Anulare act administrativ. Decizia nr. 7972/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7972/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 626/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7972/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător L. C.
Grefier C. M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de reclamantul M. I., Focșani, .. 5, ., împotriva sentinței civile nr. 811/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat pârât M. V., Focșani, ., județul V., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 31.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința nr. 811/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul M. V., ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul M. I., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că dispoziția nr. 19/02.08.2010 nu i-a fost comunicată, s-a pus problema numai comunicării dispoziției nr. 18/02.08.2010, care nu s-a realizat. A refuzat primirea dispoziției nr. 18, deoarece nu primise răspunsul la o contestație anterioară, împotriva dispoziției nr. 14/2010.
Dispoziția nr. 19/02.08.2010 a fost emisă fără a aștepta rezultatul contestației împotriva dispoziției nr. 14/2010. Faptul că răspunsul la această contestație nu i-a parvenit până în prezent se datorează exclusiv pârâtului, care a uzitat de acest aspect pentru a putea emite ilegal altă dispoziție.
În drept, a invocat disp. Legii nr. 554/2004.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că reclamantul a avut nevoie de 32 luni pentru introducerea contestației împotriva dispoziției nr. 19/02.08.2010, de cinci ori peste termenul legal, astfel că acțiunea sa era în mod evident tardivă.
În drept, a invocat disp. Legii nr. 554/2004.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Curtea observă că obiectul prezentei acțiuni îl constituie anularea Dispoziției nr. 19/02.08.2010 emisă de intimat, prin care, începând cu data de 02.08.2010, atribuțiile de control financiar preventiv propriu al instituției au fost date în sarcina numitei Ș. Licuța.
Anularea Dispoziției nr. 18/02.08.2010 prin care recurentului-reclamant i s-au luat atribuțiile de control financiar preventiv nu face obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța de fond.
În ce privește caracterul de act administrativ al dispoziției contestate, instanța reține că intimatul este o instituție publică, astfel că actele interne prin care reglementează acordarea unor atribuții către angajații săi, indiferent dacă aceștia sunt funcționari publici sau salariați cu contract individual de muncă, sunt acte administrative.
D. urmare, pentru contestarea dispoziției din cauză, era necesar să fie respectate termenele prevăzute de art. 7 și art. 11 Legea nr. 554/2004. Aceste termene curg de la data comunicării sau de la data luării la cunoștință a actului, prin orice mod.
Curtea consideră că recurentul-reclamant a luat cunoștință despre existența dispoziției nr. 19/02.08.2010 la data emiterii sau, cel mai târziu, în ziua imediat următoare, deoarece, cel mai târziu în data de 03.08.2010, a predat ștampila cu viza de control financiar preventiv numitei Ș. Licuța. Această operațiune materială nu ar fi avut loc, dacă recurentul nu ar fi cunoscut faptul că numita Ș. Licuța a preluat atribuțiile de control financiar preventiv.
Rezultă că, fața de data luării la cunoștință a dispoziției, contestația a fost formulată de recurentul-reclamant cu mult peste termenele prevăzute de lege.
Așadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurent nu este întemeiat, soluția instanței de fond de respingere a cererii ca tardiv formulată fiind justă.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. I., Focșani, .. 5, ., împotriva sentinței civile nr. 811/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat pârât M. V., Focșani, ., județul V., având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, L. C. |
Grefier, C. M. D. |
MRC/DMC/4 ex/22.12.2014
Fond: S. N.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3666/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4729/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
