Alte cereri. Decizia nr. 7441/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7441/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3883/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7441/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător S. B.
Judecător I. A. B.
Grefier L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de reclamantul G. N., cu domiciliul ales la av. B. A., Tulcea .. 54, Jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.667 din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări B., în cauza civilă având ca obiect - taxa emisie poluantă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul G. N. a chemat în judecată pe pârâtul Instituția Prefectului - SPCRPCÎV B. din cadrul Instituției Prefectului –Județul B., pentru a se dispune obligarea acestuia la înmatricularea autoturismului marca Alfa R..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Alfa R. pentru înmatricularea căruia i s-a solicitat să prezinte dovada plății taxei pentru timbru de mediu.
În drept a invocat disp. art.148 al.2 Constituția României, art. 110 Tratat, art. 1, 2, 8 Legea 554/2004, OUG.9/2013.
La dosar s-a depus întâmpinare de către pârâtul SPCRPCÎV.
S-au invocat excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității procesual pasive deoarece acțiunea reclamantului se referă la plata unei taxe, obligație cu care Instituția Prefectului nu are competență și că pentru litigiile referitoare la actele necesare înmatriculării reclamantul trebuie să se îndrepte împotriva autorităților emitente
Pe fond, pârâta a arătat că acțiunea nu este fondată urmând a fi respinsă, întrucât taxa a fost corect încasată în baza OUG.9/2013 - act normativ în acord cu normele europene. A mai arătat că în prezent timbrul de mediu instituie o neutralitate totală a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate. Astfel s-au reglementat obligații de plată a timbrului de mediu și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior precum și pentru acele autovehicule pentru care s-au stabilit sarcini fiscale dar ele au fost înlăturate printr-o procedură judiciară. Solicită respingerea ca nefondată a acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 667 din 16.07.2014 a Tribunalului B. acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că excepțiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiate întrucât, potrivit OG nr. 1501/13.11.2006 pârâtul are competențe în ceea ce privește înmatricularea autovehiculelor.
Pe fond, s-a reținut incidența în cauză a disp art. 4 OUG. 9/2013 care instituie obligativitatea plății timbrului de mediu o singură dată: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. La lit. c) și d) sunt prevăzute de asemenea aceste obligații pentru proprietari cu ocazia transcrierii dreptului pentru autovehiculele rulate și pentru care nu s-au achitat taxele conform legislației anterioare și cu ocazia transcrierii drepturilor asupra autovehiculelor, în condițiile în care anterior s-a dispus într-o procedură judiciară restituirea taxelor către petenți sau înmatricularea auto fără plata taxei.
Având în vedere că România este un stat al Comunității Europene în cadrul căreia se percepe timbrul de mediu la înmatricularea autovehiculelor produse aici cât și pentru autoturismele produse și înmatriculate în alte state cât și pentru transcrierea dreptului de proprietate - cu excluderile prev. expres de art. 8 OUG.9/2013, nu se constată diferență de tratament și discriminare față de art. 110 Tratatul FUE și nu se încălcă principiul liberei circulații a mărfurilor, nefiind în nici un caz o măsură protecționistă luată de statul român. Astfel timbrul de mediu se aplică atât autovehiculele noi produse în România cât și autovehiculele noi importate dar și autovehiculele vechi în momentul transcrierii dreptului de proprietate fără a mai exista nicio distincție între autovehiculele ce provin din spațiul CE și cele produse sau existente deja în parcul auto din România.
De altfel, în însăși preambulul OUG. 9/2013 se prevede că acest act normativ are drept scop asigurarea protecției mediului, îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Această taxă nu poate fi considerată o taxă cu efect echivalent interzisă de art. 23-24 C.E. nefiind aplicată doar mărfurilor care trec frontiera ci indiscutabil tuturor autovehiculelor supuse înmatriculării, de la data intrării sale în vigoare, indiferent de proveniența lor .
De altfel, taxa plătită de reclamant nu se regăsește nici în cadrul impus de jurisprudența comunitară sub aspectul incompatibilității disp. OUG.50/2008 cu art. 90 (actual 110) TFUE de cauza C‑402/09 I. T. împotriva Statului român. În această cauză CJUE. a hotărât la 07.04.2011 că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Așa fiind, se constată că statul român prin noul act normativ nu mai descurajează prin timbrul de mediu cumpărarea de vehicule de ocazie din state membre ale comunității.
În aceste condiții, s-a apreciat că decizia atacată a fost în mod corect emisă iar taxa plătită a fost corect calculată fiind în mod legal datorată.
Împotriva sentinței civile nr. 667 din 16.04.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În esență, a susținut că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule este discriminatorie, abuzivă și confuză, fiind, totodată, în totală contradicție cu legislația europeană, astfel încât se impune aplicarea directă a dreptului comunitar cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Curtea observă că decizia de stabilire a timbrului de mediu a fost emisă sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat, astfel, în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate ți fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea ți la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului ți pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate ți caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia Curții, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. N., cu domiciliul ales la av. B. A., Tulcea .. 54, Jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.667 din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, L. C. | Judecător, S. B. | Judecător, I. A. B. |
Grefier, L. I. |
Red. și tehn. motivare I.B./17.10.2014
Tehn.L.I.5 ex./20.10.2014
Fond:M. S.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1719/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8362/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
