Alte cereri. Hotărâre din 12-06-2014, Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3998/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6057/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ., ., împotriva sentinței civile nr.5525/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimatul I. P. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, lipsește întâmpinarea, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamantul S.C. P. T. S.R.l. Tulnici a chemat în judecată Instituția P. Județul V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V. solicitând obligarea pârâtul la înmatricularea autoturismul marca AB tip_ FLS , cu număr de identificare UU4945069S0087881, fabricat, omologat și înmatriculat pentru prima oară în România la data de 22.02.1996, fără condiția prealabilă a achitării timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul cu datele de mai sus iar pârâta îi condiționează înmatricularea de plata unei taxe speciale de poluare, taxă pe care nu o datorează.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că Instituția P., prin Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V., poate să procedeze la înmatricularea unui vehicul doar dacă îi sunt prezentate toate actele prevăzute de lege pentru această operațiune, inclusiv chitanța de plată a timbrului de mediu, neavând competențe legale în determinarea acestuia.
Prin sentința nr. 5525/30.10.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul V. s-a respins acțiunea ca nefondată, cu următoarea motivare:
La momentul formulării cererii de înmatriculare fără plata timbrului de mediu, precum și la momentul sesizării instanței cu cererea de față, erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr.9/19.02.2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, cererea urmând a fi analizată prin prisma cerințelor impuse de acest act normativ.
Din actele depuse la dosar rezultă faptul că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand fabricat, omologat și înmatriculat pentru prima oară în România la data de 22.02.1996.
Solicitarea de a fi înmatriculat acest autoturism în România s-a făcut sub imperiul O.U.G. nr.9/19.02.2013, act normativ care instituie obligativitatea achitării timbrului de mediu la înmatricularea unui autovehicul nou ori a unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială.
Tribunalul va analiza, în consecință, dacă dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu ar putea fi într-adevăr considerate ca fiind în consonanță cu dispozițiile art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele de ocazie achiziționate din Uniunea Europeană în scopul punerii lor în circulație în România.
Dispozițiile art. 110 TFUE prevăd faptul că „(1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Astfel cum se arată și în doctrină, scopul art. 110 TFUE poate fi enunțat relativ simplu, respectiv „acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie”.
Cum Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art. 110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină[4] arătându-se faptul că această normă impune o „neutralitate totală (s.n. – S.G.) a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate”.
Prin Hotararea CJUE(Prima Camera) din 19 martie 2009 in cauza C-10/0, pronuntata impotriva Finlandei, Curtea a retinut ca, in materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art.90 TCE (actualmente art.110 din Tratatul privind Uniunea Europeana) urmareste sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne in ceea ce priveste concurenta dintre produsele importate si cele care se afla pe piata nationala(Hot. din 17 iulie 2008, Krawczyski, C 426/07, inca nepublicata, punctual 31 si jurisprudenta citata) Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 TCE(actualmente art. 110 din TFUE) doar daca este stabilit astfel incat sa excluda in toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decat produsele nationale si doar daca nu produce in niciun caz efecte discriminatorii.
De altfel, în multe ocazii instanța de la Luxembourg a reiterat faptul că, în ceea ce privește sarcinile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul mai-sus descris.
Din analiza reglementării timbrului de mediu prin O.U.G. nr.9/2013, tribunalul a reținut că, în acest moment, reglementarea este unitară, neexistând măsuri cu caracter discriminatoriu la atribuirea unui certificat de înmatriculare pentru autovehiculele de ocazie achiziționate din Uniunea Europeană în scopul punerii lor în circulație în România, față de autovehiculele aflate pe piața națională.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța a apreciat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.9/2013, pentru a obține înmatricularea acestui autoturism, reclamantul trebuie să facă dovada achitării timbrului de mediu.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, constând în greșita interpretare și aplicare a legii, susținând în esență că taxa percepută în virtutea dispozițiilor legale în vigoare este în continuare contrară dreptului UE, ceea ce reclamă admiterea recursului de față și casarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii introductive.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
La momentul achiziționării autoturismului, cât și la data sesizării instanței de fond, temeiul juridic al plății unei taxe în vederea înmatriculării autoturismului proprietatea reclamantului l-a reprezentat OUG nr. 9/2013.
