Alte cereri. Decizia nr. 3830/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3830/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 6216/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3830/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. A.
Judecător G. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE, cu sediul în Focșani, .. 52 Bis, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2285/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimata reclamantă B. ( F.) R., domiciliată în Focșani, b-dl Independenței nr. 32, ., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare, iar în baza art. 242 C.pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, după verificarea tuturor înscrisurilor, constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la tribunalul V. sub nr._ reclamanta B. R. a contestat decizia nr. 100/113 din data de 06.04.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V. pentru care solicită anularea.
In motivare arată că prin decizia contestată a fost obligată la plata sumei de 572 lei ( 477 lei dobânzi și 95 lei penalități ) calculate pentru perioada 2007-2009,reprezentând venituri din chirii.
Prin sentința civilă nr_ a tribunalului V. a fost admisă cererea, a fost anulată decizia nr. 100/113 din data de 06.04.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., și obligată pârâta să restituie reclamantei contravaloarea majorărilor și penalităților achitate în sumă 506 lei .
În fapt ,s-a reținut că prin adresa nr._/19.10.2012 DGFP V. comunică reclamantei un debit în sumă de 572 lei reprezentând dobânzi ( 477 lei ) și penalități ( 95 lei ) calculate pentru perioada 2007 – 2009 conform deciziei nr. 100/113/06.04.2012 pentru neplata la scadență a contribuției de sănătate datorate pentru perioada 2007-2009.
Cu privire la decizia nr. 100/113/06.04.2012, reclamanta a luat cunoștință de obligația de plată în urma solicitărilor sale transmise către DGFP și CAS V..
Prin adresa nr. 1834/25.10.2012 pârâta CAS V. îi comunică faptul că a predat situația către DGFP V. la 01.07.2012, dar și faptul că în evidențele sale figura cu un debit în sumă de 572 lei ( majorări 477 lei și penalități 95 lei aferente titlului executoriu 107/2012 ce viza contribuția de sănătate datorată pentru veniturile obținute din chirii în perioada 2007-2009.
Nu se face nici o referire la actul emis, respectiv decizia nr. 100/113/06.04.2012.
Potrivit întâmpinării, decizia în cauză a fost publicată pe site-ul CAS a data de 11.06.2012 motivat de prevederile Codului de procedură fiscală și nu de un eventual refuz de neprimire de către reclamantă.
De altfel la dosar nu a fost depusă copie de pe decizia în cauză.
Simpla susținere că a o decizie emisă a fost publicată pe site-ul instituției nu poate conduce la ideea că reclamanta avea cunoștință de aceasta, iar prin necomunicare reclamanta a fost în imposibilitate de a formula plângerea prealabilă prevăzută de art. 205, 207 Cod procedură fiscală.
Nici în momentul comunicării către reclamantă a răspunsului la solicitările acesteia ( 25.10.2012 ) pârâta nu face nici un fel de referire la decizia emisă, ci doar la un titlu executoriu, pe care, însă, nu-l anexează la răspuns.
In aceste condiții reclamanta a fost în imposibilitate de a contesta actul administrativ în procedura administrativă, iar din conținutul adresei nr. 834/25.10.2012, raportat la obiectul acțiunii se reține că în cauză reclamanta a îndeplinit cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantei i s-au calculat penalități și majorări pentru venituri realizate din chirii în anii 2007-2009, accesorii stabilite pentru prima dată la 06.04.2012.
Din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă ( decizia de impunere 2007-2009 ) rezultă că reclamanta a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor, fără a rezulta data la care reclamanta a achitat contribuția de sănătate și datele scadente. In această situație nu se poate stabili dacă modul de calcul al accesoriilor a fost corect aplicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., criticând-o sub următoarele aspecte:
Conform art. 44 alin 3 cod de procedură fiscală ,în speță actul administrativ a fost comunicat prin publicitate ,pe site-ul ANAF.
Conform art. 257 alin 2 din Legea 95/2006 „ Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
Veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și a altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a-d dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Susținerea instanței de fond că „nu rezultă data la care reclamanta a achitat contribuția și datele scadente” este din nou o susținere nelegală care denotă necunoașterea legislației fiscale de către instanța de fond din următoarele considerente:
Data unor eventuale plăți rezultă din chitanțele de plată ale reclamantei și nu poate rezulta din decizia emisă de către casa de asigurări de sănătate;
În însăși decizia emisă se precizează termenul de plată al sumelor datorate cu consecința neplății acestora.
Analizând recursul formulat de Casa de Asigurări de Sănătate V. prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Cu titlu de principiu, trebuie amintit că este obligatorie comunicarea actelor administrativ-fiscale, deoarece numai din momentul comunicării acestea încep să producă efecte juridice.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează după cum urmează, în ordinea stabilita de lege:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 Cod procedură fiscală, deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului. Această concluzie este întărită de prevederile pct. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004 (Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală): „Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
În speță ,în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu au fost comunicate actele administrative contestate ,iar susținerea recurentei că a actul administrativ a fost comunicat prin publicitate ,pe site-ul ANAF nu este suficientă ,cit timp nu s-a putut proba că s-au făcut toate diligentele pentru comunicarea actului administrativ în modalitățile prev. de legiuitor expres în art. 44 lit. a-c cod de procedură fiscală
Pe de altă parte,dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. Curtea Europeană de Justiție a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate V. nu a depus nici o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
Pentru aceste motive, cu motivarea suplimentară prezentată în recurs, în conformitate cu art. 496 NCPC, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE, cu sediul în Focșani, .. 52 Bis, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2285/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, I. A. | Judecător, G. P. |
Grefier, Maghița D. |
Red.Tehnored. MB/MD
2 ex./22 Mai 2014
Fond: SD
| ← Alte cereri. Decizia nr. 140/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 857/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
