Anulare act administrativ. Decizia nr. 1309/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 3131/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 1309
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul P. I., cu domiciliul în . Vechi, ., jud. V., împotriva sentinței nr. 5121 din 02.10.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul P. I. personal, lipsă fiind intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea repune cauza pe rol având în vedere cererea formulată de recurentul P. I..
Recurentul P. I. precizează că nu mai are cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul P. I., față de considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea cererii și exonerarea de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate din veniturile realizate din activități independente.
Depune la dosar cuponul de pensii din care reiese că i se reține lunar CASS.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la 23.10.2013 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V., reclamantul P. I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 5121/02.10.2013 a Tribunalului V. criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de Decizia Curții Constituționale nr. 164/2013, prin care s-a declarat neconstituțional art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de sănătate asupra veniturilor din pensii să datoreze și contribuția pentru venituri din dividende, dobânzi, (...) și pentru alte venituri care se supun impozitului pe venit.
Așadar, această ultimă ipoteză este aplicabilă recurentului, decizia de impunere emisă de intimată fiind nelegală.
În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 7,8, 498 Cod procedură civilă.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de fond după data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, astfel că recursul declarat trebuie să se raporteze la motivele prev. de art. 488 Cod procedură civilă 2010. Analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă 2010, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Curtea reține că, prin Decizia nr. 164/12.03.2013, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 296/23.05.2013, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la . acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit.
Curtea observă, însă, că, potrivit art. 257 alin. (2) lit. b) Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra (…) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Litera e) a alineatului invocat este situată, din punct de vedere al topografiei textelor, după litera b) a aceluiași alineat, astfel că, potrivit unui raționament logico-juridic consacrat, dispozițiile literei e) sunt derogatorii de la cele situate la literele anterioare, în sensul că sintagma „alte venituri care se supun impozitului pe venit” exclude veniturile realizate din activități independente prevăzute de litera b).
Așadar, după cum a reținut în mod corect instanța de fond, veniturile recurentului se încadrează în dispozițiile literei b), avocatura fiind o profesie liberală, cu caracter independent.
Așadar, recurentul datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, decizia de imputare emisă fiind legală și temeinică.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I., cu domiciliul în . Vechi, ., jud. V., împotriva sentinței nr. 5121 din 02.10.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, dr. I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red.M.C.R./30.04.2014
Tehnored.A.M.S./ 4 ex./30.04.2014
Fond: Fl.T.
..04.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1714/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1698/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
