Alte cereri. Decizia nr. 6041/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6041/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 874/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6041/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în ., Județul G., și intimat reclamant B. M., G., ., . împotriva sentinței nr. 1030/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-a depus întâmpinarea, s-a solicitat de recurentă judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._/121/2011 la Tribunalul G., reclamant/a B. M. a solicitat obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. la restituirea sumei de 2561 lei, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală.
Prin sentința civilă nr. 1030/29.03.2013, Tribunalul G. a admis, în limitele formulării, acțiunea reclamantului/ei.
Instanța de fond a reținut, în esență, că taxa de poluare pe care reclamantul/a a fost obligat/ă să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Cererea de chemare în garanție a fost admisă în temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 stabilind că taxa de poluare constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și autoritatea pârâtă, criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a O.U.G. nr. 50/2008.
Acest act normativ este în concordanță cu legislația europeană, fiind aplicabile în speță prevederile art. 4 lit. a, art. 5 al. 1, al. 2 și al 3 și art. 6 al. 1 lit. b.
Prevederile O.U.G. nr. 50/2008 sunt același atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat cât și pentru un autoturism fabricat în oricare alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
Prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produselor interne, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Cu privire la excepții, corect a reținut prima instanță netemeinicia acestora, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Relevant în speță este faptul că prin Hotărârea pronunțată de CJUE împotriva României (cauza T.) în data 7.04.2011, s-a statuat în sensul că art. 10 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte sate membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În acest context, prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, vădit disproporționate în raport de prețul de achiziție al autoturismelor, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea constatând că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, sunt reglementări contrare art. 110 din TFUE astfel cum acesta a fost interpretat de CJUE prin Hotărârea T., hotărâre ce se impune a fi aplicată retroactiv față de împrejurarea că face corp comun cu norma interpretată.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei pe poluare acesta a fost încălcat.
Criticile recursului reclamantului vizează neacordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată considerând că instanța nu poate aprecia asupra volumului de muncă al avocatului din moment ce nu cunoaște care sunt întinderile mandatului dat prin încheierea contractului de asistență juridică.
Criticile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Textul art.274 alin. 3 din C.proc. civ. permite judecătorilor să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În prezenta cauză, reclamantul a făcut dovada că a achitat onorariu avocațial în sumă de 500 lei, 39 lei cheltuieli de judecată.
Cu toate acestea, în mod corect tribunalul a acordat doar o parte din aceste cheltuieli având în vedere faptul că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu, reținând și caracterul rezonabil al cheltuielilor care se apreciază în raport de natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului. Cum acest aspect rezultă neîndoios din cuprinsul hotărârii criticate, curtea urmează să respingă recursul reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin 1 din C.proc.civ. să respingă recursurile declarate în cauză ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în ., Județul G., și intimat reclamant B. M., G., ., ., județul G. împotriva sentinței nr. 1030/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2011 ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, C. M. D. |
VD/DMC/2 ex/09.07.2014
Fond: M. G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4206/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 919/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
