Anulare act administrativ. Decizia nr. 4729/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4729/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 2585/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4729/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței nr. 12/09.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, privind pe intimata reclamantă M. N. S., domiciliată în B., ., ., jud. B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. G. I., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, după verificarea tuturor înscrisurilor, constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată conform dovezii pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul M. N. S. a solicitat anularea deciziei de impunere nr._/24.05.2013 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și exonerarea sa de plata obligațiilor cuprinse de aceasta în cuantum de 442 lei în contradictoriu cu aceasta în calitate de pârâtă.
În motivarea contestației arată că prin decizia de impunere nr._/24.05.2013 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a fost obligat la plata contribuțiilor la fondul de sănătate în cuantum de 442 lei motivat de faptul că în 1.01._11 a figurat cu venituri obținute din dobânzi pentru care nu a plătit contribuția de asigurări de sănătate. Mai arată că nu a avut cunoștință de aceasta întrucât i s-a comunicat direct titlul executoriu fără a fi informat conform legii. Apreciază calculul sumei ca fiind eronat, dobânzile nefiind nicidecum la nivelul salariului minim brut pe țară. Invocă în drept art. 218 C. p. fiscală.
Legal citată pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondata a cererii arătând ca informațiile au fost preluate din protocolul nr p5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național intre C. Naționala de A. de Sănătate si Agenția Naționala de Administrare Fiscala privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din dobânzi. A mai arătat intimata ca potrivit prevederilor art. 211 din legea 95/2006 toți cetățenii romani cu domiciliul in tara sunt asigurați obligatoriu in sistemul social se asigurări de sănătate cu obligația de a plăți o contribuție lunara iar calitatea de asigurat încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu ori reședința in Romania.
Prin sentința nr. 12/2014 a Tribunalului B. a fost admisă acțiunea formulată de contestatoarea M. N. S. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B..
S-a dispus anularea Deciziei de impunere nr._/24.05.2013 emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate B. și a fost exonerată contestatoarea M. N. S. de la plata contribuției.
În baza art. 453 Cod pr.civ. a fost obligată intimata să plătească contestatoarei M. N. S. suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că pârâta a încălcat obligația de informare a reclamantului – contribuabil, așa cum este definită de art. 3 C. Fiscal care impune printre principiile fiscalității și b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii fiscale a contribuabilului, atunci când a emis titlul de creanță și înștiințarea privind existența creanței sale în baza de date.
Pârâta a încălcat și disp. art. 257 al.2 lit. e Legea 95/2006 ( varianta 2008) raportând suma de plată la salariul minim brut pe țară deși reclamantul a dovedit cu adeverință că dobânzile încasate nu au fost raportate la nivelul venitului minim pe economia naționala.
De altfel însăși Curtea Constituțională prin decizia nr. 335/2011a hotărât că sunt neconstituționale dispozițiile art. 257 în măsura în care raportează calculul contribuției de asigurări de sănătate la salariul minim brut pe țară fără a avea în vedere venitul obținut efectiv din dobânzi ( între altele).
Tribunalul a mai reținut că deși i s-a solicitat de către instanță, pârâta nu a făcut dovada că reclamantul într-adevăr a obținut venituri din dobânzi la limita calculată în decizie și în caz afirmativ nu face dovada cuantumului acestor venituri pentru ca instanța să poată verifica legalitatea contribuției la care a fost impus reclamantul de către pârâtă. Așa fiind pârâta nu a depus nici unul dintre actele în temeiul cărora a emis decizia atacată așa încât se prezumă că acestea nu există și decizia este anulabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDETULUI B., arătând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în anul 2011, reclamantul a realizat venituri impozabile din dobânzi, conform OUG 150/2002 și Legii 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din OUG 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 și art. 215 alin.3 din Legea 95/2006 și art. 11 din Ordinul CNAS 617/2007, respectiv 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința respingerii contestației reclamantei.
Legal citată, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 257 alin. 1 din Legea 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, în forma valabilă începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Această formă s-a menținut până la . OUG 93/2008, respectiv până la data de 30.06.2008, când alineatul 2 al articolului 257 a căpătat următoarea formă: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Prin dispozițiile art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr.56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Stabilind cuantumul contribuției minime, art.257 alin.(2) lit. b) din Legea nr.95/2006 prevede că acesta nu poate fi mai mic decât procentul de 6,5% calculat la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Dispozițiile art. 257 – alin. 2 lit. f) teza finală au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, publicată în M. Of. nr.355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Așa fiind, este nelegală stabilirea contribuției la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar, pentru venituri din dividende realizate într-un cuantum net inferior acestei valori.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția primei instanțe de anulare a deciziei reprezentând titlu de creanță este legală și temeinică, motiv pentru care,în conformitate cu art. 496 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței nr. 12/09.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red. EP/29.05.2014
Tehnored. M.D.
4 ex./29 Mai 2014
Fond: ICG
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7972/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 7442/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
