Obligaţia de a face. Decizia nr. 857/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 3820/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 857/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul B. V., cu sediul în Focșani, .. 6, jud. V., împotriva sentinței nr. 5355/16.10.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr. ._, privind pe intimata reclamantă F. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă, identificată cu C.I. ., nr._, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat și timbrat corespunzător, cu 5 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata reclamantă invocă și oral excepția nulității recursului, în baza art.489 al. 1 și 2, cu referire la art. 486 lit. d și 488 din Noul cod de procedură civilă, excepție invocată și în întâmpinare. În motivarea excepției arată că recurentul a invocat în motivarea recursului aspecte care nu au legătură cu cauza dedusă judecății, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.
După verificare, Curtea constată legal satisfăcută taxa de timbru, cauza fiind în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe excepție și pe recurs..
Intimata reclamantă solicită, pe cale de excepție, să se constate nulitatea recursului potrivit textelor de lege sus menționate.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele detaliate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, însoțite de practică judiciară în materie.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 5355/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F. V., în contradictoriu cu pârâtul B. V., pentru obligație de a face – înscrierea în tabloul avocaților definitivi.
S-a dispus ca pârâtul să o înscrie pe reclamantă în tabloul avocaților definitivi.
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea la daune materiale și morale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamanta F. V. a chemat în judecată B. V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze adresa 114/19.05.2013, să se oblige pârâtul la înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților definitivi și la plata de despăgubiri materiale și morale.
Prin sentința civilă 3865/21.11.2012 s-a stabilit irevocabil că reclamanta îndeplinea condițiile de a fi primită în profesie ca avocat definitiv încă din august 2012.
Dincolo de faptul că din septembrie 2007 a desfășurat activitate juridică echivalentă cu cea de consilier juridic, prin Decizia 426/13.11.2012 reclamanta a devenit consilier juridic definitiv.
Cum reclamanta a promovat examenul de primire în profesia de avocat și întrunește condițiile pentru a fi avocat definitiv potrivit art.20 alin.5 din Legea 51/1995, urmează să se constate că în mod nejustificat pârâtul B. V. i-a refuzat înscrierea ca avocat definitiv.
În baza art.18 din Legea 554/2004 se va admite în parte acțiunea și se va dispune pârâtului să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaților definitivi.
În ce privește capetele de cerere privind obligarea la daune materiale și morale, urmează să se constate că reclamanta nu face nici o dovadă a veniturilor nerealizate ca avocat și a prejudiciului suferit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. V., cu următoarea motivare:
Pe cale de excepție s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii față de Decizia nr. 763 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din data de 29 iunie 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta F. V. împotriva adresei nr. 100/14.05.2013 a Baroului V.. În temeiul art. 66 lit. p din Legea 51/1995, împotriva deciziilor barourilor se poate formula contestație la UNBR.
Astfel, reclamanta a uzat de calea de atac prevăzută de lege împotriva deciziei 100/14.05.2013.
Însă, instanța de fond a ignorat dispozițiile legale menționate, în sensul că împotriva deciziilor barourilor se poate formula contestație la UNBR, contestație care reclamantei i-a fost respinsă, astfel încât o acțiune în instanță este inadmisibilă.
Tribunalul V. reține că nu s-a contestat Decizia 763/2013 a UNBR și că nu este în discuție o decizie a Baroului V. în sensul strict. Atunci înseamnă că instanța a schimbat sau nu a cunoscut obiectul cauzei, încălcând principiul contradictorialității, pentru că în petitul acțiunii se contestă adresa 114/2013 a Baroului V..
Or, calea de atac față de acest act a fost exercitată de reclamanta F. V., iar altă cale de atac legea nu mai prevede și față de această situație cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.
Pentru soluționarea primului capăt de cerere, respectiv anularea adresei 114/19.05.2013 prin care i s-a comunicat reclamantei că cererea de înscriere pe Tabloul avocaților definitivi a fost respinsă, instanța s-a raportat doar la sentința civilă nr. 3865/2012 pronunțată de Tribunalul V., însă prin această hotărâre s-a dispus anularea adresei nr. 253/24.08.2012 a Baroului V. și nu obligarea la înscrierea pe Tabloul avocaților definitivi.
