Alte cereri. Decizia nr. 5585/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5585/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 3630/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 5585/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. P.
Judecător - A. B.
Judecător - V. V.
Grefier – E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de reclamanta M. C. M., domiciliată în B., ., . 1, etaj 1, . civile nr. 475 din 19.03.2014 a Tribunalului B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice, cu sediul în B., ., județ B., în cauza civilă având ca obiect - taxă poluare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, timbrat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele si lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 475/19.03.2014 a Tribunalului B. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. C. M. având ca obiect anulare act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 17.04.2014 înregistrat sub nr._ pe rolul Curții de Apel G. reclamanta M. C. M. arătând că hotărârea este nelegală si netemeinică pentru următoarele motive:
Greșit a reținut instanța de fond că taxa plătită este corect calculată și legal datorată cât timp OUG 9/2013 este în totală contradicție cu legislația UE, și cu legislația națională în vigoare.
Astfel, din dispozițiile art.4 al OUG nr. 9/2013, rezultă că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atât timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxă pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal. Prin urmare, situația din prezenta cauză asemănătoare cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata,Legii 9/2012, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competenta instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în Romania a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrare art. 110TFUE.
Pe de alta parte, jurisprudența comunitară a statuat că există „o încălcare a TFUE atunci când taxa stabilită este mai mare decât valoarea reziduala cea mai mica incorporata în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național” or, în speță cuantumul „timbrului de mediu pentru autovehicule" achitat de reclamantă este mai mare decât valoarea reziduală a taxei de înmatriculare plătită pentru un autoturism similar deja înmatriculat pe teritoriul României, încălcându-se astfel TFUE.
Pe de altă parte OUG nr. 9/2013, conține și dispoziții care încalcă
principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat de prevederile art.15 alin. 2 din Constituție și de art. 6 din Codul civil. Este vorba despre același art. 4 lit. d) din OUG nr.9/2013 prin care se prevede obligația achitării timbrului de mediu în
cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația
autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Învederează că taxa de prima înmatriculare, taxa de poluare si taxa pentru emisiile poluante, încasate în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 15 martie 2013, sunt apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Pe de o parte, trebuie aplicat principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, după cum a statuat Curtea de Justiție Europeană, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurala și îmbogățirea fără justă cauză. Pe de alta parte taxele speciale încasate ilegal s-ar valida astfel prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce este ilegal.
Arată că decizia de calcul a timbrului de mediu este titlu decreanță, așa cum rezultă din formularul aprobat prin Ordinul președintelui ANAF nr.296/2013 modificat prin Ordinul președintelui ANAF nr. 622/2013, reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, fiind emis de un organ fiscal competent, privește drepturi, obligații fiscale și este cenzurabil pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie act administrativ în înțelesul art. 2 alin 1 lit c din Legea 554/2004.
Pentru cele detaliate in precedent solicită, în condițiile art. 496,498 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate iar în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Verificând legalitatea sentinței nr. 475/19.03.2014 a Tribunalului B., prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Recurenta reclamantă a achitat timbrul de mediu în sumă de 5318 lei, stabilit prin decizia nr. 1782/25 iulie 2013, cu chitanța . nr._ din 25 iulie 2013 (f.8 și 9 dosar fond).
Potrivit art.4 din O.U.G nr.9/2013 ” Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‐a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația
autovehiculelor pentru care s‐a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului‚ nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate, fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand. Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Prima instanță a reținut corect că, în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea sau restricția reținută de CJE, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică și că timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.Prin dispozițiile sale, legea menționată mai sus nu încalcă dreptul Uniunii Europene. Obligația la plata taxei pentru emisiile poluante are la bază principiul „poluatorul plătește”.
Față de cele ce preced, critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile nu este întemeiată.
De asemenea nici critica referitoare la faptul că îi este încălcat dreptul de proprietate ocrotit de Constituția României, nu este întemeiată. Textul art.44 alin.1 prevede că dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestui drept fiind stabilit de lege. Rezultă că în exercitarea dreptului de proprietate (în ceea ce privește posesia și dispoziția) asupra autoturismului, recurenta-reclamantă trebuie să respecte dispozițiile OUG nr. 9/2013.
Cum în art. 15 Constituția României prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege”, recurenta reclamantă nu se poate sustrage de la respectarea legii în cauza dedusă judecății.
Așadar, recursul declarat de reclamanta M. C., nefiind fondat, urmează ca în temeiul art.496 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta promovat de reclamanta M. C. M., domiciliată în B., ., . 1, etaj 1, . civile nr. 475 din 19.03.2014 a Tribunalului B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice, cu sediul în B., ., județ B., ca nefiind fondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3iunie 2014.
Președinte Judecător,Judecător, V. P. A. B. V. V.
Grefier,
E. M. T.
Red.V.V./23 iunie 2014
Tehnored.E.M.T./23 iunie 2014
Jud.-fond-C.R.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4898/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7024/2014.... → |
|---|
