Alte cereri. Decizia nr. 4425/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4425/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 1601/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4425/R
Ședința publică din data de 07 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte - L. C.
Judecător - S. B.
Judecător - I. A. B.
Grefier - E. M.
Pe rol judecarea recursului formulat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 324/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. L. G., în cauza civilă având ca obiect „restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și s-a depus întâmpinare în 2 exemplare de către intimatul – reclamant R. L. G., însoțită de împuternicire avocațială – av. P. D. (BA B.).
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ /2012, reclamantul R. L. G. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru ca, prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/08.03.2013 emisa de pârâtă si obligarea acesteia la restituirea sumei de 1292 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule achitata, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective. De asemenea, reclamantul a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate pe parcursul soluționării cauzei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Vauxhall-Astra-G-CC si, pentru a putea înmatricula acest autoturism pentru prima data în România, i s-a comunicat, prin decizia nr._/08.03.2013, ca trebuie sa plătească o taxa de mediu în cuantum de 1292 lei. Reclamantul a precizat ca aceasta taxa este ilegala întrucât dispozițiile Legii nr.9/2012 contravin art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Astfel, prin aplicarea taxei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, fiind înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce taxa de mediu nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Întrucât art.90 paragraful 1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din dreptul intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat anularea privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/08.03.2013 si restituirea taxei ilegal încasate actualizată cu rata dobânzii legale.
Prin întâmpinarea formulată in termen procedural, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiul B. a solicitat respingerea ca nefondata a actiunii întrucât taxa de poluare a fost stabilita in baza unui act normativ in vigoare iar dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât vizează introducerea unor limitări ale dreptului statelor de a stabili impozite mai mari pentru produsele comunitare decât pentru cele interne. Or, a susținut pârâta, taxa specială nu este contrară normelor europene, care acceptă principiul „poluatorul plătește”, urmând a fi achitată de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Prin sentința civilă nr. 324 din 26.02.2014 a Tribunalului B., a fost admisă acțiunea, a fost anulată decizia contestată și a fost obligată pârâta sărestituie reclamantului suma de 1292 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Vauxhall-Astra-G-CC cu numărul de identificare WOLOTGF_ potrivit contractului de vanzare-cumparare din data de 29.11.2012 si a solicitat înmatricularea lui in România precum și acordarea numerelor de circulație.
Pentru efectuarea acestor formalități, reclamantul a fost însă obligat să achite taxa de poluare în valoare de 1292 lei stabilita prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/08.03.2013 deși România este stat membru al Uniunii Europene de la data de 01.01.2007, când a semnat Tratatul Comunității Europene, ratificat de România prin Legea nr.157/2005.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, anterior introducerii prezentei acțiuni prin care a solicitat pârâtei restituirea sumei de 1292 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, fără ca aceasta solicitare sa primească o soluție din partea paratei.
În cauză s-a făcut dovada plății sumei menționate, conform chitanței . nr._/03.03.2013, pentru înmatricularea în țară a autoturismului marca Vauxhall-Astra-G-CC cu numărul de identificare WOLOTGF_. Totodată, la dosar au fost depuse înscrisuri din care reiese ca acest autovehicul a fost cumpărat din Germania unde a fost înmatriculat pentru prima data la 01.03.2003.
La acel moment temeiul juridic al încasării taxei de poluare îl reprezentau dispozițiile Legii nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/2008.
Tribunalul a reținut că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit. i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile in materie sunt cele cuprinse în art.25 CE care prevede „Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, și în articolul 28 CE care arata „Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent” precum si dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Noțiunea de taxa cu efect echivalent rezulta dintr-o jurisprudență constanta a Curții Europene de Justiție (hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Outokumpu, C-213/96 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nameth, C-290/05 si C-333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care reprezintă o taxa speciala de înmatriculare propriu-zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă in cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi ./05 si C-333/05).
De asemenea, in materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata interna si produsele din import (hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 si Nádasdi si din 5 octombrie 2006 N. C-290/05 si C-333/05).
