Anulare act administrativ. Decizia nr. 2739/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2739/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 3027/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2739/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător E. L. P.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE FOCȘANI, cu sediul în ., . împotriva sentinței nr.4452/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat M. E.-D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind recurenta I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că recursul este la primul termen, motivat și recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepției invocate. Arată că termenul de recurs este de 15 zile, conform art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar recurentul a declarat recurs la data de 23.10.2013 deși hotărârea atacată fusese comunicată instituției recurente de la data de 27.09.2013, data poștei. Față de acestea dat fiind că recursul a fost declarat după termenul de decădere de 15 zile prevăzut de lege solicită admiterea excepției decăderii recurentului din termenul de declarare a recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția tardivității recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 23.10.2013 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V., pârâtul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE FOCȘANI, prin reprezentant legal, a declarat recurs împotriva sentința civilă nr. 4452/04.09.2013 a Tribunalului V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, a arătat că în privința excepției decăderii I.T.R.S.V.Focșani din termenul de emitere a Deciziei de imputare nr.49/21.02.2013 consideră că cele statuate de instanța de fond sunt corecte și conforme situației de fapt și nu putea să procedeze la emiterea deciziei de imputare a cărei anulare se cere atât timp cât raportul organelor de control din cadrul Curții de Conturi a României – Camera de Conturi V. nu fusese aprobat de către conducătorul acestei instituții, cât timp exista posibilitatea de contestare a acestuia și cât timp nu fusese individualizată răspunderea pentru fiecare dintre persoanele responsabile reținute în raportul organelor de control.
În privința celor reținute de către instanța de fond conform cărora decizia ar fi nelegală deoarece nu s-a produs o pagubă patrimoniului, precizează faptul că paguba s-a produs bugetului de stat, așa cum se menționează și la artt.2 al Deciziei nr.49/21.02.2013 a I.T.R.S.V. Focșani, însă pârâta este o instituție publică cu personalitate juridică finanțată integral de la bugetul de stat, așa cum se precizează la art.1 alin.1 al H.G.nr.333/2005 fiind menționată la punctul 4 al anexei nr.1 din același act normativ, deci în mod indirect este afectat patrimoniul pârâtului prin faptele săvârșite de către reclamant, motiv pentru care consideră că cele reținute de instanța de fo9nd sunt criticabile și pot fi infirmate de către instanța de recurs.
În privința existenței pagubei consideră că pârâtul nu are competența și nu se putea pronunța asupra celor reținute referitor la acest aspect prin raportul organelor de control din cadrul Curții de Conturi – Camera de Conturi V. înregistrat la nr.7138/31.10.2013.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de apel apreciază că recursul este tardiv și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță în materia contenciosului administrativ poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 485 alin. 1 C.pr.civ.2010, termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În raportul dintre cele două norme juridice, trebuie reținut, însă, faptul că disp. art. 20 alin. 1 Legea nr. 554/2004 nu sunt ieșite din vigoare, deoarece, potrivit unui principiu general de drept, aplicabil atât în dreptul public cât și în dreptul privat, norma specială anterioară trebuie abrogată expres de către norma generală ulterioară, în caz contrar, norma specială având prioritate și trebuind aplicată.
Așadar, termenul de recurs aplicabil în cauză era cel de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Potrivit art. 457 alin. 1 și 2 C.pr.civ.2010, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Așadar, indiferent de mențiunea din cuprinsul sentinței primei instanțe, termenul de recurs era cel prev. de art. 20 alin. 1 Legea nr. 554/2004. codul de procedură civilă din 2010 nu conține o dispoziție similară celei din cuprinsul art. 457 alin. 3, care să fie aplicabilă și în situația în care instanța de fond a indicat greșit în dispozitiv termenul de exercitare al căii de atac.
Deoarece recursul este o cale de atac, calculul termenului se face pe sistemul zilelor libere, conform art. 101 alin. 1 C.pr.civ. (dies a quo . non computatur in termino).
Sentința tribunalului a fost comunicată recurentei în data de 27.09.2013, după cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 114 din dosarul instanței de fond. Cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond în data de 23.10.2013, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Așadar, recursul declarat de pârât este tardiv, urmând a fi respins ca atare.
În baza art. 451 alin. 2 rap. la art. 451 alin. 1 C.pr.civ.2010, instanța va obliga recurentul căzut în pretenții să plătească intimatului-reclamant suma de 650,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (150,11 lei cheltuieli combustibil deplasare; 500 lei onorariu avocat).
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, instanța reține că acestea reprezintă despăgubirea pe care partea căzută în pretenții este obligată să o suporte pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare prin declanșarea culpabilă a căii de atac. Aceste despăgubiri se acordă numai în condițiile în care prejudiciul dovedit de partea câștigătoare are un caracter cert, real și rezonabil.
În aprecierea rezonabilității cheltuielilor efectuate de parte în vederea respingerii cererii, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii generale, precum valoarea obiectului litigiului, munca prestată efectiv de apărătorul părții, caracterul vădit nefondat al acțiunii sau gradul de culpă pe care partea adversă îl are în pierderea procesului.
Examinând caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul-reclamant, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1500 lei (f. 23 dos. recurs), instanța reține că onorariul este excesiv față de munca efectiv prestată de apărător și față de natura soluției pronunțate și că, în raport de practica instanței în materie, un onorariu în cuantum de 500 lei reflectă cel mai bine proporționalitatea care trebuie să existe valoarea onorariului și factorii enunțați mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca fiind tardiv, recursul de pârâtul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE FOCȘANI, cu sediul în ., . împotriva sentinței nr.4452/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și în consecință;
Obligă recurentul-pârât I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani să plătească intimatului-reclamant D. B. suma de 650,11 lei cheltuieli de judecată, din care 500 lei onorariu avocat redus conform art.451 alin.2 C.proc.civilă, și 150,11 lei cheltuieli de transport.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno MCR/12.05._
Tehno ZE/12.05.2014 Ex.4 Fond: M.Dibuș
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6181/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7135/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
