Alte cereri. Decizia nr. 6181/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6181/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 8563/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6181/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător E. L. P.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., împotriva sentinței nr. 4722/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă AFP B. și intimatul și intimata chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că recursul este motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ reclamantul D. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Focșani – D.G.F.P. V. și a solicitat obligarea AFP Focșani la restituirea taxei de primă înmatriculare achitate în cuantum de 1.794 lei, actualizată cu dobânda legal calculată conform dispozițiilor art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003, până la data restituirii sumei.
A arătat că a achitat taxa în sumă de 1.794 lei, la data de 13.07.2007 la Administrația Finanțelor Publice Focșani și că această taxă este nelegală deoarece contravine dispozițiilor articolului 90 aliniat 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, versiunea consolidată, încălcând principiul nediscriminării produselor importate față de produsele autohtone, cât și principiul liberei circulații a bunurilor în cadrul comunității.
Pârâta DGFP V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, având în vedere că reclamantul nu a contestat decizia de calcul al taxei de poluare.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât taxa este legală și este stabilită prin OUG 50/2008 modificată și completată, act normativ care a avut drept scop alinierea la reglementările europene.
Prin sentința civilă nr. 4722/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă. A fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta DGFP V. să-i restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare de 1.794 lei achitată cu chitanța . nr._/13.07.2007, cu dobânda legal calculată conform dispozițiilor art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 calculată până la data restituirii sumei.
Pentru a hotărî astfel prim a instanță a reținut că reclamanta este persoană vătămată în sensul art.2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004, iar acțiunea să se înscrie în sfera contenciosului administrativ așa cum este definită în art.1 și art.2 alin.1 lit.f din Legea 554/2004, astfel că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă apare ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că din prevederile art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 –312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal rezultă fără putință de tăgadă că această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fie de producție autohtonă, fie indigene, cu ocazia unei noi înmatriculări, ca urmare a schimbării proprietarului.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre .
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național având în vedere prevederile art. 148 din Constituția României și ale Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pe de altă parte aplicarea directă a dreptului comunitar a fost stabilită și prin Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Potrivit dreptului intern, România, stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici fapt ce constituie o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației bunurilor cât timp se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare înmatriculate deja în România.
Nu pot fi reținute argumentele pârâtei în sensul că această taxă s-ar întemeia pe principiul comunitar „ poluatorul plătește ”deoarece este de notorietate faptul că așa cum este ea concepută și reglementată în prezent această taxă nu este destinată a ajunge în fondurile ministerului de resort, Ministerul Mediului și nici nu a fost destinată să folosească acestui scop.
Este adevărat că România se confruntă în privința acestei taxe cu o procedură de Infringement în fața Comisiei Europene, procedură inițiată împotriva României potrivit dispozițiilor art. 226-228 din tratatul de instituire a Comunității Europene, versiunea consolidată, tocmai datorită faptul că Comisia Europeană, în calitatea sa de gardian al tratatelor a constatat că România, prin această taxă își încalcă obligațiile asumate prin Tratate.
In cauza de față nu a fost necesară declanșarea procedurii prejudiciare prevăzută de art. 234 din Tratatul CEE in fata Curții de Justiție, întrucât pentru Tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național si dreptul comunitar aplicabil în speța de față, în condițiile în care în cauze asemănătoare - Nadasdi si N. (Ungaria) si Brzezinski (Polonia) Curtea de Justiție a decis deja în sensul aplicării directe a dreptului comunitar, art.90 din Tratat, nediscriminatoriu în materia taxei de primă înmatriculare.
Mai mult această chestiune a fost deja tranșată în practica judiciară internă prin Sentința civilă nr.2563/07.11.2007 a Tribunalului A., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
În consecință, Tribunalul apreciază că această taxă, prin modul în care este concepută, calculată și percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în Comunitate și aduse în România, constituie o măsură al cărei efect este împiedicarea liberei circulații a bunurilor deja legal înmatriculate în Comunitate, fapt ce contravine dreptului comuniat astfel că apreciază că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar această taxa trebuie restituită potrivit dispozițiilor art.21 aliniat 4 din OG nr.92/2003 Codul de procedură fiscală.
Cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală a fost apreciată ca fiind întemeiată avându-se în vedere Hotărârea CJUE în cauza C 565/11.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.
Cu titlu prealabil recurenta a arătat că, potrivit OUG nr.74/2013 și HG nr. 520/2013, DGRFP G. se subrogă în drepturile și obligațiile D.G.F.P. V..
În motivarea recursului recurenta pârâtă critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că plata taxei speciale pentru autovehicule s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data de efectuării plății, respectiv art. 2141 din Legea nr. 571/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare se restituie pe baza procedurii stabilite de normele metodologice.
Intimatul avea obligația să formuleze cerere la organul fiscal, acesta fiind singurul în măsură să stabilească dacă în urma recalculării rezultă vreo sumă care ar trebui restituită petentului.
Întrucât intimatul nu a formulat o astfel de cerere, promovarea unei acțiuni în instanță pentru restituirea taxei speciale este inadmisibilă.
Recurenta mai arată că solicitarea reclamantei nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală privind restituiri de sume.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ..
Intimatul reclamant, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În sarcina reclamantului D. C. s-a stabilit obligația de plată a sumei de 1794 lei, reprezentând taxă specială înmatriculare pentru autovehiculul marca Skoda O., an fabricație 2007, sumă achitată de către reclamant conform chitanței . nr._/13.07.2007.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv copia cărții de identitate a autovehiculului și copia certificatului de înmatriculare (filele 8, 9 dosar fond), rezultă că autoturismul pentru care s-a achitat taxa menționată mai sus era un autoturism nou, ce nu a mai fost înmatriculat anterior.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se au în vedere în acest sens și considerentele Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În ce privește fondul cauzei Curtea reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior acestei date a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată de proprietarul autoturismului în temeiul reglementărilor din cap „Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule” din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Referitor la autoturismele noi însă, instanța reține că taxa de primă înmatriculare este percepută atât pentru cele de producție internă, cât și pentru cele importate, în vederea primei înmatriculări în România, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
Ca urmare, în această privință nu se constată o încălcare a principiului comunitar al liberei circulații a mărfurilor, iar impunerea taxei de primă înmatriculare nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
Având în vedere că autoturismul proprietatea reclamantei nu a mai fost anterior înmatriculat, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost stabilită legal, fiind neutră din punct de vedere fiscal, fără a se încălca prevederile art. 28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005.
Prin urmare, nu se poate vorbi de o discriminare în raport de autoturismele autohtone, concluzie la care, de altfel, au ajuns și judecătorii CEDO atunci când li s-a semnalat o astfel de problemă în cauza I. și alții c. României (cererea nr. 57.583/2010). Declarând inadmisibilă cererea prin care mai mulți reclamanți acuzau caracterul discriminatoriu al taxei de poluare (percepută pentru autoturisme noi) în raport cu dreptul UE, curtea a statuat în sensul că art. 14 al Convenției privitor la interzicerea discriminării nu are o existență autonomă, acesta coroborându-se cu celelalte articole ale Convenției și Protocoalele sale, în măsura în care sunt alegate încălcări ale acestora, fapt ce nu se regăsește în speță.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că acțiunea reclamantului prin care solicită restituirea acestei taxe este neîntemeiată, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta recurentă ca nefondată.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea excepției inadmisibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., împotriva sentinței nr. 4722/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată și în consecință
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul D. C..
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Pt.jud.E.L.Panșțuru aflat în CO cf.art.261 pct.2 c.pr.civ. Președinte Curtea de Apel |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.L.T./14.07.2014
Dact.L.R./2 ex/14.07.2014
FOND S.G.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5173/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2739/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
