Alte cereri. Decizia nr. 5357/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5357/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 2427/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5357/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - A. B.
Judecător - V. P.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 446 din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă, intimatul reclamant P. C. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 446 din 10.03.2014 Tribunalul G., secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității, tardivității și necompetenței materiale invocate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale fostei AFP T. – actual, Serviciul Fiscal Municipal T.), ca nefondate; a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu ; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 3156 lei reprezentând taxă de poluare actualizată cu dobânda legală de la data plății (12.12.2008) până la data restituirii; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu București formulată de pârâtă și a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. suma de 3156 lei, actualizată cu dobânda legală de la data plății (12.12.2008) până la data restituirii.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T.(actual Serviciul Fiscal Municipal T.), criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a legii în sensul că a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii motivat de faptul că dreptul comunitar este de directă aplicare or, dreptul comunitar nu exclude respectarea procedurilor prevăzute de Codul de procedură fiscală și Legea 554/2004 în sensul că reclamantul P. C. ar fi trebuit să parcurgă procedura prealabilă, aceasta fiind o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Totodată, apreciază recurenta că ar fi trebuit admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului G. în temeiul art.2 alin.1 lit.f din Legea 554/2004 deoarece reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ fiscal și nici nu a formulat cerere de restituire la organul emitent al actului.
Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă a precizat că OUG 50/2008 a restabilit acordul cu normele europene, măsurile stabilite corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității b Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. De altfel în cauza Akos Nasadi si Hona N. s-a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor. Deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate reține că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art.90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca inadmisibilă, prematură, tardivă și nefondată.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor referitoare la soluționarea excepțiilor, Curtea constată că prima instanță în mod corect le-a respins ca nefondate.
Prin decizia nr. 24 din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 -218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, corect a constatat prima instanță că prezenta cauză are ca obiect restituirea unei taxe fiscale, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004 și ale art. 2 pct. 1 lit. d C.pr.civ., competența de soluționare revine Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ și fiscal .
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei menționate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Totodată, a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Prima instanță a procedat corect înlăturând de la aplicare dispozițiile OUG 50/2008, care sunt contrare legislației comunitare. În acest sens, a statuat Constituția României în art. 148 alin. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile naționale.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012, deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
Față de considerentele expuse, CJUE a declarat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui astfel de sistem de impozitare precum cel instituit de statul român, prin care aplică autovehiculelor o taxă care descurajează punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T. (actual Serviciul Fiscal Municipal T.), cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 446 din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, V. V. | Judecător, A. B. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. C. |
Red. AB/MC/ 26.06.2014/ 5 ex.
Fond:D. M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2647/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6850/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
