Alte cereri. Decizia nr. 1333/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1333/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 2760/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 1333
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 2, .. 13, împotriva sentinței nr. 5568/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București și intimatele S.C. V. V. S.A. Focșani, Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamanta S.C. V. V. S.A. Focșani, în contradictoriu cu Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili București a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1887,41 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legal calculată conform dispozițiilor art.124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003, până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei de primă înmatriculare prevăzută de O.G. nr.50/2008, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamantul a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul a mai arătat că taxa de primă înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că solicitarea reclamantului privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa de primă înmatriculare a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
Prin sentința nr. 5568/06.11.2013, Tribunalul V. a admis în parte acțiunea, a constatat lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, a obligat pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București să îi restituie reclamantului suma de 1887,41 lei achitată cu de S.C. Raiffesisen Leasing IFN S.A. București cu O.P. nr. 5155/12.06.2007, reprezentând taxa de primă înmatriculare încasată nelegal.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că instanța de fond a reținut, în esență, că taxa de primă înmatriculare pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală.
Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a Legii nr. 9/2012, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit acestei legi, reclamantul are la dispoziție calea unei cereri administrative adresate pârâtei pentru restituirea taxei, astfel că acțiunea este inadmisibilă.
În drept, a invocat disp. art. 299 Cod procedură civilă.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Curtea reține, din contractul de leasing nr._/11.05.2007 încheiat cu societatea de leasing, coroborat cu conținutul cărții de identitate depuse la dosar, că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa este unul nou achiziționat. Faptul că reclamanta a achiziționat autovehicul în leasing, proprietar fiind până la finalizarea contractului finanțatorul, nu face ca autovehiculul să nu poată fi considerat nou, deoarece taxa a fost achitată la data începerii contractului de leasing, când proprietar era societatea.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, însă dispozițiile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare până la data de 01.01.2013, conțin dispoziții identice privind cazurile de achitare a taxei.
Așadar, considerentele hotărârii Curții sunt aplicabile și în cauza de față, unde este incidentă taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Instanța de recurs observă că instanța europeană a avut în vedere în considerentele sale numai situația în care autovehiculul este unul de ocazie, fiind înmatriculat anterior în alt stat sau în România. Curtea a constatat discriminarea dintre situația autovehiculelor second-hand cumpărate din România și cea a autovehiculelor second-hand cumpărate din celelalte state membre.
În cazul unui autovehicul nou cumpărat, hotărârea Curții nu conține dispoziții și nici nu este aplicabilă, deoarece situația nu este identică, atât autovehiculele nou-cumpărate din România, cât și cele nou-cumpărate din statele membre neîndeplinind condiția înmatriculării anterioare în România. Acestea trebuie, deci, să achite taxa deprimă înmatriculare.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea de restituire a taxei este, așadar, neîntemeiată, deoarece în acest caz taxa nu încalcă dreptul comunitar.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și în consecință va respinge cererea ca nefondată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 2, .. 13, împotriva sentinței nr. 5568/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința nr. 5568/06.11.2013 a Tribunalului V. și, în consecință;
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. V. V. S.A. Focșani în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, dr. I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red.M.C.R./04.04.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./04.04.2014
Fond: Fl.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 298/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3649/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
