Anulare act administrativ. Decizia nr. 3416/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3416/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 170/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 3416/2014
Ședința publică de la 7 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător D. V.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea
AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., cu sediul în Focșani, .,. Jud.,V. împotriva deciziei nr. 4379 din 06.08.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatoarea AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., consilier juridic P. I. M. în baza împuternicirii de reprezentare juridică pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul M. ST. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost atașat dosarul a cărui decizie a fost contestată, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul contestatoarei AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., consilier juridic P. I. M. consideră că instanța de fond nu a cercetat toate motivele invocate în recurs cu privire la interpretare actului juridic fiind pronunțată o soluție netemeinică, prin urmare solicită admiterea contestației și anularea deciziei pronunțată de în recurs de către Curtea de Apel G., depunând concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ reclamantul M. R. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean V. pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea Deciziilor nr._ și_ din 11.09.2012 de soluționare a Contestației formulată împotriva Procesului verbal de constatare nr._/23.07.2012 emise de A.P.I.A. – Centrul Județean V., precum și a Procesului-verbal de constatare nr._/23.07.2012.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență faptul că, prin Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr._/23.07.2012 s-a reținut că, în urma verificării efectuate de Centrul Județean V. privind efectuarea plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafață și modul în care reclamantul a respectat angajamentele de agromediu în campania SAPS din anii 2009, s-a constatat nu au fost respectate unele cerințe privind angajamentul de agro-mediu prin modificarea amplasamentului și a suprafeței unor parcele situate în blocul fizic având destinația de fânețe naturale și că au fost încasate necuvenit, astfel, sume de bani în valoare de 2.084,41 lei , la care se adaugă penalitățile legale, sumă pentru care s-a dispus măsura recuperării.
S-a arătat că suprafața declarată inițial este cea pe care a avut-o întotdeauna, stăpânind-o și lucrând-o neîncetat, faptul că pârâta a susținut că, în urma efectuării propriilor măsurători asupra terenurilor din ., terenurile au o altă configurație, nu are relevanță în situația sa concretă, terenurile fiind declarate astfel cum apăreau și în evidențele Primăriei comunei Reghiu.
Reclamantul a mai arătat că nu a semnat din proprie inițiativă nicio modificare a cererii inițiale.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de măsurare a terenurilor.
În ședința publică din data de 06.08.2013 tribunalul a respins proba cu expertiză tehnică ca nefiind utilă și concludentă în soluționarea cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta APIA - Centrul Județean V. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin procesul verbal contestat s-a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit angajamentele de agro-mediu pentru suprafața declarată și pentru care avea obligația de a-i menține destinația pentru 5 ani.
S-a susținut că acțiunile de control prin teledetecție nu pot fi infirmate de constatări ulterioare.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.12 ind.1 din OUG nr.125/2006, sumele necuvenite acordate ca formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4379/06.08.2013 a Tribunalului V., a fost admisă acțiunea și au fost anulate Deciziile nr._ și_ din 11.09.2012 și Procesul-verbal de constatare nr._/23.07.2012 emise de A.P.I.A. – Centrul Județean V..
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că, la data de 23.07.2012, echipa de control a APIA-Centrul Județean V. a întocmit Procesul verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr._.
Prin acest proces verbal, întocmit în baza dispozițiilor OUG nr.66/2011, la Capitolul IV - Prezentarea aspectelor constate, se constată că reclamantul nu și-a respectat obligațiile de agro-mediu, suma necuvenită datorată de reclamant fiind de 1.2080,41lei.
Tribunalul a reținut că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este reglementată de art.21 din OUG nr.66/2011.
Potrivit aliniatului 11 al acestui articol „Pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să își exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare” iar, potrivit alineatului 14 al aceluiași articol: „Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.”.
Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă ca echipa de control să fi respectat aceste dispoziții, respectiv, să fi permis reclamantului să ia cunoștință de constatări și să își exprime punctul de vedere cu privire la constatări și să analizeze acest punct de vedere, iar încălcarea acestor dispoziții afectează legalitatea procesului verbal.
În capitolul IV – Prezentarea aspectelor constatate din procesul verbal se menționează la literele a) și b) nerespectarea angajamentului de agromediu și se indică unele suprafețe de teren, dar nu se arată care sunt obligațiile nerespectate și în mod esențial, cum s-a constatat nerespectarea acestor obligații pe suprafețele respective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar și prin precizările la întâmpinare pârâta APIA - Centrul județean V. a arătat că reclamantul a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil, condiționat de îndeplinirea unor angajamente ferme pentru o perioadă de 5 ani, iar cu privire la prezența și înregistrarea punctului de vedere al fermierului la încheierea actului de control, au fost invocate prevederile art.21 alin.15 ind.1 din O.U.G. nr.66/2011, astfel cum au fost introduse de pct.2 al alin.unic din Legea nr.196/2013, care stipulează că activitatea de control în cazul beneficiarilor îndreptățiți să primească subvenții sau ajutoare din fonduri europene numai pe bază de cerere nu se face în prezența și cu consemnarea punctului de vedere al reclamantului fermier.
