Alte cereri. Decizia nr. 6838/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6838/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 381/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6838/2014
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător M. B.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 6236/06.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, formulată de revizuentul G. G. B., domiciliat în comuna Golești, ., jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit revizuentul G. G. B. și intimatele Administrația F. pentru Mediu București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că prezenta cauză este la al doilea termen de revizuire, s-a atașat dosarul, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, urmând a se pronunța excepției și asupra cererii de revizuire la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamantul G. G. B. în contradictoriu cu D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice Focșani și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea la restituirea sumei de 7.639 lei, achitată cu chitanța . NR._ din 12.03.2013 reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Prin sentința nr. 4566/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost respinsă excepția inadmisibilității promovării acțiunii, admise acțiunea și cererea de chemare în garanție, obligată pârâta D.G.F.P. V. la plata către reclamant a sumei de 7639 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale‚ până la data restituirii și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București către pârâta DGFP V. la plata sumei de 7639 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale până la data restituirii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că prin adoptarea Legii nr. 9/2012 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri legale.
În cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a acestora, fără a se face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Prin decizia nr. 6236/2013 a Curții de Apel G. a fost admis recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. împotriva sentinței nr. 4566/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
A fost casată în parte sentința nr. 4566/11.09.2013 a Tribunalului V. și, în rejudecare:
A fost respinsă cererea principală, ca nefondată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
A fost menținută dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției inadmisibilității.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Prin decizia emisă de Administrația Finanțelor Publice Focșani s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei de emisii poluante în cuantum de 7639 lei, pentru autovehiculul marca Volkswagen, an fabricație 2003, autovehicul provenit dintr-un alt stat comunitar și neînmatriculat anterior în România.
Temeiul legal al stabilirii acestei taxe l-a constituit dispozițiile Legii nr. 9/2012, iar reclamanta a achitat taxa menționată, astfel cum rezultă din chitanța nr._/12.03.2013.
Curtea reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior acestei date a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art. 4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr. 50/2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G nr. 50/2008 și a fost introdusă o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Curtea de Apel mai reține că, raportat la prevederile OUG nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele nr. 402/09 - T. c. României și C-263/10, cauza N., Curtea Europeană de Justiție apreciind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
În hotărârea din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
De asemenea, la data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE. Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, prin Legea nr. 9/2012 a fost instituită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar la art. 4 din acest act normativ s-a prevăzut că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intervine în următoarele cazuri:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Potrivit art. 4 al. 2 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/_, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea pana la data de 01 ianuarie 2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât, instanțele au constatat că până la data de 01.01.2013 considerentele Curții Europene de Justiție din Cauzele T. și N. sunt în continuare aplicabile, fiind menținuta discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Ulterior încetării suspendării reglementate prin OUG nr. 1/2012, respectiv începând cu data de 01.01.2013, se observă însă că taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 se aplică nu numai autovehiculelor second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
D. urmare, instanța a constatat că prevederile legale interne în vigoare la momentul emiterii deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante a cărei anulare se solicită și al achitării de către reclamant a sumei pretinse nu au mai menținut discriminarea cuprinsă în reglementările anterioare între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012 nu face nici o deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor, modalitatea de impozitare a unui vehicul importat fiind aceeași cu a unui vehicul similar de pe piața națională.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a constatat că nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa pentru emisiile poluante, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
Raportat la susținerile reclamantului privind discriminarea Curtea de Apel mai notează faptul că, prin Decizia dată în cauza I. și alții c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declarând inadmisibilă cererea prin care mai mulți reclamanți acuzau faptul că taxa pe poluare pe care au fost obligați să o plătească este incompatibilă cu dreptul Uniunii și discriminatorie, a statuat în sensul că art. 14 al Convenției privitor la interzicerea discriminării nu are o existență autonomă, acesta coroborându-se cu celelalte articole ale Convenției și Protocoalele sale, în măsura în care sunt alegate încălcări ale acestora, fapt ce nu se regăsește în speță.
În concluzie, Curtea de Apel a apreciat că, începând cu data de 01 ianuarie 2013, odată cu încetarea suspendării reglementate prin OUG nr. 1/2012, nu se mai poate reține că dispozițiile Legii nr. 9/2012 contraveneau dreptului comunitar, deoarece taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 era percepută în mod egal, în vederea înmatriculării, atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second-hand, indiferent de proveniența lor, respectiv, în ceea ce privește autovehiculele second hand, atât pentru cele importate ce fuseseră înmatriculate în alte state membre, cât și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România, astfel încât nu se poate aprecia că legea internă instituia un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
În consecință, având în vedere că la data emiterii deciziei contestate legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (nou și second hand), indiferent de proveniența acestora, Curtea de Apel a constatat că taxa pentru emisiile poluante a fost stabilită în mod legal, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, astfel încât cererea reclamantului pentru anularea deciziei de stabilire a taxei și restituirea sumei achitate cu acest titlu apare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul G. G. B., arătând în esență următoarele:
La data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată intervenind potrivit art.4 al.1 lit.a și al.2 cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. De asemenea, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Taxa pe emisii poluante nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantului.
În acest mod se încalcă principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor Legii nr.9/2012.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens, dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum Legea nr.9/2012 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art.90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Instituirea taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art.28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art.30 CE. Deși scopul declarat al adoptării Legii nr.9/2012 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
A solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate și respingerea recursului declarat de pârâtă.
Intimata D.G.R.F.P. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, motivat de faptul că aspectele invocate în cerere nu se încadrează în dispozițiile art. 509 C.proc.civ.
Cererea de revizuire este nefondată.
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii,
a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul
proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei
exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul
în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit
proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
Curtea reține că, în cauza C-97/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, CJUE a fost sesizată cu o trimitere preliminară pentru stabilirea compatibilității Legii nr. 9/2012 cu dreptul comunitar,dar în ceea ce privește taxa achitată înainte de 01.01.2013, când era în vigoare OUG 1/2012, situație diferită de cea din speța de față.
Pentru aceste considerente, se apreciază că aspectele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reținute, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca nefondată.
Având în vedere și că cererea de revizuire a fost formulată conform art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004, excepția inadmisibilității cererii de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind nefondata exceptia de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
Respinge ca fiind nefondata cererea de revizuire a deciziei nr. 6236/06.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, formulată de revizuentul G. G. B., domiciliat în comuna Golești, ., jud. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, M. B. |
Grefier, C. M. D. |
Tehnored motivare PEL/25.09.2014
DMC/5 ex/25.09.2014
Fond: F. T.
Recurs: TLG-MCR - DMV
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7097/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7114/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
