Alte cereri. Decizia nr. 7114/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7114/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 6249/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7114/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător L. C.
Grefier L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în sector 5, București, ., împotriva sentinței civile nr. 763/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul_ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și intimatele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI - ADMINISTRATIA FISCALA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și . IMPUTERNICITA DE RAIFFEISEN LEASING IFN SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ pe rolul Tribunalului V., reclamanta . Focșani a chemat în judecată DGRFP București – Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i restituie taxa de primă înmatriculare achitată la 23.04.2008 și dobânda legală calculată la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru autoturismul Toyota Corolla achiziționat prin leasing financiar a achitat prin societatea de leasing taxa de primă înmatriculare percepută în baza art.214 indice 1 – 214 indice 3 din Codul fiscal în vigoare în aprilie 2008.
Cum ulterior această taxă a fost declarată nelegală și s-au abrogat dispozițiile în baza cărora s-a încasat, a solicitat restituirea.
Pârâta DGRFP București – Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii a formulat întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că societatea de leasing prin care s-a achitat taxa figurează pe lista marilor contribuabili.
Pentru termenul din 26.03.2014 reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu ANAF – Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili București.
Pârâta ANAF București a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității de reprezentat a reclamantei pentru ., societatea care a făcut plata, având în vedere că în discuție nu este o reprezentare legală sau convențională în sensul codului de procedură civilă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât taxa de primă înmatriculare s-a perceput în baza dispozițiilor legale în vigoare și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.117 din OG 92/2003.
Cum nu sunt întrunite condițiile pentru restituirea sumei, nu sunt întemeiate nici capetele de cerere privind acordarea dobânzii și obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 763 din 23.04.2014 a Tribunalului V., a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, excepție invocată de pârâta ANAF București. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP București. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECTIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, și a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei taxa de primă înmatriculare de 525,36 lei achitată de Raiffeisen Leasing IFN SA cu ordinul de plată 3296 din 23.04.2008, sumă care se va actualiza cu dobânda legală la data plății efective. A fost obligată pârâta și la 53 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în baza contractului de leasing financiar_/27.03.2008 reclamanta . a achiziționat un autoturism Toyota Corolla identificat cu nr. JTNBC58E30J002134.
La 23.04.2008 . SA a emis către reclamantă factura_ pentru taxa de primă înmatriculare.
Reclamanta a achitat această sumă către societatea de leasing așa cum rezultă din extrasul de cont de la fila 7 din dosar, iar societatea de leasing a făcut plata la bugetul de stat cu OP 3296/23.04.2008.
Obligația de plată a taxei de primă înmatriculare a fost a utilizatorului autoturismului - reclamanta din cauza de față – situație care rezultă din prevederile OG 51/1997 și ale contractului de leasing.
Așa fiind, având în vedere și împuternicirea dată reclamantei de Raiffeisen Leasing IFN SA rezultă că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, în discuție nefiind calitatea sa de reprezentant. Pentru aceste motive, excepția lipsei calității de reprezentant invocată de ANAF a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere precizările reclamantei și susținerile DGRFP București – Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanta . Focșani a achitat o taxă de primă înmatriculare de 525,36 lei în baza dispozițiilor Codului fiscal.
Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 –312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Rezultă fără putință de tăgadă, că această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fie de producție autohtonă, fie indigene, cu ocazia unei noi înmatriculări, ca urmare a schimbării proprietarului.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre .
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În cauză, Tribunalul a reținut că sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național deoarece Constituția României, art.148, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, stabilește că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Pe de altă parte aplicarea directă a dreptului comunitar a fost stabilită și prin Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Astfel, prin Hotărârea în cauza C./Enel (1964), Curtea a stabilit că legea națională care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Potrivit dreptului intern, România, stat comunitar, nu percepea nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici fapt ce constituie o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației bunurilor cât timp se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare înmatriculate deja în România.
De altfel prin OUG 50/2008 privind restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vigoare de la 01.07.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 214¹ - 214³ Cod fiscal și s-a recunoscut implicit caracterul ilegal al taxei.
Cum suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr. 763 din 23.04.2014 a Tribunalului V. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a reiterat excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru societatea de leasing care, în opinia recurentei, era singura care putea introduce acțiunea.
Pe fond a susținut că taxa de primă înmatriculare stabilită în sarcina reclamantei este legală, că actul normativ în baza căruia a fost calculată este în acord cu legislația europeană și, prin urmare, nu instituie nicio discriminare. Recurenta consideră că nici acordarea dobânzii legale nu este justificată, nefiind îndeplinite condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003.
Referitor la obligarea sa plata cheltuielilor de judecată, recurenta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă procesuală, astfel că și această dispoziție a instanței de fond a fost apreciată ca fiind nejustificată.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare respingerea acțiunii reclamantei.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepția invocată, Curtea constată că în mod corect aceasta a fost soluționată de către instanța de fond, criticile formulate de pârâtă neputând fi primite.
Astfel, câtă vreme potrivit prevederile OG 51/1997 și ale contractului de leasing intervenit între reclamantă și . SA, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare a fost a utilizatorului autoturismului, respectiv a reclamantei din prezenta cauză, cauza de față, având în vedere că reclamanta a achitat suma de 62.572 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, către societatea de leasing, așa cum rezultă din extrasul de cont de la fila 7 din dosar, iar societatea de leasing a făcut plata la bugetul de stat cu OP 3296/23.04.2008, având în vedere și împuternicirea dată reclamantei de către Raiffeisen Leasing IFN SA, Curtea constată că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, neputându-se pune problema calității sale de reprezentant al societății de leasing. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și că a interpretat și aplicat corect dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Taxa de poluare, pe care reclamanta a fost obligată să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Potrivit alin. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originale din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Potrivit art. 28 al aceluiași Tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În acest context prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea urmând să constate că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, sunt reglementari contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Cum Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice, în Partea a Treia (Politicile Comunității), instituirea oricăror taxe care ar avea ca efect reducerea importurilor, iar introducerea taxei pe poluare a avut exact acest efect, taxa specială achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale…înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite și prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei pe poluare acesta a fost încălcat.
Taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2008, deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile materiale.
În raport de cele expuse mai sus, critica referitoare la faptul că decizia emisă în sarcina intimatului reclamant trebuie menținută fiind legală nu este întemeiată.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, că acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
În sfârșit, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii și în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cum acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate, pârâta pierzând, astfel, procesul, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, pârâta fiind parte căzută în pretenții.
Pentru toate aceste motive, reținând că niciuna dintre criticile formulate de pârâtă nu este întemeiată, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de aceasta, menținând sentința atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în sector 5, București, ., împotriva sentinței civile nr. 763/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul_ ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, L. C. |
Grefier, L. I. |
Red. și tehn. motivare I.A.B/16.10.2014
Tehn. I.L. 5 ex/16.10.2014.
Fond: Fl. T..
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6838/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 610/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