Se observă că timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule este perceput nu doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ci și pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care urmează să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Potrivit disp. art.110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții conform cărora pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 TCE.
Reglementat în modul prevăzut de OUG nr. 9/2013 timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule nu diminuează și nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nemaiexistând discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară a României privitoare la înmatricularea auto.
Prin urmare, Curtea apreciază că noul act normativ nu este contrar art.110 din TFUE, așa încât înmatricularea în România a autoturismului proprietatea reclamantului este condiționată de dovedirea plății taxei prevăzute de OUG nr. 9/2013 .
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea conchide că sentința recurată este una legală și temeinică astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 Cod procedură civilă 2010, cu opinie majoritară, va fi menținută ca atare, conform disp. art. 496 alin.(1) NCpr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE VOTURI
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ., ., împotriva sentinței civile nr.5525/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | |
Grefier, C. M. D. |
Red.DIM/09.07. 2014
Dact. DMC/2 ex/09.07.2014
FOND M. Dibuș
Opinie separată,
În sensul admiterii recursului
Potrivit Titlului II din Partea a lll-a a Tratatului de Functionare al Uniunii Europene (TFUE), Uniunea Europeana garanteaza libera circuatie a marfurilor.
Potrivit art. 34-35 din tratat (TFUE), intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import/export, precum si orice masuri cu efect echivalent (hotarârile pronuntate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
De asemenea, art. 110 TFUE interzice statelor membre sa instituie taxe contrare principiilor Tratatului care ar avea ca efect reducerea importurilor (Teza 1), in cauza fiind incalcat principiul nediscriminarii produselor importate fata de produsele interne.
Hotărârea pronunțata in cauza C-402/2009 de CJE - T., prevede la pct. 39: "potrivit unei jurisprudente constante, exista o incalcare a art. 110 TFUE atunci cand valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depaseste valoarea reziduala a taxei incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similar deja înmatriculate pe teritoriul național".
Potrivit pct. 41 din hotărârea pronunțata in cauza C-437/12 de CJE (Olanda), "cand cuantumul taxei depaseste valoarea reziduala cea mai mica inca incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similar deja înmatriculate pe teritoriul national, atunci nu s-a dovedit ca legea este conceputa in asa fel incat sa excluda in orice situatie posibilitatea ca produsele importate sa fie supuse unor impozite mai mari decat produsele naționale si. prin urmare. sa nu produca in niciun caz efecte discriminatorii", iar pct. 42 prevede ca "asemenea efecte discriminatorii nu pot fi evitate decat daca este posibil sa se opteze pentru valoarea
reziduala a taxei de inmatriculare cea mai mica inca incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similar deja inmatriculate pe teritoriul national".
Aceste dispozitii sunt incalcate atata timp cat pentru un autoturism similar cu al reclamantului s-au achitat taxe de inmatriculare al caror cuantum este mult mai mic decat taxa achitata de acesta.
Prin urmare se consideră că dispozitiile legii 9/2012 privind emisiile poluante sunt contrare dispozitiilor art. 110 TFUE in ceea ce priveste autoturismele de ocazie achizitionate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulatie in Romania intrucat au drept efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale atat prin crearea unei categorii exceptate de la plata taxei (respectiv autovehiculele pentru care s-a platit una din taxele de poluare anterioare si care nu au fost restituite de catre organul fiscal), cat si prin stabilirea unei taxe mai mari decat valoarea reziduala a taxei incorporate in valoarea vehiculelor dejâ inmatriculate pe teritoriul national, descurajandu-se in acest mod importul produselor similare al altor state membre, aspect pe care jurisprudenta CJUE l-a sanctionat in cauza loan T. sau Nadasdi si N. C-290/05.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE daca este conceput de maniera a exclude în orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele nationale si daca nu are, în nici-o situatie, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89. Comisia/G., C-375/1995).
Se apreciază că Legea 9/2013 este destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deia inmatriculate . membru. Or, dupa aderarea Romaniei la UE, aceasta solutie nu este admisibila atunci cand norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influentand astfel decizia consumatorilor.