Mai mult decât atât, în contradicție cu dispozițiile legale, instanța concluzionează că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 20 alin. 5 din Legea 51/1995 și nici măcar nu mai analizează argumentele invocate.
Instanța a reținut că prin decizia 426/13.11.2012 va fost înscrisă pe Tabloul Profesional al Consilierilor Juridici V., cu poziția profesională definitiv, dar nu s-a făcut și dovada promovării examenului de definitivat în această profesie.
Din dispozițiile art. 20 alin. 5 din Legea 51/1995 rezultă în mod clar că pot dobândi calitatea de avocat definitiv cei care au îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic și jurisconsult cu o vechime mai mare de 5 ani care au promovat examenul de definitivat în profesia din care provin, deci de judecător, procuror, notar public, consilier juridic și jurisconsult.
Însă, din toate înscrisurile depuse în susținerea cererii nu rezultă că reclamanta ar fi susținut și promovat un examen de definitivare în una din profesiile indicate mai sus.
S-a invocat doar dobândirea calității de consilier juridic definitiv, însă condițiile pentru dobândirea acestei calități prev. de art. 23 alin. 13 din Statutul consilierului juridic nu sunt aceleași cu cele prevăzute de Legea 51/1995 pentru dobândirea calității de avocat definitiv. Astfel, art. 23 alin. 13 „Poate fi primit în profesie, în calitate de consilier juridic definitiv, cel care anterior sau la data primirii a îndeplinit funcția de avocat, magistrat ori notar definitiv, dau a îndeplinit alte funcții juridice potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii, cel puțin 5 ani”.
Mai mult decât atât, potrivit deciziei nr. 558/15.12.2012 a UNBR cu referire la art. 20 alin. 5 din Legea 51/1995 „examenul de definitivare în alte profesii va trebui să cuprindă și probe scrise, programa să fie compatibilă cu cea a examenului de definitivat în profesia de avocat, adică să cuprindă cel puțin trei materii din cele prevăzute de Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 04/2011 și să se probeze aceste condiții cu un document oficial emis de autoritatea organizatoare îndrituită de lege să organizeze acest examen”.
Astfel reclamanta trebuia să facă dovada promovării examenului de definitivat în una din profesiile limitativ prev. de art. 20 alin. 5 din Legea 51/1995, respectiv judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult, iar acest examen să respecte condițiile prevăzute în Decizia 558/2012 a UNBR.
Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului, constată următoarele:
Recurenta, privitor la expunerea de motive tendențioase, ce eludează esența litigiului încearcă să acrediteze ideea că a procedat legal atunci când a emis adresa nr. 114/19.05.2013 ignorând total două hotărâri judecătorești, mai mult, expune un traseu legal ce ar fi trebuit urmat de către reclamanta intimată, care de fapt a fost avut în vedere de cele două hotărâri judecătorești, care au fost analizate de instanța de fond, hotărâri care au stabilit irevocabil că reclamanta-intimată a desfășurat activitate juridică echivalentă cu cea de consilier juridic de la 01.09.2007 și că la data susținerii examenului întrunea condițiile prev. de art. 20 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, pentru primire ca avocat definitiv.
Excepția de inadmisibilitate invocată prin motivele de recurs nu există în fapt, pentru că prin adresa nr. 114/19.05.2013, se refuză punerea în executare a dispozițiilor celor două hotărâri judecătorești invocate mai sus, deci nu reprezintă un act administrativ de soluționare a unui diferend de fond, de altfel, reclamanta solicită ca pârâta să fie obligată să se conformeze unor dispoziții judecătorești irevocabile. Este demn de menționat faptul că în contradicție cu cele susținute de recurentă instanța de fond a făcut o analiză temeinică a situației de fapt, este adevărat într-un mod sintetic, dar exhaustiv, reținând exact elementele suficiente și necesare soluționării prezentei cauze.
Ca atare, în considerarea celor expuse, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul B. V., cu sediul în Focșani, .. 6, jud. V., împotriva sentinței nr. 5355/16.10.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr. ._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, I. M. D. | Judecător, D. V. | Judecător, V. S. |
Grefier, Maghița D. |
Red./Tehnored. SV/MD
4 ex./3 iunie 2014
Fond: FT
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3830/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1973/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
