Alte cereri. Decizia nr. 8290/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8290/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 7811/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENTRU CAUZE DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8290/R
Ședința publică de la 3 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. P.
Judecător - dr. A. Z.
Judecător – V. V.
Grefier - E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 1526 din 22 septembrie 2014 în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. P., cu domiciliul în T., .. 1, județ G. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sector 6, Splaiul independenței nr. 294, Corp A.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1526 din data de 22.09.2014, Tribunalul G., Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale, tardivității, inadmisibilității și prematurității invocate de pârâtă; a admis acțiunea formulată de reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Fiscal Municipal T.; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 3360 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, plus indicele de inflație de la data plății (12.12.2008) până la restituirea integrală și efectivă a sumei; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București formulată de pârâtă; a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtei, suma de 3360 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, plus indicele de inflație de la data plății (12.12.2008) până la restituirea integrală și efectivă a sumei precum și la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă;a obligat-o pe pârâtă să achite reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., a declarat recurs invocând nelegalitatea și netemeinicia pentru următoarele motive:
Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța respingând excepția inadmisibilității acțiunii motivând această decizie prin argumente ce dezbat fondul cauzei, arătând că această taxă a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, nefăcând nicio referire la faptul că nu a fost urmată o procedură specială; în mod greșit s-a reținut de instanță că reclamantul a urmat procedura prealabilă, la dosar neexistând nicio dovadă în acest sens; arată că restituirea sumei încasate nu se poate face în baza ordonanței, fără revocarea actului prin care a fost stabilită, aspect ce implică, aplicarea obligatorie a procedurii prevăzute de Legea 554/2004 pentru anularea actului administrativ fiscal; introducerea unei acțiuni în contencios administrativ este rezervată persoanei care se consideră prejudiciată printr-un act administrativ, într-un drept al său ori într-un interes legitim, reclamantul nu a urmat procedura prealabilă cerută imperativ de art.7 din Legea 554/2004, necontestând decizia de calcul a taxei de primă înmatriculare la organul competent și apoi în instanță potrivit procedurii legale, ci doar a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, astfel că având în vedere obiectul acțiunii, instanța de fond nu era investită să analizeze legalitatea actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa și pe cale de consecință nu putea nici să dispună restituirea sumei achitate în baza acestui act administrativ.
Pe fondul cauzei arată că instanța de fond a apreciat că prevederile art.2141, 2143 Cod fiscal sunt discriminatoriii și contrare normelor comunitare, deoarece sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE
Pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică și în rejudecare declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente materiale, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, prematură, tardivă și nefondată.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță la situația de fapt a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în rezolvarea excepțiilor și a OUG 50/2008 și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută.
Criticile referitoare la soluționarea greșită a excepțiilor inadmisibilității prematurității, tardivității, prescrierii și necompetenței materiale cererii de chemare în judecată nu sunt întemeiate
Sesizarea instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de poluare nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 și de art. 205-207 alin. 1 Cod procedură fiscală (prealabilă sesizării instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Curtea constată că taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09, I. T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…”.Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială. Prin aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prima instanță a reținut corect că OUG nr. 50/2008 conține reglementări contrare Tratatelor la care România este parte; că trebuie să se dea prioritate normelor de drept comunitar; că taxa de poluare stabilită în sarcina intimatului reclamant este nelegală și că se impune restituirea nefiind datorată.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 1526 din 22 septembrie 2014 în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. P., cu domiciliul în T., .. 1, județ G. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sector 6, Splaiul independenței nr. 294, Corp A, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.12.2014.
Președinte Judecător, Judecător, V. P. dr.A. Z. V. V.
Grefier,
E. M. T.
Red.Al.Z./15.12.2014
Tehnored.E.M.T./15.12.2014
jud.fond-V.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7882/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4614/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
