Alte cereri. Decizia nr. 5353/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5353/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 5718/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5353/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - A. B.
Judecător - V. P.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., Jud. V., împotriva sentinței civile nr. 388/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă, intimatul reclamant D. D. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru, că intimatul reclamant a depus concluzii scrise și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 388 din 19 februarie 2014 Tribunalul V., secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de tardivitate a cererii prin prescripția dreptului material la acțiune și excepțiile de inadmisibilitate a cererii ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâta DGFP V. pe care a obligat-o să îi restituie reclamantului suma de 2.335 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legal calculată conform disp. art. 124 alin. 1 din OG 92/2003, până la data restituirii sumei; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu pe care o obligat-o să plătească pârâtei aceleași sume; a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. (DGRFP) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice V. (AJFP) a declarat recurs invocând următoarele motive:
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la soluția pronunțată în dezlegarea cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că legiuitorul a oferit posibilitatea de a beneficia de restituirea în parte a sumei achitată inițial;
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la obligația organului fiscal de a restitui reclamantului suma de 2335 lei, actualizată cu dobânda legală de la data achitării la data plății efective. Prin sentința recurată nu au fost menționate următoarele elemente esențiale: în ceea ce privește obligația de restituire a sumei actualizată cu dobânda legală, reglementată de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 a arătat că potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din C. proc. fiscală se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar potrivit art. 124 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz; că reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat organului fiscal restituirea sumei în cauză.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin notele de concluzii intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a soluționat corect excepțiile invocate de pârâtă și că raportat la situația de fapt a reținut corect că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Critica din primul motiv de recurs referitoare la greșita soluționare a excepției inadmisibilității nu este întemeiată.
În speță, fiind aplicabile dispozițiile speciale din OUG nr. 50/2008, nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205-207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizării instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Verificând sentința recurată prin prisma celui de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor OUG nr. 8/2008 și a art. 110 (fost art. 90) din TFUE.
Cum intimatul reclamant a făcut dovada că la data de 17 septembrie 2010 cu chitanța . 6 nr._ a achitat taxa de poluare pentru autovehicule în sumă de 2335 lei (f. 14 dosar fond) sub incidența dispozițiilor OUG nr. 50/2008, care sunt contrare art. 110 (fost 90) din TFUE, în mod corect prima instanță a procedat la restituirea acestei taxe.
Prima instanță în mod corect și-a fundamentat sentința care face obiectul recursului de față pe jurisprudența CJE, respectiv pe deciziile pronunțate în cauzele C./Enel (1964) și Simmenthal (1976), reținând că dreptul european are prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind și textul art. 148 din Constituția României, astfel cum rezultă din alin. 1,3,4,5 și 6 din considerentele sentinței de la fila 4, care nu vor mai fi redate în prezenta decizie.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta DGFP G. – AJFP V. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., Jud. V., împotriva sentinței civile nr. 388/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, V. V. | Judecător, A. B. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. C. |
Red. AB/MC/ 26.06.2014/ 5 ex.
Fond: M. Dibuș
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4614/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5726/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