Tribunalul a reținut că dispozițiile legale invocate sunt incidente numai în ce privește controalele efectuate după data intrării în vigoare a art.21 alin.15 ind.1 din O.U.G. nr.66/2011, respectiv, 07.07.2013.
Tribunalul a reținut că, astfel cum a rezultat din dezbateri, măsurarea terenului declarat și amplasamentul s-au efectuat prin teledetecție prin satelit ori, din planșele măsurate prin teledetecție, nu reiese suprafața in unitate de măsură specifică (ha, ari sau mp.) Și nici nu se identifica cu precizie suprafața despre care se face vorbire, fiind doar o captură a unei imagini de ansamblu a unor trupuri de teren, în care este incorporata suprafața despre care se face vorbire in P.V.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că în cuprinsul procesului-verbal de constatare, Capitolul VI – Prezentarea aspectelor constatate, este necompletat, nefiind menționate constatările echipei de verificare, precum și faptul că, potrivit susținerilor reclamantului, deține și lucrează aceeași suprafață de teren, cu aceeași destinație, situată în aceeași locație, de la data primei cereri și până în prezent, modificarea cererilor fiind făcută pe formulare tipizate de către APIA, după efectuarea măsurătorilor prin teledetecție.
În consecință, cum procesul verbal contestat s-a emis fără respectarea dispozițiilor legale privind informarea structurii controlate și fără a i se acorda efectiv dreptul de a-și spune punctul de vedere cu privire la constatări, iar opinia să îi fie analizată, cum, pe fond, din conținutul procesului verbal nu rezultă ce obligații și-a asumat reclamanta, ce obligații au fost încălcate de aceasta și, mai ales, cum au fost determinate de echipa de control, după cum nu rezultă și cum, raportat la obligațiile pretinse a fi nerespectate, s-a stabilit creanța fiscală, Tribunalul a apreciat că procesul verbal a fost nelegal emis, verificările fiind necesar a fi efectuate cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură– Centrul Județean V., solicitând modificarea sentinței atacate astfel încât să se mențină ca legale și temeinice actele contestate.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că Tribunalul V. nu a reținut nici un motiv de nelegalitate a deciziilor atacate și cu toate acestea a dispus anularea acestora pentru motive care țin de fapt de temeinicia procesului verbal de constatare.
Considerentele pentru care instanța de fond a admis cererea reclamantului nu au fost puse în discuția părților.
Instanța a omis însă să constate faptul că fermierul a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal, iar pe calea contestației formulate împotriva acestuia și-a exprimat opinia ce a făcut obiectul deciziilor de soluționare a contestației, acte prin care au fost expuse e larg obligațiile încălcate de fermier și modul în care au fost determinate neregulile și a fost stabilită creanța de plată, astfel că din punctul de vedere al recurentei viciile relevate ale procesului verbal au fost acoperite.
De altfel, procesul verbal de constatare a fost emis în urma unei verificări administrative desfășurate în conformitate cu prevederile art. 7 din OUG nr. 66/2011 pe baza documentelor aflate la dispoziția APIA – în derogare de la dispozițiile art. 21 alin. 1-16 din ordonanța de urgență.
În opinia recurentei, excepția introdusă prin dispozițiile art. 21 alin. 151 din OUG nr. 66/2011 nu face decât să întărească derogațiunea procedurii privind emiterea titlurilor de creanță, în urma etapei de verificare administrativă – în lipsa și fără punctul de vedere al structurii verificate.
Cu privire la participarea fermierului la efectuarea actelor de control învederează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 32 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 prezentarea raportului către fermier reprezintă o oportunitate și nu o obligație a statelor membre, existând doar obligația de a comunica un exemplar al raportului structurii verificate.
Reclamantul a confirmat primirea raportului de control, a semnat declarația cu privire la însușirea rezultatelor controlului prin teledetecție și a încheiat formularul S1 – corectare 2011 din data de 21.09.2011 în care a menționat „control teledetecție”.
