Anulare act administrativ. Decizia nr. 4330/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4330/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 4516/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4330/2014
Ședința publică de la 7 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, ..52 bis, jud.V. împotriva sentinței nr. 5 din 15.01.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta C. de Asigurări de Sănătate V. și intimata R. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conf.art.411 pct.2 NCPC, de către recurenta C. de Asigurări de Sănătate V., prin cererea de recurs, pag.4 din dosar, după care;
Curtea având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul V. reclamanta R. I. a chemat în judecată pârâta C.A.S. V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Deciziile 552 /2013, nr. 2797/2013 și 2798/2013 și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a calculat contribuție și accesorii pentru veniturile obținute din agricultură în perioada 2010-2011 în baza Declarației 205, deși în acest caz plata contribuției și impozitului trebuia făcută de persoana juridică.
În ce privește veniturile din agricultură și silvicultură, sunt supuse impozitării în baza Legii 571/2003 cele obținute din activitățile enumerate de Declarația 221.
Cum nu desfășoară o astfel de activitate, rezultă că nu datorează contribuție.
Mai mult, C.A.S. V. a emis nelegal titluri de creanță globale, deși Legea 96/2006 nu prevede că ar avea calitatea de organ fiscal și nu există contract de asigurare.
CAS V. nu și-a îndeplinit nici obligația de informare prevăzută de art. 222 din Legea 95/2006 și a calculat accesorii, deși nu a fost pus în întârziere.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta a obținut venituri din agricultură pentru care datorează contribuție, dar și accesorii ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor la scadență, fără a fi necesară punerea în întârziere.
Prin sentința civilă nr. 5 din data de 15 ianuarie 2014 Tribunalul V. a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziilor nr. 552 /2013, nr. 2797/2013 și nr. 2798/2013 emise de CAS V.. De asemenea, a înlăturat obligația reclamantei de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor în sumă de 421 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin Deciziile de impunere din oficiu nr. 2797/2013 și 2798/2013 CAS V. a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a contribuției la FNUASS, de 300 lei și a accesoriilor, de 121 lei, pentru veniturile obținute din agricultură în perioada 2010-2011.
Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin decizia nr. 552/2013 acestea au fost respinse.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat anularea acestor decizii și înlăturarea obligațiilor de plată.
Problema în discuție este dacă emiterea actului administrativ-fiscal s-a făcut legal și dacă reclamantul datorează contribuție.
Este adevărat că în Legea 95/206 nu se fac precizări cu privire la abilitarea caselor de sănătate de a emite titluri de creanță, dar art.35 din Ordinul 617/2007 modificat prin Ordinul 509/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice prevede expres că pârâta emite titluri de creanță.
Cât privește inexistența contractului de asigurare, urmează să se observe că potrivit art. 211 din Legea 95/2006 sunt asigurați toți cetățenii români care au obligația de a achita contribuție în condițiile art. 257 din Legea 96/2006, cu excepțiile prevăzute de art.213.
Cu privire la obligația reclamantului de a achita asigurarea, se constată următoarele:
Potrivit art. 257 alin. 2 lit. c din Legea 95/2006 se datorează contribuție la FNUASS pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la venituri impozabile realizate de persoane independente.
Determinarea contribuției s-a făcut pe baza Declarației 205, situație care este recunoscută de părți.
Potrivit instrucțiunilor de completare a Declarației 205, obligația de plată a impozitului pe venit și respectiv a contribuției revenea persoanei juridice care achiziționa produse agricole.
Din declarațiile în cauză rezultă că reclamantul a vândut aceste produse către persoane juridice, persoane juridice care trebuiau să-și îndeplinească obligațiile.
Cât privește apărările în legătură cu Declarația 221 acestea nu pot fi incidente în cauză întrucât OG 8/2013 a modificat Legea 571/2013 în ce privește modul de impozitare a veniturilor din agricultură, dar noile dispoziții sunt în vigoare de la 1.02.2013.