Aceasta taxa este ilegal incasata, deoarece Legea nr 9/2012 incalca principiul nediscriminarii prevazut atat de Constitutia Romaniei, la art. 16(1) care arata ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari dar este si consacrat de dreptul fiscal european sub forma principiului egalitatii contribuabililor in fata legii.
Principiul nediscriminarii politicii fiscale impune promovarea unor reguli unitare, valabile pentru toti cetatenii - astfel ca impozitele sa fie stabilite fara discriminari, directe sau indirecte.
Este evident ca si in forma reintregita, Legea nr 9/2012 perpetueaza o discriminare vadita fata de cei ce inmatriculeaza pentru prima data un autoturism si care datoreaza taxa pe emisii si cei ce nu-si instraineaza masina si care, desi polueaza mediul inconjurator in aceasi masura ca cei dintai, nu platesc taxa.
Mai mult decat atat, desi se sustine ca pentru conditii identice, respectiv autoturisme identice ca vechime si grad de poluare, indiferent de provenienta lor, taxa va fi datorata, legiuitorul a admis ca pentru masinile care au platit una din taxele anterioare si care nu au fost restituite, cat si pentru autovehiculele ce nu sunt instrainate, nu se va plati aceasta taxa, creindu-se astfel o categorie exceptata de la lege.
Astfel, notiunea europeana de „impozit intern" are acceptiune diferita de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudenta Curtii Europene (hotarârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Aceste criterii obiective se refera la modul de calcul al unei sarcini fiscale, ori, atata timp cat avem, pe de o parte, un autoturism caruia i s-a calculat o taxa de prima inmatriculare/ poluare dupa un anumit mod de calcul si pe alta parte, un autoturism cu aceleasi caracteristici caruia i se calculeaza aceasta sarcina fiscala dupa modalitatea de calcul prevazuta de Legea nr 9/2012, asadar doua modalitati de calcul diferite, este imposibil sa vorbim despre identitate de tratament fiscal.
Asadar nu se poate vorbi despre egalitate de tratament in fata legii, atata timp cat unii cetateni in virtutea unor taxe declarate ilegale de instantele nationale si europene, instante care au si dispus restituirea, platesc noua taxa, iar alti cetateni prin simplul fapt al nerecuperarii acestor taxe, nu platesc taxa pe emisii. Taxa pe emisii nu creeaza astfel conditii identice pentru prestatii echivalente atat in privinta autoturismelor cumparate din statele unionale cat si pentru cele aflate deja in parcul auto care nu si-au recuperat taxele anterioare sau au fost inmatriculate inainte de 1.01.2007.
F. dubiu, Legea nr 9/2012 creaza doua categorii distincte de cetateni cu drepturi si obligatii diferite, cei carora nu li s-a restituit taxa platita anterior sau cei ce si-au transcris dreptul de proprietate inainte de 1.01.2007 si care devin o categorie speciala, exceptata de la plata, si cei carora le-a fost restituita taxa si, astfel, nu isi pot instraina autoturismul cu toate prerogativele dreptului de proprietate.
Prin Legea nr 9/2012 se incalca si dispozițiile art. 1 alin. 1 din Regulamentul Nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene, raportate la cele ale art. 101 alin. (1) lit. a). b). d) si e) din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (T.F.U.E.)- ( ex-articolul 81 din T.C.E/ actualul art. 101 din T.F.U.E.):
Textul art. 1 alin. (1) din Regulamentul Nr. 1/2003 al C.U.E.:
„(l).Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 81 alin. (1) din tratat, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 81 alin. (3) din tratat, sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens" (art. 81 din T.C.E., devenit art. 101 din T.F.U.E.).
Textul art. 81 din TCE / art 101 din TFUE:
" (1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:
(a)stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
Este de mentionat că, în legislația internă, corespondentul Regulamentul Nr.1/2003 al C.U.E este Legea nr. 21/1996 - Legea Concurenței - cu modificările ulterioare, care la art. 6 reda cuvant cu cuvant reglementarea europeana mentionata mai sus.
