Alte cereri. Decizia nr. 4434/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4434/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 6013/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4434/R
Ședința publică din data de 07 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte - L. C.
Judecător - S. B.
Judecător - I. A. B.
Grefier - E. M.
Pe rol judecarea recursului formulat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. împotriva sentinței civile nr. 324/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. M. M.G. - DR. R. V. F. E. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, în cauza civilă având ca obiect „restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamanta C. M. M.G. Dr.R. F.-E. în contradictoriu cu D.G. R.F.P. G. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea la restituirea sumei de 1.138 lei, achitată cu chitanța . nr._ din 13.08.2012 reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei pentru emisii poluante, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamanta a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamanta a mai arătat că taxa pentru emisii poluante nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
Prin întâmpinare, pârâta DGRFP G. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, a arătat că solicitarea reclamantei privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa în discuție a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
A fost formulată cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Pârâta-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 579 din 26.03.2014 a Tribunalului V. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta DGRFP G. ca neîntemeiată. A fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei suma de 1.138 lei, achitată cu chitanța . nr._ din 13-08-2012 reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu. A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, formulată de pârâta DGRFP G. și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei DGRFP G. suma de 1138 lei cu dobânda legală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta D.G.F.P. V., că Administrația Finanțelor Publice a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant iar, ulterior prelevării taxei, administrația a refuzat restituirea acestei sume.
Tribunalul nu poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant, astfel încât procedura prealabilă este efectuată în cauză.
Tribunalul a admis că, în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans J. I/S împotriva Ministerului danez al impozitelor și accizelor – cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato – cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18).
Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, neurmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune.
Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. Dreptul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. Sigur că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut și, ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat, cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice.
Aceste limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive.
Tribunalul a reținut că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale, rămânând, însă, a se stabili dacă dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. S-a reținut că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat.
Tribunalul a mai reținut că existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, nu poate fi negat dar, efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios nu pot fi ignorate. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă, de negare a existenței unor incompatibilități ale OUG 50/2008 și, în prezent, ale Legii nr.9/2012, cu normele dreptului comunitar.
Tribunalul a concluzionat în sensul că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune, excepția de inadmisibilitate a cererii fiind, astfel, respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul second-hand iar, în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România, a plătit suma de 1.138 lei, cu chitanța . nr._ din 13.08.2012.
Examinând cererea reclamantei, în raport cu probatoriul efectuat și dispozițiile legale incidente în cauză și normele Uniunii Europene prevăzute in actele de aderare/Protocolul de aderare si ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana, tribunalul a reținut că, potrivit OUG nr.50/2008 cu modificările si completările ulterioare, exista obligația plații taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 110 (fost art.90) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepea la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa inițiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamanta a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricărui vehicul pus in circulație in România.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja in egala măsură si cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața naționala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirma jurisprudența Curții creata prin pronunțarea hotărârii in cauza C-402/09 T., prin care a arătat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminara si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România; b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât, la acest moment, considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-si obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Prin urmare, Tribunalul a reținut că, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, actuala taxă pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012, reglementarea națională a redevenit incompatibilă cu art. 110 TFUE după . O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, după ce s-a dispus suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementarea națională fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare.
În consecință, a apreciat că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală), astfel că admis acțiunea formulată de acesta.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, a admis și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulata de pârâta D.G.R.F.P. G., aceasta fiind obligată sa plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante și a dobânzilor aferente, cu motivarea că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, instanța a reținut că potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”. În consecință, Tribunalul a apreciat că urmează a se dispune plata dobânzii pentru suma achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante de la data achitării la data restituirii acesteia.
Împotriva sentinței civile nr. 579 din 26.03.2014 a Tribunalului V. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de aceasta la fond în condițiile în care, înainte de introducerea acțiunii, reclamantul nu a uzitat de procedura prealabilă, procedură care, în opinia recurentei era obligatorie.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că sentința este nelegală în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 9/2012 și cu dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispoziții legale care prevăd obligativitatea plății taxei pentru autovehiculele noi, cum este cazul în speță. Recurenta a mai susținut că nici obligarea sa la plata dobânzii legale nu are suport, fiind în contradicție cu prevederile art. 124 alin. 1 OG nr. 92/2003.
A solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Recursul este întemeiat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a achiziționat, la data de 24.07.2012 un autoturism nou, marca Dacia Sandero, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite suma de 1138 lei cu titlu de taxă de poluare.
Deși reclamantul susține că această dispozițiile din legislația românească ce instituie această taxă vin în contradicție cu dispozițiile Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, Curtea constată că această apărare, însușită și de instanța de fond în motivarea hotărârii atacate în prezentul recurs, nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare, însă dispozițiile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare până la data de 01.01.2013, conțin dispoziții identice privind cazurile de achitare a taxei.
Așadar, considerentele hotărârii Curții sunt aplicabile și în cauza de față, unde este incidentă taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Curtea constată că instanța europeană a avut în vedere în considerentele sale numai situația în care autovehiculul este unul de ocazie, fiind înmatriculat anterior în alt stat sau în România. Curtea a constatat discriminarea dintre situația autovehiculelor second-hand cumpărate din România și cea a autovehiculelor second-hand cumpărate din celelalte state membre.
În cazul unui autovehicul nou cumpărat, cum este și cazul celui din speță, hotărârea Curții nu conține dispoziții și nici nu este aplicabilă, deoarece situația nu este identică, atât autovehiculele nou-cumpărate din România, cât și cele nou-cumpărate din statele membre neîndeplinind condiția înmatriculării anterioare în România. Acestea trebuie, deci, să achite taxa de poluare.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea de restituire a taxei este, așadar, neîntemeiată, deoarece în acest caz taxa nu încalcă dreptul comunitar.
În consecință, în temeiul art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va casa în tot hotărârea atacată cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată și, implicit, a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca fiind rămasă fără obiect.
Față de soluția ce urmează a fi adoptată pe fondul litigiului, Curtea apreciază a fiind inutilă analizarea excepției inadmisibilității acțiunii, excepție invocată în fața instanței de fond, reiterată în recurs, și care în mod legal și temeinic a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. împotriva sentinței civile nr. 579/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI și reclamanta C. M. M.G. - DR. R. V. F. E..
Modifică sentința civilă nr. 579/2014 a Tribunalului V. astfel:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014
Președinte, L. C. | Judecător, S. B. | Judecător, I. A. B. |
Grefier, E. M. |
Red. IAB/27.05.2014
Tehnored. dec. E.M.
5ex. 27.05.2014
..05.2014
Fond – Tribunalul V. – judecător: F. T.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3088/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7993/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
