Alte cereri. Decizia nr. 2893/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2893/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 7094/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2893/R
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. I.
Judecător - V. M. D.
Judecător - E. L. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta N. S. cu domiciliul în Focșani, ., nr. 7, ., jud. V. – la cabinet avocat P. M. C., împotriva sentinței civile nr. 1932 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., s-a depus la dosar întâmpinare de către pârâtă – ce a fost comunicată recurentei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului V. – Secția II civila si de contencios administrativ fiscal sub nr. _ reclamantul N. S. a chemat in judecata paratul INSTITUTIA P. JUDETULUI V. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR V. solicitând, in contradictoriu cu acesta, obligarea paratului la înmatricularea a autoturismului marca Volkswagen, cu număr de identificare WV2ZZZ70ZPH016504, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzuta de Legea nr.9/2012, cu modificările si completările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că obligația de a achita taxa respectiva este nelegala si contravine prevederilor art. 110 TCE cat si ale Tratatului de aderare a României la Comunitatea Europeana, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Parata, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, întrucât potrivit dispozițiilor art.7 din Ordinul MAI nr.1501/2006 printre documentele necesare pentru înmatricularea unui autovehicul figurează la litera j) dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule stabilită potrivit legii și decizia de calcul a acesteia.
Cât timp reclamanta nu face dovada plății taxei speciale reglementate de lege, a arătat că cererea sa nu poate fi admisă.
A solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1933/2013 din data de 27 Martie 2013, Tribunalul V. a respins acțiunea ca nefondată, cu următoarea argumentare:
La momentul sesizării instanței cu cererea de față, era în vigoare Legea nr.9/2012 privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art.1 scopul acestui act normativ era de a stabili cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumita in continuare taxa.
Prin O.U.G. nr.9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul a stabilit cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, iar prin art.19 abrogă în mod expres Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Această operațiune a intervenit în condițiile prescrise de art.16 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora „In vederea asanarii legislatiei active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.”.
Prin urmare, la momentul la care instanța se pronunță nu mai există taxa de poluare invocată de către reclamantă, astfel că operațiunea de înmatriculare vizată prin acțiunea de față nu mai poate fi condiționată legal de către pârâtă de plata taxei de poluare reglementată de Legea nr.9/2012.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul civil „ Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” iar aceste dispoziții ar impune tranșarea obligației de a face pretinsă de către reclamantă potrivit vechii legi, respectiv Legea nr.9/2012, dar hotărâre în sensul aplicării legii vechi ar fi fără efect.
O asemenea soluție nu ar conduce la efectul scontat de către reclamantă, respectiv la înmatricularea efectivă a autovehiculului achiziționat, întrucât pe de-o parte nu mai este în ființă taxa criticată de reclamantă prin acțiune, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.7 litera j) din Ordinul MAI nr.1501/2006 înmatricularea efectivă a autovehiculului este condiționată de dovedirea achitării taxei speciale fără a se indica tipul acesteia, iar la momentul actual pârâta în vederea înmatriculării se poate solicita doar dovada achitării timbrului de mediu reglementat de OUG nr.9/2013.
Tribunalul nu poate reține alegația reclamantului cu privire la aplicabilitatea Deciziei nr.24 din 14.11.2011 a ÎCCJ întrucât această decizie dată în interpretarea legii vizează modalitatea de interpretare a OUG nr.50/2008, ori acțiunea de față nu pune în discuție modalitatea de aplicare a acestui act normativ.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Contrar celor reținute de judecătorul fondului, litigiul de față trebuia analizat în raport de dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, iar nu la data pronunțării acesteia.
Or, dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt contrare dreptului UE, ceea ce reclamă admiterea acțiunii, sens în care se impune admiterea recursului de față.
Recursul de față este fondat.
La momentul achiziționării autoturismului, cât și la data sesizării instanței de fond, temeiul juridic al plății unei taxe în vederea înmatriculării autoturismului proprietatea reclamantului l-a reprezentat Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/_.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa pentru emisii poluante, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit. i ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile in materie interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Astfel, potrivit disp. art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, taxa pe emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr.1/2012, este contrară art.110 din TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România . Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.110 din TFUE face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Germania.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piața naționala si autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 110 TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum si din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95).
Din această perspectivă, nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări - Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculului în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea conchide ca taxa pe emisii poluante are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, ale TFUE, dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamant, urmând a reforma sentința criticată în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta N. S. cu domiciliul în Focșani, ., nr. 7, ., jud. V. – la cabinet avocat P. M. C., împotriva sentinței civile nr. 1932 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._, modifică sentința și în rejudecare:
Obligă pârâta la înmatricularea autoturismului cu număr de identificare WV2ZZZ70ZPH016504, fără plata taxei pentru emisii poluante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. I. V. M. D. E. L. P.
Grefier
I. S.
Red.G.I./16.04.2014
Tehnored.I.S./23.04.2014/2ex.
Fond – A.C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6680/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 222/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