Curtea Europeana a consfintit faptul că vehiculele second-hand înmatriculateîntr-un stat membru (si care alcatuiesc parcul national auto) și cele importate din spațiul Uniunii Europeneîn vederea punerii în circulație in acel stat membru reprezintă produse aflate într-un raport de concurentă în sensul art. 110 T.F.U.E.
În concret, prin adoptarea Legii nr 9/2012, care reglementează obligativitatea plății acestei taxe pentru masinile importate iar pentru masinile din parcul national auto doar pentru cele pentru care nu s-a platit vreo taxa de acest gen sau s-a platit si a fost restituita, se influențează concurența în piața auto second - hand din România creând discriminări vădite la prestații echivalente.
Iată încălcarea în concret de către legea nr 9/2012 a regulamentului nr. 1/2003 al consiliului uniunii europene:
1. Prin instituirea, în mod diferențiat, a plății taxei pe emisii la prima vânzare sunt stabilite condiții de tranzacționare distincte pentru autovehicule similare existente pe piața internă și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. a) din T.F.U.E.)
2. Prin instituirea, în mod diferențiat, a plății taxei la prima vanzare se limitează comercializarea autovehiculelor pentru care s-a restituit taxa auto ori au fost înmatriculate fără plata acestei taxe, dar lasă liberă comercializarea autovehicuilelor similare pentru care nu s-a solicitat restituirea acestei taxe - și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. b) din T.F.U.E.
3. Prin instituirea, în mod diferențiat, a plății taxei pe emisii legiuitorul aplică proprietarilor de autovehicule similare înmatriculate în România "condiții inegale la prestații echivalente" și astfel încalcă dispozițiile arț 101 alin. (1) lit. d) din T.F.U.E.
4. Prin instituirea plății taxei la prima vânzare se "condiționează încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul înmatriculat în România, de acceptarea de către cumpărător a unor prestații suplimentare" - în speță plata taxei pe emisii - "care, prin natura sa, nu are nici o legătură cu obiectul contractului" de vânzare-cumpărare, și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din T.F.U.E.
Din punct de vedere procesual constatarea încălcării dispozițiilor art. 110 din T.F.U.E. este de competența instanțelor naționale conform art. 6 din din Regulament.
Analizand dispozitiile, instanta urmeaza sa retina ca taxa pe emisii nu este perceputa in prezent pentru autoturismele deja inmatriculate in Romania, decat in conditiile art. 4 privind prima transcriere a dreptului de proprietate, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit si discriminatoriu pentru autoturismele inmatriculate in alte state ale Uniunii Europene. achizitionate si aduse in tara unde ar urma sa fie relnmatriculate, fata de cele deia inmatriculate in Romania si care nu olatesc taxa decat daca isi schimba proprietarul, incalcandu-se astfel principiul comunitar al liberei circulatii a marfurilor.
Legea nr 9/2012 incalcă si dispozițiile art. 1 alin. (1) $i (2) lit. d) din Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonantei nr. 137/31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin diferențierile pe care le face între proprietarii autovehiculelor înmatriculate în România în privința cărora s-au dispus - prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - restituirea taxei auto încasate nelegal ori înmatricularea lor fără plata acestei taxe și proprietarii de autovehicule similare în privința cărora nu s-a dispus restituirea acestei taxe.
Încalcă, de asemenea, si principiul neretroactivitătii legii civile reglementat atât de art. 15 alin. (2) din Constituțîa României cât si de art. 6 din Noul Cod Civil,( alin 2 si 3) care in:
-alin. (2) arata ca „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
- alin. (3) prevede textual: „Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi (în speță art. 214/l-214art. 214/1-214/3 din Codul fiscal 2007, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, Legea nr. 9/2012 modificată prin O.U.G. nr. 1/2012) sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori dupa caz eficace potrivit dispozitiior legii noi.
Ori, Legea nr. 9/2012 tocmai acest lucru face: da eficacitate taxei auto achitate in virtutea unor acte normative neconforme cu reglementarea comunitara si nationala .
