Alte cereri. Decizia nr. 6801/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6801/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 3909/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6801/2014
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. A. Z.
Judecător - V. V.
Judecător - M. M.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 885/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul intimatului reclamant I. I., avocat Z. E., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și al intimatei – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța în cuantum de 500 lei.
CURTEA,
Asupra recursului de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 885/12.05.2014, Tribunalul G., a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii, ca nefondată; a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. I., chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București și pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. având ca obiect anulare act administrativ; a obligat-o pe pârâtă către reclamant la plata sumei de 6.261 lei reprezentând taxă de emisii poluante pentru autovehicule, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății, 20.02.2013 și până la data restituirii și suma de 539 lei cheltuieli de judecată ; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat-o pe chemata în garanție să achite pârâtei suma de 6.261 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății, 20.02.2013 și până la data restituirii și suma de 539 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a declarat recurs, invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; că a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă cea imperativă; că normele metodologice privind taxa pe poluare sunt conforme cu normele europene.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată.
Recursul este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/_ privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Curtea constată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., ceea ce atrage casarea acesteia.
Critica din primul motiv de recurs nu este întemeiată. Prima instanță în soluționarea excepțiilor în mod corect a avut în vedere decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus că „ procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Intimata reclamantă a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 6.261 lei cu chitanța . nr._ la data de 20 februarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 7 dosar fond, taxă stabilită prin decizia nr. 860 din 18 februarie 2013 (f. 6 dosar fond).
Curtea constată că această taxă a fost stabilită și achitată sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, situație în care în mod greșit prima instanță a dispus restituirea acesteia, ca nefiind datorată.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/_,
„ (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Prin urmare, toți cei care doresc să înmatriculeze autovehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand. Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de Legea nr. 9/_, fie în formele anterioare.
Curtea constată că în forma prevăzută de Legea nr. 9/2012, care nu încalcă dreptul comunitar, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și pentru cele din România trebuie să se plătească o taxă identică. În concret, după data de 1.01.2013, deci după încetarea efectelor O.U.G. 1/2012, nu-și mai găsește aplicabilitatea jurisprudența CJUE (ordonanța din 3 februarie 2014 – cauza C. C - 97/2013).
În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de AJFP G. fiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 2 C.proc.civ. în referire la art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ să fie admis cu consecința casării în parte a sentinței în sensul că în rejudecare vor fi respinse cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . G. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AJFP G. împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Dispoziția referitoare la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii ca nefondată fiind legală și temeinică va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 885/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează sentința nr. 885/12.05.2014 a Tribunalului G., în parte, și, în rejudecare:
Respinge acțiunea principală formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și chemata în garanție Administrației F. pentru Mediu și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca nefondate.
Menține hotărârea atacată în ce privește soluția dată asupra excepției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2014.
Președinte, dr. A. Z. | Judecător, V. V. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. C. |
Red. VV/MC/ 26.09.2014/ 5 ex.
Fond: L. C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6802/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
