Alte cereri. Decizia nr. 6854/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6854/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3523/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6854/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător M. M.
Judecător dr. A. Z.
Grefier L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 435/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și intimat reclamant O. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că intimatul nu a depus dovada plății timbrului de mediu, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, conform dispozițiilor din încheierea de ședință din 16 iunie 2014, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 435/13.03.2014, Tribunalul B., a admis acțiunea formulată de reclamantul O. C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finantelor Publice B.; a dispus anularea Deciziei de calcul nr._/13.03.2013 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finantelor Publice B. și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 1287 lei reprezentând taxă emisii poluante actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a declarat recurs, invocând următoarele motive:
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct 8 Cod procedură civilă.
- intimata-reclamantă a plătit taxa pentru emisiile poluante după data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri dintre cele la care se face referire în lege; că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite, inclusiv taxa stabilită prin Legea nr. 9/2012 și că în cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa de poluare fiind percepută la prima înmatriculare în România a acesteia fără a e face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute în Legea nr. 9/2012.
- decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe intimata-reclamantă, ci reprezintă cuantificarea taxei pentru emisii poluante printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal. Reclamantul nu a invocat dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea nr. 9/2012, ci a precizat doar că au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire C.E. și că această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece Legea nr. 9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire C.E.
- acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Având în vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv OG nr. 13/2011, acest capăt de cerere este inadmisibil. Această ordonanță stabilește în mod imperativ, la art. 9, faptul că: „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”. În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, cererea nefiind adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
- referitor la cheltuielile de judecată a susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii formulată de intimata-reclamantă ca nefondată.
Recursulnu este fondat;
Având în vedere că intimatul reclamant nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante, critica din al doilea motiv de recurs nu poate conduce la modificarea sentinței recurate.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
În privința cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (cererea de chemare în judecată de la fila 3 dosar fond fiind promovată la data de 18.11. 2013, după . noului Cod de procedură civilă, care a avut loc la data de 15 februarie 2013); „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. În speță, partea care a pierdut procesul în primă instanță a fost pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., situație în care, la cererea reclamantului, corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând sentința recurată prin prisma primului motiv de recurs invocat, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 9/2012, ceea ce impune casarea în tot a acesteia.
Intimata reclamantă a fost obligată la plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1287 lei în baza deciziei nr._ din data de 13.03.2013, după încetarea efectelor suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, suspendare dispusă prin OUG nr. 1/30 ianuarie 2012.
Prin urmare, neexistând discriminarea interzisă de art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior suspendării. Textul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Potrivit art. 4 din Legea nr.9/2012 „obligația de plată a taxe intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări”.
Rezultă din reglementarea din alin.2, mai sus citată, că legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Față de cele ce preced, toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
Așadar, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., fiind fondat, în temeiul art. 496 alin. 1 și art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, urmează să fie admis cu consecința casării sentinței recurate, în sensul că în rejudecare va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul O. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 435/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința nr. 435/13.03.2014 și în rejudecare respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul O. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014.
Președinte, V. P. | Judecător, M. M. | Judecător, dr. A. Z. |
Grefier, L. I. |
Red. M.M. 6.10.2014
Tehn. I.L. 2 ex. /6.10.2014
Fond D. V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2462/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6745/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
