Anulare act administrativ. Decizia nr. 7511/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Pe cale de cerere reconvențională, pârâții au solicitat:

- rezilierea contractului de concesiune 1522/14.12.2011 în baza art. 9 lit c din contract și art. 57 lit. c din OUG 54/2006

- obligarea reclamantei să achite redevența neachitată

- obligarea reclamantei să achite penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere cf art. 4 din contract până la stingerea integrală a debitului

- despăgubiri reprezentând c/v viței de vie distrusă/deteriorată, raportat la perioada în care vița de vie devine roditoare (3 – 4 ani) + c/v șpalierilor lipsă deoarece reclamanta nu a asigurat paza bunului, nu a întreținut și nu a exploatat corespunzător suprafeței de 42 ha vie nobilă.

P. răspunsul la întâmpinare și cererea reconvențională (f. 42 – 44) reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calități procesuale pasive a U. . respingerea cererii reconvenționale.

P. sentința civilă nr. 787 din data de 16.04.2014 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a U. .>invocată de pârâți prin întâmpinare.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta . Cudalbi în contradictoriu cu pârâții U. . și C. L. Smulți.

A fost admisă în parte și cererea reconvențională formulată de pârâți.

Pe cale de consecință, s-a dispus rezilierea contractului de concesiune 1522/14.12.2011 încheiat între C. L. Smulți (concedent) și . (concesionar) și repunerea părților în situația anterioară, fiind respinse celelalte pretenții formulate de părți.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a calificat drept neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a U. .>invocată de pârâți prin întâmpinare, cu următoarea motivare:.

Deși contractul de concesiune s-a încheiat între CL Smulți în calitate de concedent și reclamantă în calitate de concesionar, bunul ce face obiectul concesiunii – suprafața de 42 ha vie nobilă – aparține domeniului public al U. Smulți. Calitatea procesuală pasivă a U. Smulți este atrasă de calitatea ei de proprietar asupra bunului concesionat.

Pe fond,

La data de 14.12.2011 s-a încheiat între CL Smulți în calitate de concedent și reclamantă în calitate de concesionar contractul de concesiune 1522/14.12.2011 (f. 4 – 10).

La art. 1 al. 1 din contract se prevede că obiectul concesiunii îl constituie exploatarea supraf. de 42 ha vie nobilă situată în extravilanul ., pct. F. în conformitate cu obiectivele concedentului.

La art. 1 al. 2 din contract se prevede că obiectivele concedentului sunt:

- întreținerea și modernizarea supraf de 42 ha vie nobilă cf. tehnologiilor culturii viței de vie și dacă este cazul replantarea acestei cu noi soiuri de viță de vie cu un potențial ridicat de productivitate

- termenul de începere a investiției: primăvara anului 2012

- pe perioada concesiunii, impozitele și taxele locale privesc pe concesionar.

La art. 2 din contract se prevede că durat concesiunii este de 20 ani începând cu data de 14.12.2011.

La art. 3 din contract se prevede că redevența este de 6300 lei anual.

La art. 4 din contract se prevede că neplata redevenței sau executarea cu întârziere a obligației de plată conduce la penalități de întârziere de 0,5% pe zi, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 zile să se procedeze la retragerea contractului de concesiune.

Pe data de 29.05.2012, la cererea reclamantei d-na expert tehnic juridic POPLAHOV M., a întocmit un raport de expertiză tehnică extrajudiciară (f. 11, 12) din care a reieșit că suprafața de vie concesionată este nerentabilă din punct de vedere economic.

Din înscrisurile aflate la f. 13 – 19 reiese că reclamanta nu a putut exploata suprafața concesionată datorită repetatelor fapte antisociale ale locuitorilor . sustragerea șpalierilor și pășunarea oilor.

La data de 18.02.2013 reclamanta a notificat CL Smulți că dorește rezilierea de comun acord a contractului de concesiune fără plata unei despăgubiri (f. 20).

Se constată că atât reclamanta – prin acțiunea introductivă cât și pârâții – prin cererea reconvențională au solicitat instanței rezilierea contractului încheiat, așa încât instanța poate dispune această măsură, precum și repunerea părților în situația anterioară.

Cererea reclamantei de restituire a sumelor plătite cu titlu de redevență este nefondată în raport de împrejurarea că, contractul de concesiune fiind un contract cu executare succesivă, prestațiile executate între părți până la momentul rezilierii nu sunt supuse restituirii.

Cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată este, de asemenea, nefondată în privința onorariului de expert, câtă vreme nu a fost menționat cuantumul acestuia și nici nu s-a depus vreo chitanță doveditoare în acest sens.

În privința onorariului de avocat( 1500 lei), se impune compensa cheltuielile de judecată având în vedere faptul că atât acțiunea cât și cererea reconvențională sunt întemeiate și se impun a fi admise în parte și ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu privire la pretențiilor pârâților de obligare a reclamantei la plata redevenței neachitate și a penalităților aferente, se impune respingerea acestei solicitări deoarece prin cererea reconvențională nu s-a precizat nici cuantumul și nici perioada pentru care se solicită aceste sume de bani.

Pentru aceleași motive(neindicarea cuantumului și nedovedirea), se impune și respingerea pretențiilor pârâților de obligare a reclamantei la plata despăgubirilor (c/v viță de vie distrusă + șpalieri lipsă).

Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele, criticând-o pe motive de nelegalitate,în esență, sub următoarele aspecte:

Astfel cum a arătat prin întâmpinare, reclamanta nu a înțeles să plătească redevența după semnarea contractului, nu a înțeles să își asigure paza bunului și nu a înțeles să exploateze vița de vie conform obiectivelor convenite, în sensul de a întreține și de a moderniza și acolo unde era cazul să replanteze, ajungându-se ca vița de vie să fie distrusă, iar mai mulți șpalieri să fie sustrași.

În dovedirea acestor aspecte, pârâtele au solicitat instanței de fond administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate( pag. 3, ultimul paragraf al întâmpinării/cererii reconvenționale)

La primul termen de judecată, instanța, fără a se pronunța asupra probelor solicitate în dovedirea pretențiilor, a înțeles să rămână în pronunțare.

Așa fiind, a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Potrivit disp. Art. 22 C.pr. civ., instanța avea obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Obligația instanței de a verifica probele solicitate sub aspectul admisibilității nu este condiționată de prezența părții la termenul de judecată.

Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă U. . admiterea recursului, casare cu trimitere spre rejudecare.

Intimata-reclamantă, . a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că prima instanță a putut să stabilească situația de fapt reală prin coroborarea materialului probator aflat la dosarul cauzei, inclusiv un raport de expertiză tehnică extrajudiciară .

Cât privește respingerea solicitării de obligare a ., o atare cerere nu putea fi soluționată favorabil câtă vreme s-a dovedit de către reclamantă plata redevenței cu ordinele de plată din 09.01.2012 și 31.03.2013 indicate în răspunsul la întâmpinare.

Recursul de față este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului de care se prevalează recurenta în motivarea recursului implică obligația instanței de judecată de a realiza o analiză imparțială a cererii de chemare în judecată, de a permite părților să-și dovedească pretențiile și de a da o hotărâre motivată prin care să se restabilească ordinea juridică încălcată.

În speță, față de împrejurarea că pârâta U. . la solicitarea reclamantului de desființare a contractului de concesiune nu se mai impunea adâncirea probatoriului pentru a stabili culpa reclamantei în raport de neîndeplinirea obiectivelor asumate la încheierea contractului( pază, modernizare, completare cultură etc.).

Dacă admiterea acțiunii este, din această perspectivă, o soluție legală nu același lucru se poate spune și despre admiterea parțială a cererii reconvenționale( numai sub aspectul rezilierii concesiunii). Astfel, deși instanța a argumentat respingerea tuturor pretențiilor formulate de pârâta-reconvenientă pe neindicarea cuantumului pretențiilor( redevența restantă, daune-interese) și pe nedovedirea acestora, aceasta nu a semnalat pârâtelor vreo lacună a cererii reconvenționale și nu a solicitat indicarea cuantumului pretențiilor, nesolicitând vreo precizare nici în raport de probele indicate prin cererea reconvențională( fila 33 dosar fond).

Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dreptul la un proces echitabil al pârâtelor cât și principiul rolului activ în virtutea căruia judecătorul trebuie să stăruie prin orice mijloace pentru aflarea adevărului.

Apreciind că, în speță, nu a fost soluționat fondul litigiului, Curtea urmează a face aplicarea disp.art. 496 N c. pr. civ. și a dispune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se soluționa litigiul cu respectarea principiilor mai sus enunțate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenții U.A.T. ., cu sediul în . și C. L. AL COMUNEI SMULȚI, cu același sediu, împotriva sentinței civile nr.787/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .

Casează sentința civilă nr.787/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2014

Red. G.I./ 14 Noiembrie 2014 Dact.L.R./5 ex/14.11.2014 FOND M:G. .>