Alte cereri. Decizia nr. 5348/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5348/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 1169/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5348/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - A. B.
Judecător - V. P.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., . împotriva sentinței nr. 358/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă și intimata reclamantă B. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, că intimata reclamantă a înaintat la dosar concluzii scrise și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care;
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 358/27 februarie 2014 Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B. C., în contradictoriu cu pârâta D.R.G.F.P. G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a dispus anularea Deciziei de calcul nr._/20.11.2009 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 4.529 lei actualizată cu rata dobânzii legale la data plății, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 451 C.proc.civ. a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 839 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. (AJFP) a declarat recurs, care va fi analizat în considerentele prezentei decizii, astfel cum prevede textul art. 499 C.proc.civ., fiindcă cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta B. C. la data de 18 martie 2013 (f. 3 dosar fond), fiind aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Recurenta pârâtă AJFP B. a invocat nelegalitatea sentinței pentru următoarele motive:
- hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut că reclamantul a plătit taxa pentru emisii poluante după data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule; că această taxă a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului; că potrivit art. 56 alin. 1 din Constituția României, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuieli publice și că prin OUG nr. 50/2008 statul a stabilit taxa pe poluare pentru autovehicule; că nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa de poluare fiind percepută la prima înmatriculare în România a acestora, fără a se face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute în OUG nr. 50/2008 ;
- decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe intimatul-reclamant, ci reprezintă cuantificarea taxei pentru emisii poluante printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal. În dezvoltarea motivului de recurs, a susținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, care a fost emisă de organul fiscal, la solicitarea acestuia, fără a invoca dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de OUG nr. 50/2008, precizând doar că, „prin obligarea subsemnatei la plata acestei taxe de poluare… au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a C.E.” și că „…această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece OUG nr. 50/2008 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire a C.E…”, deși actul atacat nu îl obligă la plată. A mai precizat că decizia este legală și temeinică deoarece nu conține erori de calcul, a fost emisă cu respectarea competenței prevăzute de lege și nu obligă la plată pe intimatul-reclamant.
- acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Raportat la prevederile OG 13/2011 acest capăt de cerere este inadmisibil. Potrivit art. 9 din ordonanță „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”, iar potrivit art. 124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
- recurenta a susținut că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut cu încălcarea art. 2453alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu a manifestat rea credință, comportare neglijentă și nu și-a exercitat abuziv drepturile procesuale.
Nu s-au indicat temeiurile de drept ale cererii de recurs.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulată de intimata reclamantă.
Prin concluziile scrise (f. 8 dosar recurs) intimata reclamantă B. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că taxa pe poluare este ilegal încasată și că OG 50/2008 contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a C.E.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și că a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 9/2012, ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută. Prima instanță a reținut corect că intimatul reclamant a achitat la data de 14 iunie 2012 suma de 4.889 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehiculul achiziționat și că nefiind datorată se impune restituirea acesteia.
Taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012, deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile materiale.
Curtea de Justiție a Uniunii (CJUE) a statuat, prin ordonanța din 3 februarie 2014, pronunțată în cauza C. (cauze conexate) C-97/2013, C214/2013), următoarele:
Este cert, pe de o parte, că asemenea O.U.G. nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea autovehiculele de ocazie importate taxei de poluare. Pe de altă parte, Legea 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu O.U.G. nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa de poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
A constatat însă, că O.U.G. nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat mai sus de efectele sale până în ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, în timp ce autovehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a autovehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de cele ce preced, CJUE a declarat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui astfel de sistem de impozitare, precum cel instituit de statul român, prin care aplică autovehiculelor o taxă care descurajează punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alt stat membru, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de cele expuse mai sus, critica referitoare la faptul că decizia emisă în sarcina intimatului reclamant trebuie menținută fiindcă nu conține erori de calcul și că a fost emisă legal nu este întemeiată.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statutat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, că acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
În fine, în ce privește criticile referitoare la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, reține că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, textul de lege prevede că partea care pierde procesul este obligată să plătească cheltuielile de judecată părții ce a câștigat, prezumând culpa procesuală a celui ce a pierdut, fără a condiționa acordarea lor de reaua credință a acestei din urmă părți.
Așadar, recursul declarat de AJFP B. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., . împotriva sentinței nr. 358/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, V. V. | Judecător, A. B. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. C. |
Red. VV/MC/ 23.06.2014/ 4 ex.
Fond: A. C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 608/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3185/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
