Anulare act administrativ. Decizia nr. 5603/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5603/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 461/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 5603
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare, cu sediul în Focșani, ., ., împotriva sentinței nr. 364/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani și intimatele G. R., Obștea V. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, iar intimata Obștea V. T. a depus la dosar concluzii scrise și întâmpinare, după care;
După rămânerea cauzei în pronunțare se prezintă în instanță pentru intimata Obștea V. T., consilier juridic B. C. care depune la dosar înscrisuri.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ , reclamanta Obștea V. T. a chemat în judecată pe pârâta I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate refuzul autorității publice de a analiza și aviza în vederea decontării situația calculului sumelor cuvenite drept compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin aranjamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, pentru anii 2010 și 2011.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 206.094 lei reprezentând despăgubiri pentru paguba produsă, din care 108.401,53 lei pentru anul 2010 și 97.692,58 lei pentru anul 2011.
În motivarea cererii s-a arătat că, în baza dispozițiilor art.97 alin.1 din Legea nr.46/2008- Codul silvic, a transmis la I.T.R.S.V. Focșani documentația întocmită de către Ocolul Silvic Tulnici, necesară în vederea acordării compensațiilor bănești cuvenite proprietarilor de păduri cu funcție de protecție, fiind calculată suma de 108.401,53 lei pentru anul 2010 și 97.692,58 lei pentru anul 2011, calculul fiind făcut în conformitate cu Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.861/2009 .
S-a arătat că, prin adresa nr.189/24.01.2012, I.T.R.S.V. Focșani a comunicat refuzul său de a aviza favorabil solicitarea, refuz pe care îl consideră nejustificat.
Prin Întâmpinare (fila 12), pârâta a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea cererii prin neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat cererea formulată cu privire la aceste compensații a fost respinsă, comunicându-se imposibilitatea angajării creditelor bugetare.
S-a mai arătat că nu există temei legal pentru acordarea sumelor compensatorii pentru funcții de protecție prevăzute de art.97 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008, până la primirea de către România a deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, reclamanta a solicitat respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, având în vedere faptul că s-a adresat pârâtei cu cererea de despăgubiri și a și primit răspuns negativ de la aceasta.
La primul termen de judecată, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor H.G. nr.861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, judecata cauzei fiind suspendată la 14.11.2012, conform dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, excepția de nelegalitate fiind înaintată, spre competentă soluționare, Curții de Apel G..
Cauza a fost repusă pe rol la data de 05.02.2014, după ce Curtea de Apel G. a luat act de renunțarea reclamantului la judecata excepției de nelegalitate invocată.
Prin sentința nr. 364/2014 a Tribunalului V. a fost respinsă ca nefondată excepția de prematuritate invocată de pârâta I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani.
A fost admisă acțiunea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, formulată de reclamanta Obștea V. T. în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani și, în consecință:
A obligat pârâta la plata către reclamantă a despăgubirilor în sumă totală de 206.094 lei, din care 108.401,53 lei pentru anul 2010 și 97.692,58 lei pentru anul 2011.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Scopul efectuării plângerii prealabile este acela al eventualei soluționări a litigiului pe cale amiabilă și a evitării sesizării instanței de judecată, autoritatea sesizată având posibilitatea de a revoca măsurile contestate.
În cauză, se reține că I.T.R.S.V. Focșani nu numai că și-a exprimat în mod neechivoc refuzul de soluționare a cererii, dar și-a menținut această poziție și în cursul judecății., pârâta apreciind că nu există temei legal pentru aceste compensații, că nu există fonduri de la buget cu această destinație și, respectiv, că nu s-a primit de la Comisia europeană aviz favorabil privind ajutoarele de stat.
Pe fond, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta, deși proprietară a unor suprafețe considerabile de terenuri forestiere, este lipsită, în fapt, de folosința acestora, în considerarea importanței lor naționale de păduri cu funcții speciale de protecție, ceea ce, în opinia tribunalului, echivalează cu o intervenție a statului în exercitarea proprietății, în înțelesul art.1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Prin urmare, ca și în situația unei expropieri tipice, pentru cauză de utilitate publică, reclamanta este îndreptățită la plata unei reale despăgubiri, acțiunea de față fiind admisibilă.
Potrivit disp. art. 97 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume cu titlu de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.
Se constată că refuzul pârâtei nu este justificat în condițiile în care Legea nr.46/2008 prevede obligativitatea statului de a aloca anual de la buget compensații bănești reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le pot recolta datorită protecției stabilite prin amenajamentele silvice.
Tribunalul a reținut faptul că cererea este admisibilă și prin prisma legislației interne, respectiv, Legea nr.46/2008 – Codul silvic, neputând fi blocat demersul legal al reclamantei de inexistența declarată a unor norme metodologice ori de un aviz al Uniunii Europene.