În concret, cei care au plătit taxa auto reglementată de actele normative susmenționate dar percepută nelegal, asa cum a aratat Curtea Europeana, nu plătesc taxa pe emisii considerându-se că au făcut o plată legală, în timp ce aceia care au solicitat restituirea taxei nelegale achitate ori înmatricularea autovehiculului fără plata acelei taxe, PLĂTESC taxa, considerându-se astfel că restituirea taxei auto percepute nelegal ori înmatricularea autovehiculului fără plata acestei taxe nu au fost dispoziții legale ale instanțelor de judecata și că, deci, nu au nici o valoare juridică.
Incalca deasemenea si autoritatea de lucru judecat - (art. 430 N.c.pr.civ.) - a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale care au statuat pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate a celor care le-au înmatriculat fără plata taxei auto percepute nelegal ori au solicitat restituirea acestei taxe achitate nelegal.
Discriminarea este realizata, astfel, de legiuitor care a legat plata acestui timbru de mediu de prima transcriere a propietatii unui autoturism desi acesta ar avea rolul expres de a proteja mediul, rezultand insa ca principiul „poluatorul plateste" s-a transformat in principiul „numai unii poluatori platesc" incalcandu-se astfel substanta acestui principiu major care, asa cum a fost enuntat in Declaratia de la Rio-1992, arata ca:
„Autoritățile nationale trebuie să facâ eforturi pentru a promova internalizarea costurilor pentru protecția mediului și utilizarea instrumentelor economice, luand in considerare abordarea conform careia, in principiu, poluatorul trebuie sâ suporte costul poluării, cu preocuparea cuvenită pentru interesul public si fărâ a distorsiona comertulși investițiile internationale".
Acest principiu consacrat si in art 174 din Tratatul CEE nu se regaseste in Legea nr 9/2012, taxa pe emisii nefiind o taxa de mediu, atata timp cat caracterul de taxa ecologica lipseste cu desavarsire intrucat valoarea taxei scade cu cat autoturismul este mai vechi si polueaza astfel mai mult. (respectiv pentru euro 2.1 sau non-euro.pentru ca taxa sa creasca cand norma de poluare este euro 4 sau 3.
Astfel ca in esenta. faptul generator al obligatiei de a plati taxa nu il reprezinta aptitudinea de a polua ci prima inmatriculare a unui autoturism.
Astfel ca incalcarile T.F.U.E. si ale Constitutiei Romaniei sunt flagrante si nu pot fi evitate prin nici un fel de cosmetizare a taxei de poluare asa cum au fost acestea concepute de legiuitori fiindca. sub pretextul realizarii unui drept eminamente pozitiv. dreptul la un mediu curat. nu se aplica principiul "poluatorul plateste" obligand pe cei care genereaza poluarea mediului (adica produc. in conceptia europeana. externalitatea negativa a principiului. in speta - poluarea) sa suporte costurile poluarii internalizand costurile. Toate formulele de calcul au incercat sa favorizeze autoturismele interne in competitia cu cele de pe piata externa. In fapt. concurenta se manifesta si prin pret si clasa de dimensiune si toate taxele au incercat sa blocheze importul masinilor de ocazie de 3-7 ani vechime. De fapt. in mod informal, prin diverse declaratii publice ale guvemantilor sau ale membrilor A.P.I.A. s-a recunoscut acest lucru.
ln acest sens, este Hotararea Curtii Europene de Justitie pronuntata in Cauza 524/2007 Comisia contra Austriei.
Potrivit statisticilor, in Romania, pana la 01.01.2007, au fost inmatriculate peste 2 milioane de autoturisme. In cazul acestora, timbrul de mediu este achitat doar in situatia in care este instrainat autoturismul, rezultand ca, daca nu se vinde masina, nu se plateste aceasta taxa, desi aceste autoturisme sunt si ele inscrise in circulatie si polueaza de asemenea.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
In acest context, se consideră ca prin instituirea taxei pe emisii legiuitorul a incalcat in mod direct dispozitiile mentionate din tratat, precum si normele interne la care s-a facut referire, instanta urmand sa constate ca prevederile Legii nr. 9/2012, sunt reglementari contrare Tratatelor la care Romania este parte si care, potrivit Constitutiei, au prioritate fata de legislatia interna.
Judecător,
V. D.,
VD/09.07.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6850/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1992/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
