Anulare act administrativ. Decizia nr. 4625/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4625/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 2579/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4625/R
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. P.
Judecător - M. B.
Judecător - I. A.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 2383 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns pentru intimata lipsă avocat G. I. cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimata prin reprezentant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pentru motivele detaliate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., solicitând anularea Deciziei de impunere nr._/28.05.2013 privind obligațiile restante la Fondul Național Unic de Sănătate precum si anularea Deciziei nr 2654/22.08.2013 prin care intimata a respins contestația formulata împotriva deciziei de impunere.
În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că prin Decizia de impunere nr._/28.05.2013 s-au stabilit obligațiile de plată restante la bugetul asigurărilor de sănătate pentru suma totală de 442 lei, din care 422 lei cu titlu de contribuție, calculata pe perioada 01.01._11.
Reclamantul a arătat că C.A.S. B. a făcut o greșită aplicare a legii la emiterea Deciziei nr._/28.05.2013, în sensul că venitul avut in vedere la calculul contribuției nu este venitul impozabil realizat ci salariul minim brut pe tara lunar. De asemenea s-a arătat că stabilirea obligațiilor fiscale nu se poate face din oficiu pe baza informațiilor din Protocol, ci doar în condițiile art.32 alin.4 din Ordinul CNAS nr.617/2007, nefiind respectată metodologia prevăzută de art.35 alin.1, în condițiile în care reclamantul nu avea încheiat contract de asigurare cu C.A.S. B. și nu a fost înștiințată de despre obligațiile restante, fiind preluate veniturile realizate din declarațiile depus la AFP B..
Considerând că actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală și ale O.U.G. nr.150/2002, reclamantul a solicitat anularea acestora. A mai invederat petentul ca suma retinuta cu titlu de dobanzi nu a fost incasata iar parata i-a calculat penalizari.
Au fost anexate în susținerea acțiunii înscrisuri, respectiv Decizia de impunere nr._/28.05.2013 contestația formulată împotriva acesteia Legal citata intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondata a cererii. A aratat inimata ca obligatia de plata a contributiei la FNUASS este prevazuta de art. 257 lit. f din Legea 95/2006 si art. 51 alin. 2 litera e din OUG 150/2002.
S-a administrat în cauză la propunerea petentei proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 2383/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă acțiunea, anulartă Decizia de impunere nr._/28.05.2013 și Decizia nr. 2654/22.08.2013 emise de intimata Casa de Asigurări de Sănătate B. și în baza art. 274 Cod pr.civ. obligă intimata să plătească contestatoarei S. E. suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr_/28.05.2013 s-a stabilit in sarcina petentului S. E. plata creantei de 442 lei reprezentand contributia la asigurarile de sanatate pentru perioada 1.01._11.
S-a retinut că obligația fiscală restantă a fost stabilită în baza informațiilor primite de la AFP B. iar actele fiscale contestate au fost comunicate cu respectarea procedurii prevăzute de art.41-44 din O.G. 92/2003.
Instanța constată că prin Decizia privind obligațiile restante la Fondul Național Unic de Sănătate nr._/28.05.2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 442 lei cu titlu de contribuție reprezentând contribuție de asigurări de sănătate și. S-a mai precizat in cuprinsul Deciziei ca veniturile pentru care s-a calculat contributia reprezinta venituri din dividende. Prin decizia contestata au fost stabilite obligațiile restante la Fondul Național Unic de Sănătate datorate de reclamantă în procent de 6,5% din venitul menționat, fiind incidente dispozițiile art.51 alin.1 și alin 2 lit.e, din O.U.G. nr.150/2002, potrivit cărora „(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. 1).
2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d)”.
Prevederile lit. f) teza finală ale articolului 257 din OUG 95/2006 au fost declarate neconstituționale prin D.C.C. nr. 335/2011, publicată în M.Of. nr. 355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". A mai apreciat curtea ca aplicarea normei duce la instituirea unui tratament juridic diferentiat a persoanelor ce realizeaza astfel de venituri din dividende ori dobanzi sau cedarea folosintei tratament ce nu are nici o justificare pe imprejurari obiective Curtea a mentionat ca desi norma criticata se supune regulii generale aplicabila tuturor categoriilor de venituri numai teza finala a normei criticate privind contributia minima aplicata instituie un tratament juridic diferentiat.
Obligand prin aceasta norma un cetatean la plata unei contributii mai mari decat valoarea veniturilor insasi nu se asigura nici proportionalitatea si nici caracterul rezonabil a sarcinii fiscale incalcandu-se prevederile art. 56 din Constitutie care consacra principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale. Mai mult reclamanta realizeaza venituri fiind pensionara pe caz de boala fiind incadrata in grad de handicap conform certificatului nr 3230/20.07.2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. conform art. 488 ȘI 496 NCpc. , respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 2006-2008, reclamantul a realizat venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor, conform OUG 150/2002 și Legii 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din OUG 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 și art. 215 alin.3 din Legea 95/2006 și art. 11 din Ordinul CNAS 617/2007, respectiv 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea apreciază că recursul este nefondat .
În mod corect, față de aspectele de drept dezlegate prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/10.03.2011, instanța a de fond a apreciat că reclamantul nu datorează CAS . Reținem și că prin Decizia nr.56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Or, aplicarea Ordinului 617/2007 și calcularea unei contribuții la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, atunci când nivelul efectiv al veniturilor obținute este sub nivelul celor 12 salarii, contrar dispozițiilor cu forță juridică superioară din Legea 95/2006, poate conduce, în practică, la obligarea asiguratului de a plăti o contribuție mai mare decât înseși veniturile realizate. O asemenea prevedere nu poate fi considerată, sub nici un aspect, ca asigurând proporționalitatea și caracterul rezonabil al sarcinii fiscale, în sensul celor arătate mai sus.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția de anulare a deciziei de impunere este corectă, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488N. C.proc.civ., astfel că, în conformitate cu art. 496 N. C.proc.civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 2383 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2014.
Președinte, G. P. | Pt.Judecător, M. B. aflată în CO conf.art.426N.C.P.C. Președintele completului de judecată Poap G. | Pt.Judecător, I. A. Conf.art. 426 N.C.P.C. Președintele completului de judecată P. G. |
Pt.Grefier, I. S. Aflată în CO Conf.art. 426N.C.P.C Înlocuitor grefier șef D. Filuța E. |
Red.IA/24.07.2014 Tehnored.FED/25.07.2014/2ex. Fond – CGIconaru
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 259/2014. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 6476/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