De altfel, Tribunalul a reținut că temeiul legal al cererii fiind art.97 alin.1 din legea nr.46/2008 – Codul silvic, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru …. b) acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, regimul acestor sume nefiind, în consecință, cel al unor ajutoare de stat.
Tribunalul a considerat că refuzul pârâtei nu este justificat în condițiile în care Legea nr. 46/2008 prevede obligativitatea statului de a aloca anual de la buget compensații bănești reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le pot recolta datorită protecției stabilite prin amenajamentele silvice iar, în scopul respectării dispozițiilor legale, pârâta avea obligația de a aviza calculul compensațiilor solicitate de reclamantă și să întreprindă toate demersurile legale pentru acordarea acestora.
Este adevărată susținerea pârâtei privind disp. art. 6 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 861/2009 însă aceasta constituie o problemă de executare.
S-a reținut și faptul că, apreciind că dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, cât și a protocoalelor sale adiționale se pretează și la o aplicare orizontală (judecătorul național fiind judecătorul de drept comun al Convenției, lui revenindu-i, în primul rând, sarcina de a asigura sancționarea dreptului garantat de această Convenție, exercitând, prin aceasta, un adevărat “control de convenționalitate”, de vreme ce controlul de constituționalitate îi este interzis), tribunalul a apreciat că, în speță, se impune obligarea pârâtei la plata compensației aferente anilor 2010 și 2011 pentru restricționarea dreptului de proprietate al reclamantei, respectiv, a sumei totale de 206.094 lei reprezentând despăgubiri pentru paguba produsă, din care 108.401,53 lei pentru anul 2010 și 97.692,58 lei pentru anul 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani care a invocat că instanța de fond a soluționat greșit prematuritatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile, cu autoritatea publică ierarhică Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.
Procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii. potrivit art. 109 alin. (2 ) din vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța sesizată cu o cerere în constatarea refuzului nejustificat si în anularea unui act administrativ are obligația, înainte de soluționarea pe fond a cauzei, să examineze efectuarea procedurii prealabile.
În speță consideră recurenta că adresa nr. 189/24.01.2012 a cărei anulare s-a cerut prin cererea introductivă, este un act administrativ așa cum este definită această notiune de dispozițiile art. 2 alin. (1 ) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece, dacă s-ar fi îndeplinit condițiile legale și s-ar fi avizat calculul reclamantei, documentația ar fi fost înaintată către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în cazul dedus judecății Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în vederea aprobării sumelor cuvenite drept compensații printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de aceasta, deci adresa sus menționată a dat naștere unui raport juridic de drept administrativ care face chiar obiectul prezentului dosar.
În speță, deși instanța a constatat inexistenta procedurii prealabile, în mod nelegal a respins excepția prematurității iar motivul invocat este nejustificat deoarece reclamanta putea să efectueze această procedură nu numai cu recurenta, care i-a comunicat răspunsurile reținute de către instanță, ci și cu autoritatea publică ierarhic superioară, respectiv cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, așa cum se precizează la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, dat fiind că în cazul dedus judecării este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, solicită casarea cu reținerea spre rejudecare, iar în rejudecare admiterea excepției prematurității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile și respingerea cererii Obștii V. T. ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, sentința civilă nr. 364/2014 din 19.02.20.14 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ este în mod evident lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, astfel este incident motivul de modificare a sentinței recurate prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Astfel, pe fondul cauzei instanța a reținut că Obștea V. T. a depus calculul sumelor întocmit de ocolul silvic conform art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 861/2009, pârâtul I.T.R.S.V. Focșani trebuia să înainteze documentația prevăzută de art. 6 iar autoritatea publică centrală să dispună plata, însă deși s-au respectat dispozițiile legale, reclamantei nu i s-au acordat compensațiile, fiindu-i astfel îngrădită exercitarea dreptului de proprietate, si fiind lipsită de un bun ai său, în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea instanța a reținut că refuzul pârâtei este nejustificat în condițiile în care scopul Legii nr. 46/2008 este acela de a-i despăgubi pe proprietari pentru imposibilitatea de a dispune de terenurile lor, dreptul reclamantei la compensații este un drept legal și echivalent cu dreptul de proprietate, fiind reținut și aspectul că exercitarea dreptului de proprietate nu poate fi restrânsă de norme metodologice și nu poate fi nesocotită ca urmare a lipsei fondurilor sau a neavizării de către Comisia Europeană.
Într-adevăr la art. 97 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 98 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic se prevede dreptul de a se acorda unele compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, sume care se pun la dispoziția proprietarilor; însă la art. 99 se dispune că normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în acest sens fiind emisă H.G. nr. 861/2009.