Astfel s-a constatat faptul că prin cererea unică de plată pe suprafață pe anul 2009 reclamantul a declarat . de agro-mediu cu o suprafață mai mare decât cea legal utilizată, chestiune ce a fost menționată în precizările la întâmpinare.
Ca atestare a situației constatate reclamantul nu a mai solicitat sprijin financiar în anul 2012 pentru ., așa cum reiese din declarația de suprafață din anul 2012, astfel că afirmațiile sale cu privire la deținerea legală și exploatarea întregii suprafețe pentru care a solicitat ajutorul financiar nu au fost susținute de nici un fel de dovezi.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. f din OUG nr. 125/2006 solicitanții schemelor de plată trebuie să facă dovada dreptului de folosință și de utilizare a terenurilor pentru care au solicitat finanțare.
Recurenta apreciază în consecință că reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept, temeiul acțiunii în contenciosul administrativ fiind existența unei vătămări aduse printr-o manifestare abuzivă în realizarea actului administrativ.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 3041 C.pr.civ.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului căruia nu i s-a comunicat proiectul de proces-verbal, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. 15 din OUG nr. 66/2011, structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.
Conform alin. 151 al aceluiași articol, fac excepție de la prevederile alin. 14 și 15 titlurile de creanță care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptățite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune și din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.
Acest alineat a fost introdus însă în textul OUG 66/2011 prin Legea nr. 196/2013, astfel că, la data emiterii procesului-verbal, o astfel de derogare nu exista.
Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că actul atacat este nelegal sub acest aspect.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurentă în sensul că reclamantul avea posibilitatea de a invoca apărările sale împotriva procesului-verbal de constatare pe calea contestației administrative, Curtea apreciază că prevederile art. 21 OUG 66/2011, care reglementează procedura de control, sunt imperative, astfel că etapele controlului nu pot fi omise. Informarea fermierului are rolul de a garanta respectarea dreptului său la apărare, în etapa anterioară emiterii procesului-verbal, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând nulitatea actului de constatare.
D. urmare, nu se poate considera că posibilitatea invocării de către partea reclamantă a apărărilor sale pe calea contestației administrative ar acoperi nulitatea cauzată de nerespectarea procedurii informării prealabile.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefundat, prin decizia nr. 5821/2013.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, APIA - Centul Județean V. în temeiul dispozițiilor art.318 C.p.c., motivat de faptul că instanța de recurs nu a analizat în nici un mod cazul de recurs prevăzut prin dispozițiile art.304 pct.7 C.p.c., cu privire la nemotivarea hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art.51 din OUG nr.66/2011 decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.
Având în vedere faptul că obiectul acțiunii a fost expres și limitativ stabilit prin lege,cu referire la decizia de soluționare a contestație iar, cu privire la aceasta, tribunalul nu a făcut nici un fel de verificări și nu a motivat pentru ce considerente se impune anularea totală sau, de ce nu, parțială în sensul reluării procedurii cu privire la emiterea titlului de creanță, apreciem că și curtea de apel a neglijat să analizeze acest motiv de recurs.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art.318 C.p.c.,indicat drept temei al cererii, Curtea constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele ce se vor expune.
Prin cererea de recurs au fost invocate prevederile art.304 pct.7,8 și 9 C.p.c.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a omis să constate faptul că fermierul a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal iar pe calea contestației împotriva acestuia și-a exprimat opinia ce a făcut obiectul deciziilor de soluționare a contestației, acte prin care au fost expuse pe larg obligațiile încălcate de fermier și modul în care au fost determinate neregulile și a fost stabilită creanța de plată, astfel că viciile procesului verbal au fost acoperite.
Prezentarea raportului de control către fermier reprezintă o oportunitate și nu o obligație a statelor membre, reclamantul semnând declarația cu privire la însușirea rezultatelor controlului prin teledicție și a încheiat formularul S1-corectare 2011, în care a menționat control teledicție.
Reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept, temeiul acțiunii în contencios administrativ fiind existența unei vătămări aduse printr-o manifestare abuzivă în realizarea actului administrativ.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat cu privire la toate motivele invocate, decizia fiind temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor art.261 pct.5 C.p.c.
Celelalte motive invocate reprezintă apărări de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul prezentei contestații în anulare, deoarece o astfel de abordare ar duce inevitabil la, judecarea din nou a cauzei, obiectiv ce excede vizibil cadrului contestației în anulare, ducând practic la un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil.
Față de cele expuse, Curtea urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., cu sediul în Focșani, .,. Jud.,V. împotriva deciziei nr. 4379 din 06.08.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 aprilie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, D. V. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red. DV/30.04.2014 Tehnored.FED/30.04.2014/2ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6365/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
