Anulare act administrativ. Decizia nr. 8231/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8231/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3638/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 8231/2014
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței nr. 735 din 25.05.2014, pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat E. T. - prin C.A. C. V., având ca obiect, anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind recurenta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. și intimatul E. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus note scrise, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 27.11.2013 sub nr._ , reclamanta E. T. a chemat în judecată pe pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de impunere din oficiu nr._/18.05.2013 și a deciziei nr. 2898/03.09.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr._/18.05.2013, emisă de C. DE A. DE SĂNĂTATE B. s-au stabilit contribuții la fondul unic de asigurări de sănătate pe perioada 01.01.2011 – 31.12.2011, în cuantum de 442 lei, pentru veniturile din dividende deși, pentru anul 2011 nu a încasat dividende.
A mai arătat că baza de calcul este greșită, iar prin decizia nr. 335/2011, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 257 lit. f teza finală din Legea nr. 95/2006.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 95/2006 și ale Legii nr. 554/2004.
La data de 10.02.2014, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că potrivit informațiilor preluate prin Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007, încheiat la nivel național între C. Naționala de A. de Sănătate și Agenda Națională de Administrare Fiscală privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din dividende, reclamanta a realizat venituri impozabile în perioada ianuarie – decembrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu obligația de a plăti o contribuție lunară, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 și anume 5,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 2011, reclamanta ca persoană ce realizează venituri impozabile, conform Legii nr. 95/2006 aplicabile acestei perioade, ca cetățean roman asigurat ii incumba și obligația plății contribuției.
Obligația de plată a contribuției la FNUASS este prevăzută la art. 51, alin.2, lit. e din O.G. 150/2002 si art. 257, alin.2, lit. f, iar potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 persoana asigurată va plăti o cotă de 5,5% din veniturile impozabile dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară.
S-au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de impunere din oficiu nr._/18.05.2013, decizia nr. 2898/03.09.2013, adeverință de venit pe anul 2011, contestație.
P. sentința nr. 735/2014 a Tribunalului B., a fost admisă cererea formulată de contestatorul E. T. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Au fost anulate decizia de impunere din oficiu nr._/18.05.2013 și decizia nr. 2898/03.09.2013.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei, suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. decizia de impunere din oficiu nr._/18.05.2013, ce reprezintă titlu de creanță, s-a stabilit obligația reclamantei E. T. de plată a sumei totale de 442 lei cu titlu de contribuție calculată pentru perioada 01.01._11. Contribuția a fost calculată la nivelul unui salariu minim brut pe țară, lunar.
Împotriva titlului de creanța reclamanta a formulat contestație la CAS B., contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 2898/03.09.2013.
Referitor la suma contestată prin acțiune, se reține că reclamanta nu a obținut în anul 2011 venituri din dividende, potrivit adeverinței de venit pe anul 2011 nr._/10.01.2011 emisa de A.F.P. a Mun. B..
Instanța a constatat că reclamantei, în calitate de cetățean român cu domiciliul în România, i-ar fi revenit obligația plății contribuției la Fondul Național Unic de Sănătate aferentă veniturilor realizate din dividende, potrivit art. 211 alineat 1 și art. 257 alineat 1 și 2 litera f din Legea nr. 95/2006 dacă i s-ar fi cuvenit dividende.
În drept instanța a reținut că potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 - art. 257 - (1) „Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%*), care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Ca urmare, a apreciat că este nelegală stabilirea contribuției aferente perioadei 01.01._11, la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar, pentru venituri din dividende, atât timp cât reclamantei nu i s-au cuvenit dividende.
Astfel, instanța a apreciat ca nelegală decizia de impunere din oficiu nr._/18.05.2013 emisă de pârâtă în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru motivele prevăzute la art. 488 Cod procedură civilă, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.01._11, reclamanta a realizat venituri impozabile, conform O.U.G. nr.150/2002 și Legii nr. 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul C.N.A.S nr. 617/2007, respectiv 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
A mai susținut că deciziile Curții Constituționale invocate de instanța de fond în motivare nu sunt aplicabile situației de față.
De asemenea, inexistența unui contract de asigurare nu exonerează reclamanta de plata contribuției la fondul de sănătate, aceasta fiind asigurată fără plata contribuției doar în condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1 lit. e și art. 213 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006, respectiv pentru pensionarii cu venituri doar din pensie.
Mai mult decât atât, prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, aceasta a stabilit că dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituționale numai în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dobânzi și dividende, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Având în vedere, însă, că lit. f alin. 2 din art. 257, face referire la veniturile asupra cărora se calculează contribuția de asigurări de sănătate și nu la cuantumul contribuției, cuantum care rezultă prin aplicarea cotei de contribuție stabilită de lege la venitul impozabil realizat, dar nu mai mic decât salariul minim brut pe țară, rezultă că dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f sunt constituționale.
În acest context, reclamantul avea obligația conform art. 219 lit. d și art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin față de fond.
În situația în care asigurările de sănătate și constituirea fondului de sănătate nu ar fi obligatorii pentru toți cetățenii considerați asigurați prin lege, atunci ideea de ocrotire și promovare a sănătății, principiile invocate și în mod special caracterul social al asigurărilor de sănătate, ar fi iluzoriu și teoria nu ar mai funcționa. Așa cum fiecare salariat contribuie din salariul propriu cu o cotă de 5,5% și persoanele fizice ce realizează venituri impozabile au obligația să plătească contribuția către fond.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința respingerii contestației reclamantei.
Intimata reclamantă a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
P. decizia nr._/18.05.2013 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei totale de 442 lei reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate conform Legii nr. 95/2006.
Alineatul 2 al articolului 257 din lege prevede: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
În aceste condițiiinexistența unui contract de asigurare nu exonerează reclamanta de plata contribuției la fondul de sănătate pentru perioada în care reclamanta a realizat venituri impozabile din dobânzi.
Decizia emisă de pârâtă este însă nelegală sub aspectul modului de calcul al contribuției.
P. dispozițiile art. 257 alin.(2) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Așa fiind, este nelegală stabilirea contribuției la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar, pentru venituri din dividende, atât timp cât reclamantei nu i s-au cuvenit dividende.
De asemenea, se impune luarea în considerare a prevederilor art. 43 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, privind elementele pe care trebuie să le conțină în mod obligatoriu actul administrativ fiscal, lipsa unor elemente prevăzute de lege putând conduce la anularea actului administrativ. Astfel, modul de calcul al sumei pe care pârâta îl pretinde ca fiind datorată nu conferă posibilitatea de a fi verificat astfel că este încălcat dreptul contribuabilului de a fi corect informat. Totodată, pârâta nu a menționat motivele de drept și de fapt care au dus la adoptarea soluției fiscale individuale,
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția de anulare a deciziei de impunere este corectă, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 procedură civilă, astfel că, în conformitate cu art. 496 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței nr. 735 din 25.05.2014, pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat E. T. - prin C.A. C. V., având ca obiect, anulare act administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.PEL/11.12.2014
Tehnored.FED/11.12.2014
Fond – A.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4124/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1540/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