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Tribunalul a apreciat ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, a reținut că art.90 alin.1 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Germania.
. Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât daca este organizat astfel încât sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si, prin urmare, sa nu producă, in nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum si din 23 octombrie 1997, Comisia/G., C-375/95).
Tribunalul a mai reținut că C.J.C.E., in cauza Michel Humblot, similara spetei de fata care vizează taxa speciala din legislația româneasca, a arătat ca ”statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul C.E., adică sa nu fie discriminatoriu”. F. de faptul ca la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul României si deja înmatriculate in România nu se percepe aceeași taxa ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene si importate, spre utilizare, înmatriculare, in România, se încalcă principiul discriminării.
În ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, instanța de fond a reținut că potrivit art.220 din Tratatul C.E. „Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre”.
Ca urmare, a fost înlăturată apărarea pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări - Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculului în România iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
În acest sens, instanța a reținut Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei prin care s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
F. de aceste motive, Tribunalul a reținut că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, ale Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Așa fiind, a constatat că actul administrativ – fiscal este vătămător pentru reclamant, prin însăși plata taxei de poluare iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului de procedură fiscală este asigurat prin cererile de restituire a taxei depuse la A.F.P. B., impunându-se ca suma achitata de reclamant sa fie restituita in integralitate.
Referitor la cererea accesorie privind dobânzile legale aferente până la data plății efective pentru lipsa de folosință a sumei de 1292 lei achitată la data de 03.03.2013, Tribunalul a apreciat-o ca fiind legala in vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului, potrivit art.1516 din Codul civil si considerentelor reținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 18 aprilie 2013 în cauza C-565/11.
Împotriva sentinței civile nr. 324 din 26.02.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 9/2012. În acest sens a arătat că plata taxei de poluare s-a făcut după . actului normativ mai sus menționat și că instituirea acestei taxe s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare, inclusiv jurisprudența CJCE.
În opinia recurentei, susținerea că instituirea taxei de poluare ar fi în contradicție cu art. 90 din TFUE nu este fondată deoarece plata taxei de poluare se face pentru prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări și scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru UE.
Potrivit art. 56 alin. 1 din Constituția României, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, astfel că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite de natura celei prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Pârâta a mai susținut că decizia contestată de reclamant nu este un act care să-l oblige pe acesta la plată ci reprezintă, doar, cuantificarea taxei de poluare printr-o formulă matematică, obligația de calculare a acesteia fiind stabilită prin lege în sarcina organului fiscal. În dezvoltarea motivului de recurs, a susținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, care a fost emisă de organul fiscal, la solicitarea acestuia, fără a invoca dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea nr. 9/2012, precizând doar că, „prin obligarea subsemnatei la plata acestei taxe de poluare… au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a C.E.” și că „…această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece Legea nr. 9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire a C.E…”, deși actul atacat nu îl obligă la plată. A mai precizat că decizia este legală și temeinică deoarece nu conține erori de calcul, a fost emisă cu respectarea competenței prevăzute de lege și nu obligă la plată pe intimatul-reclamant.
Recurenta a mai susținut că acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Raportat la prevederile OG 13/2011 acest capăt de cerere este inadmisibil. Potrivit art. 9 din ordonanță „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”, iar potrivit art. 124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
A solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în senul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
Recursul este întemeiat.
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Curtea mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea reține că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp. art. 110 TFUE, invocate de instanța de fond în motivarea soluției de admitere a solicitării reclamantului de a i se restitui taxa.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin 2 Cod procedură civilă,Curtea va admite recursul pârâtei și va casa în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 324/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. L. G., în cauza civilă având ca obiect „restituire taxă poluare”.
Modifică în tot sentința civilă nr. 324 din 26.02.2014 a Tribunalului B. în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014
Președinte, L. C. | Judecător, S. B. | Judecător, I. A. B. |
Grefier, E. M. |
Red. IAB/27.05.2014
Tehnored. dec. E.M.
4ex/27.05.2014
..2014
Fond Tribunalul B. – judecător – D. V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1413/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8389/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
