In temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauză sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța de fond a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Potrivit disp. Art. 4 din OUG nr. 9/2013, „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. ”
In cauză, instanța de fond a avut în vedere disp. Art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013, respectiv autovehiculele rulate importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, in România. Din dispozițiile OUG nr. 9/2013, rezultă ca in continuare se menține o situație favorizanta in privința produselor naționale in raport cu cele importate din tarile UE. Astfel, piața auto interna cuprinde si autovehicule in privința cărora s-a achitat taxa speciala (de prima înmatriculare, pe poluare, pe emisii poluante, după caz), taxa care nu a fost restituita, astfel ca acestea sunt scutite de aplicarea acestei noi taxe, numita timbru de mediu. Totodată, autovehiculele similare, second-hand, importate din alte state membre ale Uniunii Europene, sunt supuse taxării, pentru înmatricularea lor in România fiind obligatorie plata timbrului de mediu.
Astfel, comparatorul, pentru a evita plata acestei noi taxe, se va orienta către achiziționarea unui autovehicul din parcul național, in privința căruia nu se achita timbrul de mediu si aceasta întrucât cele provenite din state membre UE sunt supuse plății timbrului de mediu.
In consecința, instanța de fond a reținut ca OUG nr. 9/2013 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata, in raport de autovehiculele din piața interna pentru care s-a achitat taxa speciala pentru înmatriculare (taxa prima înmatriculare, taxa pe poluare sau pe pentru emisii poluante) si nu s-a restituit. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
In concluzie, instanța a reținut ca in continuare se menține un efect indirect discriminatoriu in raport cu autovehiculele rulate provenite din import, dintr-un stat UE, cu consecința descurajării importului acestor produse.
Față de acestea, Tribunalul a constatat că, potrivit legislației comunitare, reclamantul nu datorează timbrul de mediu a cărui dovada a fost solicitată de către pârâtă pentru a efectua înmatricularea autoturismului respectiv, astfel că a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului avocatului ales întrucât onorariul convenit de reclamant si avocatul ales a fost apreciat ca fiind în mod vădit disproporționat cu valoarea, dificultatea litigiului si volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Împotriva sentinței civile nr. 879 din 12.05.2014 a Tribunalului G. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a susținut că OUG nr. 9/2013 care a constituit temeiul legal al obligației impuse în sarcina reclamantului de a achita timbrul de mediu cu ocazia înmatriculării autoturismului său în România este în acord cu dispozițiile comunitare, astfel că nu se poate reține existența vreunei discriminări, acțiunea reclamantului fiind în mod greșit admisă.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Recursul este fondat.
Problema de drept în discuție este aceea de a stabili în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului de înmatriculare a autoturismului său fără obligația de achita taxa de mediu este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
În consecință, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâte și va casa sentința atacată cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei INSTITUȚIA P. G. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR G., împotriva sentinței civile nr. 879 din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ .
Casează sentința civilă nr. 879 din 12.05.2014 a Tribunalului G. în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
V. M. –S. I. A. B. R. J.
Grefier
F. B.
Red. IAB-30.09.2014
Tehnored. FB-4ex/30._
Fond- Tribunalul G. –jud. L C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5871/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7215/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