Ca urmare, însăși legea care prevede acordarea sumelor compensatorii dispune că aceste sume compensatorii se vor acorda, utiliza, și controla numai în baza normelor metodologice aprobate prin hotărâre a guvernului, iar H.G. nr. 861 din 22 iulie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, prevede, în mod obligatoriu și expres, la art. 6 că formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (f) lit. b) pentru persoane juridice din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, decizie care nu a fost primită până în acest moment.
În mod incorect instanța de fond a reținut că nu se explică în nici un mod refuzul de decontare a despăgubirilor aferente anilor 2010 și 2011. Pentru a demonstra disponibilitatea recurentei în ce privește solicitarea Obștii V. T. de a i se acorda sumele compensatorii, în urma solicitărilor mai multor obști formulate în cursul lunii iulie 2012, recurenta a solicitat, prin adresa nr. 7135/30.10.2012 depusă la dosarul de fond, precizări de la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură care are atribuția legală de a acorda aceste compensații, iar aceasta comunică prin adresa nr._/13.11.2012, faptul că sumele respective se vor acorda după adoptarea unei hotărâri de guvern care va fi elaborată în acest sens, hotărâre de guvern care se află în procedură de avizare internă, deci consideră recurenta că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat atât timp cât autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a comunicat cele mai sus menționate.
În concluzie, în cauză se impune admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
Legal citată, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susținut în primul rând că, din punctul său de vedere, aceste compensații nu pot fi definite drept ajutoare de stat pentru acordarea cărora statul român ar avea nevoie de o decizie a Comisiei Europene.
Dacă acest punct de vedere nu este primit, a solicitat să se rețină că statul român a primit încă din data de 19.07.2012 Decizia C( 2012) 5166 privind avizul favorabil pentru acordarea de compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție ale pădurilor. De asemenea, prin Decizia 2012/C 276/01 din 13.09.2012, Comisia Europeană a stabilit pentru România ca stat membru un buget global de 60 milioane de euro cu această destinație.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume cu titlu de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.
În baza dispozițiilor legale menționate, reclamanta a transmis la I.T.R.S.V. Focșani documentația necesară în vederea acordării compensațiilor bănești cuvenite proprietarilor de păduri cu funcție de protecție, fiind calculată suma de 108.401,53 lei pentru anul 2010 și 97.692,58 lei pentru anul 2011, calculul fiind făcut în conformitate cu Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.861/2009 .
Prin adresa nr. 189/24.01.2012 I.T.R.S.V. Focșani a comunicat reclamantei refuzul de a înainta documentația depusă la D.G.F.P. V., arătând că pentru anii 2010 și 2011 nu se pot aloca fondurile necesare acoperirii sumei compensatorii solicitate, întrucât potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit art. 61 alin. 1 din același act normativ execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. De asemenea, în raport de prevederile art. 6 lit. d din HG nr. 861/2009 pârâta a invocat lipsa avizului Comisiei Europene pentru plata acestor sume.
Curtea apreciază că refuzul pârâtei nu este justificat în condițiile în care Legea nr. 46/2008 prevede obligativitatea statului de a aloca anual de la buget compensații bănești reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le pot recolta datorită protecției stabilite prin amenajamentele silvice.
În scopul respectării dispozițiilor legale pârâta avea obligația de a aviza calculul compensațiilor solicitate de reclamantă și să întreprindă toate demersurile legale pentru acordarea acestora.
Faptul că reclamanta a depus documentația privind calculul compensațiilor pentru anii 2010 și 2011 la data de 07 ianuarie 2012 nu poate constitui un motiv legal de respingere a solicitării acesteia, câtă vreme prin dispozițiile legale incidente nu se instituie un termen de decădere până la care pot fi depuse documentațiile respective, iar cererea reclamantei se încadrează în termenul general de prescripție.
Pe de altă parte, Curtea reține că membrii obștii reclamante sunt îngrădiți în exercitarea prorogativelor dreptului de proprietate, iar scopul dispozițiilor din Legea nr. 46/2008 este acela de a-i despăgubi pe proprietari pentru imposibilitatea de a se folosi de terenurile lor.
În raport de restricțiile dreptului de proprietate pe care membrii Obștii V. T. sunt obligați să le suporte în temeiul legii, aceștia sunt îndreptățiți la despăgubirile aferente, dreptul acestora fiind reglementat prin Legea nr. 46/2008 necondiționat de existența unui aviz al Comisiei Europene.
D. urmare, neacordarea unor asemenea despăgubiri nu poate fi justificată nici prin lipsa fondurilor bugetare și nici prin lipsa unui aviz al Comisiei Europene în acest sens, astfel încât Curtea apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și în mod corect a fost admisă.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică și nu subzistă nici unul dintre motivele de casare/modificare invocate de recurentă, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare, cu sediul în Focșani, ., ., împotriva sentinței nr. 364/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red. E.L.P./23.06.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./23.06.2014
Fond: M.Dibuș
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3775/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 6680/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
