Anulare act administrativ. Decizia nr. 7930/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7930/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 1815/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7930/2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător L. C.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52 bis, împotriva sentinței civile nr. 957/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. C., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata reclamantă, lipsă, avocat T. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentantul convențional al intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect, a reținut instanța de fond că, potrivit disp. art. 86 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată de la data comunicării acestora în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Pe cale de consecință, în ceea ce privește dobânzile și penalitățile, având în vedere disp. art. 119 și următoarele din C.pr.fiscală, urmează să se constate că acestea nu pot fi datorate decât de la scadență or, scadența este legată de comunicarea titlului; pârâta i-a comunicat reclamantei titlul în mai 2012, motiv pentru care reclamanta nu poate fi obligată la plata accesoriilor pentru perioada anterioară.
În ceea ce privește prescripția, arată că lipsa actului administrativ fiscal ca și bază obligatorie a titlului executoriu și data emiterii acestuia sunt argumente ce au stat la baza anulării sale de către instanța de judecată; mai mult decât atât, așa cum a reținut și instanța de judecată, recurenta nu a putut face dovada comunicării personale a titlului nici la momentul emiterii sale, nici înlăuntrul termenului de prescripție pentru a se invoca întreruperea acestuia.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 957/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE V. și au fost anulate Deciziile nr._ și nr. 392/2012 numai în ce privește accesoriile, a fost înlăturată obligația de plată din titlul executoriu nr. 2986/2006 și a fost obligată pârâta la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE V. criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că potrivit art. 8 Ordinul nr. 617/2007 contribuabilii au datoria să vireze trimestrial contribuția către FNUASS, astfel că nu recurentei îi incumba sarcina informării cu privire la existența debitului.
În ce privește, anularea titlului executoriu, prin emiterea somației de executare s-a întrerupt prescripția, acesta fiind un act începător de executare.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că instanța și-a motivat în mod corect hotărârea, iar contribuția de asigurări de sănătate care trebuia plătită de reclamantă trebuia notificată înainte contribuabilului.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Curtea reține că, deși asiguratul este dator să plătească din proprie inițiativă și la timp contribuția către bugetul asigurărilor sociale de sănătate, casa de asigurări este îndrituită să ajute pe cât posibil contribuabilul în exercitarea acestei îndatoriri și să nu cauzeze prin conduita sa mărirea debitului.
În cauza de față, recurenta nu a emis comunicarea anuală prev. de art. 222 Legea nr. 95/2006, prin fapta sa determinând curgerea unor majorări de întârziere împotriva intimatei. Așadar, intimata nu este datoare să achite majorările imputate.
Așadar, decizia nu a fost emisă în mod legal și temeinic, fiind lovită de nulitate în ce privește majorările stabilite. Pe cale de consecință, este nulă și decizia din soluționarea contestației administrative în privința acestor aspecte.
În ce privește titlul executoriu nr. 2986/27.11.2006, instanța de fond a procedat corect, deoarece titlul nu conține mențiuni cu privire la actul administrativ-fiscal (titlu de creanță în baza căruia a fost emis), iar emiterea chiar concomitentă a titlului nu ar putea întrerupe prescripția. De asemenea, efectuarea de acte de executare silită fiscală cu privire la alte creanțe nu întrerup prescripția cu privire la creanțele din respectivul titlu. În orice caz, față de data emiterii titlului (27.11.2006), termenul de prescripție de 5 ani (calculat de la 1 ianuarie a anului următor) s-a împlinit înainte de înființarea popririi în luna aprilie 2012.
Față de considerentele de mai sus, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus anularea deciziilor contestate de reclamantă, în ce privește accesoriile.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 451 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatei-reclamante suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52 bis, împotriva sentinței civile nr. 957/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. C., cu domiciliul în ..
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, L. C. |
Grefier, C. M. D. |
MRC/DMC/4 ex/14.11.2014
Fond: F. T.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7030/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4689/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