Cum pentru perioada 2010-2011 obligația de plată a contribuției revenea persoanelor juridice care achiziționau produse agricole, urmează să se constate că pentru perioada de referință, 2009-2011, persoanele fizice nu aveau obligația de declarare și plată a contribuției la FNUASS pentru veniturile din agricultură și ca urmare nu datorează nici accesorii.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta CAS V., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond face confuzie între impozitul pe venit agricol și contribuția la asigurările de sănătate.
Legea nr. 95/2006 stipulează expres la art. 257 alin. 2 lit. c) faptul că se datorează contribuție lunară la fondul de sănătate pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit…
Legea nr. 571/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 353/2013 definește veniturile agricole.
Având în vedere că deciziile contestate în prezenta cauză au fost emise în data de 16.05.2013, acestea sunt legale și, cum, contribuția datorată de reclamant nu a fost achitată în termen legal, acesta datorează și majorări de întârziere, conform disp. art. 119-120 OUG nr. 92/2003.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticat în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, susținând faptul că instanța de fond a reținut în mod corect că pentru perioada 2010-2011 persoanele fizice nu aveau obligația de plată a impozitului pe venit, respectiva contribuție revenind persoanelor juridice care achiziționau produse agricole.
O.U.G. nr. 8/2013 a modificat Legea nr. 571/2003 în ceea ce privește modul de impozitare a veniturilor din agricultură, noile dispoziții fiind în vigoare de la data de 1.02.2013, astfel că apărările CAS V. cu privire la declarația 221 nu pot avea incidență în cauză având în vedere că perioada de referință este 2009-2011.
Contrar celor alegate de recurentă, instanța de fond nu a făcut confuzie între impozitul pe venit și CAS. Din contră, din motivarea instanței de fond rezultă în mod evident că determinarea contribuției s-a făcut pe baza declarației 205, deși o atare contribuție se datora pentru veniturile din agricultură obținute din activitățile înscrise în declarația 221( cultivarea și valorificarea florilor, cultivarea și valorificarea legumelor și zarzavaturilor, cultivarea și valorificarea plantelor decorative, cultivarea și valorificarea ciupercilor, exploatarea pepinierelor viticole,, exploatarea pepinierelor pomicole) ,activități care nu au fost prestate de reclamant.
Pentru veniturile obținute din valorificarea produselor obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată, incluse în Declarația privind veniturile din activități agricole impuse pe norme de venit, se datorează contribuția la FNUASS începând cu data de 01.02.2013, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Recursul de față este nefondat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile recurentei și de apărările intimatului, dar și de situația de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, precum și de dispozițiile legale incidente în speță, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică.
Contrar celor susținute de recurentă, temeiul legal incident în speță îl constituie dispozițiile normative în vigoare în perioada pentru care s-a calculat contribuția, iar nu cele de la data emiterii deciziilor contestate.
Or, pentru perioada 2009-2011 Legea nr. 95/2006 prevedea că datorează CAS persoana care realizează venituri din agricultură supuse impozitării.
Cum, veniturile obținute de reclamant nu se încadrează în tipologia veniturilor din agricultură stabilite prin Protocolul încheiat de CNAS și ANAF, nu se poate aplica un act normativ care nu era în vigoare în perioada 2009-2011( OUG nr. 8/2013) pentru a explicita categoria veniturilor agricole, fără a aduce atingere unui principiu constituțional, anume al neretroactivității legii.
Concluzionând în sensul că veniturile obținute de reclamant în perioada 2009-2011 erau exceptate de la impozitul pe venit și, implicit de la CAS, potrivit normelor în vigoare la data obținerii acestora, Curtea apreciază că este legală și temeinică soluția primei instanțe, neconfirmându-se criticile pârâtei referitoare la confuzia instanței de fond.
Pentru motivele expuse mai sus, urmează a se face aplicarea în cauză a disp. art. 496 NCpr.civ. referitoare la respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, ..52 bis, jud.V. împotriva sentinței nr. 5 din 15.01.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 mai 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.GI/12.06.2014
Tehnoed.FED/12.06.2014/2ex.
Fond – F.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1725/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Hotărâre din 11-02-2014, Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
