Anulare act administrativ. Decizia nr. 8400/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8400/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1186/113/2014
Dosar nr._
*Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2625
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8400
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte – judecător D. V. M.
Judecător – P. E. L.
Judecător – I. G.
Grefier – N. F.-C.
La ordine se află recursul civil având ca obiect „anulare act administrativ”, promovat de către recurenta-pârâtă C. Județeană de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 1050/Fca/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. C., cu domiciliul în mun. B., Piața Dorobanților, nr. 2 bis, ., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen acordat în recurs, acesta fiind motivat, un exemplar al motivelor de recurs a fost comunicat iar intimatei care a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentei; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și a depus la dosar răspuns la întâmpinare, intimata a depus la dosar și note de concluzii scrise, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nemaifiind alte probe de administrat, excepții de invocat și cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ , reclamanta Martian C. a chemat in judecata pe pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., si a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr._/01.06.2013 solicitând anularea acesteia și exonerarea de la plata sumelor de 442 lei contributie ,precum si a Deciziei nr. 3686/02.12.2013 prin care s-a respins contestatia adminstrativa.
În motivarea acțiunii reclamanta a precizat că prin Decizia de impunere mentionata i s-a stabilit obligația de plată pentru suma totală de 442 lei, contributie stabilita din oficiu.
Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat ca dobanzile rezulta dintr-un depozit la BRD Braila in care au fost depuse lunar sumele cu titlu de indemnizatia pentru cresterea copilului.
A mai aratat reclamanta ca parata are obligatia prevazuta de art.31 alin2 din Constituie sa o informeze cu privire la contributia datorata.
In probatiune reclamanta a administrat dovada cu inscrisuri depunand la decizia contestata si alte acte.
Prin intampinare parata a solicita respingerea actiunii ca nefondata sustinand, in esenta ca reclamanta a realizat venituri si datoreaza contrbutia de 442 lei.
Prin sentința nr. 1050/2014 a Tribunalului B. a fost admisă ca fondată acțiunea formulată de reclamanta M. C..
Au fost anulate Decizia nr._/01.06.2013 și Decizia nr.3686/02.12.2013 emise de pârâta CAS B..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a 550 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr._/01.06.2013 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., privind obligațiile de plată către F.N.U.A.S.S., s-a reținut ca reclamanta a realizat venituri impozabile, din dobânzi, în perioada 01.01._11 pentru care s-a stabilit o contribuție datorata de 442 lei.
Conform dispozițiilor art. 257 alin (1) din Legea nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%), care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Sub acest ultim aspect instanta a constatat că dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f) teza finală au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, publicată în M.Of. nr.355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Așa fiind, este nelegală stabilirea contribuției fără a se indica baza de calcul constând în veniturile ce au fost realizate, proveniența acestora precum și cuantumul lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru motivele prevăzute la art. 488 Cod procedură civilă, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 5,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.01._11, reclamanta a realizat venituri impozabile, conform O.U.G. nr. 150/2002 și Legii nr. 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul C.N.A.S nr. 617/2007, respectiv 5,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
A mai susținut că deciziile Curții Constituționale invocate de instanța de fond în motivare nu sunt aplicabile situației de față.
De asemenea, inexistența unui contract de asigurare nu exonerează reclamanta de plata contribuției la fondul de sănătate, aceasta fiind asigurată fără plata contribuției doar în condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1 lit. e și art. 213 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006, respectiv pentru pensionarii cu venituri doar din pensie.
Mai mult decât atât, prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, aceasta a stabilit că dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituționale numai în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dobânzi și dividende, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Având în vedere însă că lit. f alin. 2 din art. 257 face referire la veniturile asupra cărora se calculează contribuția de asigurări de sănătate și nu la cuantumul contribuției, cuantum care rezultă prin aplicarea cotei de contribuție stabilită de lege la venitul impozabil realizat, dar nu mai mic decât salariul minim brut pe țară, rezultă că dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f sunt constituționale.
În acest context, reclamantul avea obligația conform art. 219 lit. d și art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin față de fond.
În situația în care asigurările de sănătate și constituirea fondului de sănătate nu ar fi obligatorii pentru toți cetățenii considerați asigurați prin lege, atunci ideea de ocrotire și promovare a sănătății, principiile invocate și în mod special caracterul social al asigurărilor de sănătate, ar fi iluzoriu și teoria nu ar mai funcționa. Așa cum fiecare salariat contribuie din salariul propriu cu o cotă de 5,5% și persoanele fizice ce realizează venituri impozabile au obligația să plătească contribuția către fond.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința respingerii contestației reclamantei.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia nr._/01.06.2013 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei totale de 442 lei reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate conform Legii nr. 95/2006, calculată la un venit de 8036 lei.
Alineatul 2 al articolului 257 din lege prevede: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 5,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
În aceste condițiiinexistența unui contract de asigurare nu exonerează reclamanta de plata contribuției la fondul de sănătate pentru perioada în care reclamanta a realizat venituri impozabile din dobânzi.
Decizia emisă de pârâtă este însă nelegală sub aspectul modului de calcul al contribuției.
Prin dispozițiile art. 257 alin.(2) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Așa fiind, este nelegală stabilirea contribuției la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar, pentru venituri din dobânzi realizate într-un cuantum net inferior acestei valori, respectiv de 22 de lei.
În condițiile în care cuantumul veniturilor obținute din dobânzi este cert, determinat, se impune luarea în considerare a veniturilor în mod real obținute.
De asemenea, se impune luarea în considerare a prevederilor art. 43 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, privind elementele pe care trebuie să le conțină în mod obligatoriu actul administrativ fiscal, lipsa unor elemente prevăzute de lege putând conduce la anularea actului administrativ. Astfel, modul de calcul al sumei pe care pârâta îl pretinde ca fiind datorată nu conferă posibilitatea de a fi verificat astfel că este încălcat dreptul contribuabilului de a fi corect informat. Totodată, pârâta nu a menționat motivele de drept și de fapt care au dus la adoptarea soluției fiscale individuale,
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția de anulare a deciziei de impunere este corectă, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 procedură civilă, astfel că, în conformitate cu art. 496 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
Potrivit disp. 453 Cod procedură civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind nefondat recursul civil având ca obiect „anulare act administrativ”, promovat de către recurenta-pârâtă C. Județeană de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 1050/Fca/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. C., cu domiciliul în mun. B., Piața Dorobanților, nr. 2 bis, ., ., jud. B..
Obligă recurenta-pârâtă să plătească reclamantei-intimate suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
Judecător D. V. M. P. E. L. I. G.
Grefier,
N. F.-C.
Red. P.E.L. /17.12.2014
Dact. DMC, 4 ex/05.01.2014
.>
Fond: S.c. 1050/Fca/05.06.2014; U.M.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3965/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4756/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
