Anulare act administrativ. Decizia nr. 6299/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6299/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3271/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6299/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. I.
Judecător - V. M. D.
Judecător - E. L. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. cu sediul în G., ., nr. 46 A, împotriva sentinței civile nr. 3871 din 30.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns recurenta prin consilier juridic D. O. – cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurenta prin reprezentant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea excepției inadmisibilității sau tardivității acțiunii pentru motivele dezvoltate în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ , reclamantul M. D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G., anularea Deciziei nr. 707/25.02.2013 și a Deciziei nr. 716/25.02.2013 emise de pârâtă.
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat că este tatăl minorului M. R. G. și, în temeiul OUG nr. 111/2010 a solicitat acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului, opțiunea II.
Precizează reclamantul că inițial s-a dispus acordarea drepturilor cuvenite în cuantum de 815 lei pe lună, însă, începând cu luna februarie 2012 acestea au fost suspendate prin Decizia nr._/02.02.2012.
Ulterior, a aflat că decizia a fost emisă pentru neplata obligațiilor legale către bugetul local.
Verificând situația plăților către bugetul local a constat că la data de 31.12.2011 impozitele și taxele datorate bugetului local erau achitate din data de 31.03.2011.
Precizează reclamantul că a prezentat această situație prin contestația formulată, dar aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată prin Decizia nr. 716/25.02.2013.
Arată reclamantul că printr-o cerere separată a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a contestației motivat de faptul că reședința familiei se afla în altă localitate . Cu toate acestea, prin Decizia nr. 707/25.02.2013 cererea sa a fost respinsă.
În drept a invocat dispozițiile OUG nr. 111/2010 .
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri ( filele 4 - 7, 54 ).
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G., legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei procedurii prealabile și respingerea contestației ca inamisibilă întrucât nu a fost respectat termenul de promovare a plângerii prealabile. A invocat și excepția prescripției dreptului la plângere prealabilă motivat de faptul că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004. Pârâta a invocat și excepția tardivității acțiunii raporta la dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că plângerea prealabilă a fost depusă după trecerea unui an de la data emiterii actului contestat.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că reclamantul nu a achitat în termen de 5 luni obligațiile legale. Astfel, la data de 19.01.2012 au fost achitate două amenzi și impozitul auto, dar nu era achitat impozitul aferent imobilului deținut în T..
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale OUG nr. 111/2010.
În susținerea cererii, pârâta a depus documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate ( filele 23 – 27 ).
Prin sentința nr. 3871/2013 a Tribunalului G. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârâtă.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la procedura prealabilă, invocată de către pârâtă.
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de către pârâtă.
A fost admisă acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul M. D. M. in contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G..
S-a dispus anularea Deciziei nr. 707/25.02.2013 și a Deciziei nr. 716/25.02.2013 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la analizarea pe fond a contestației cu privire la Decizia nr._/02.02.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr._/02.02.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. ( fila 23 ), s-a dispus suspendarea plății drepturilor acordate reclamantului cu titlu de indemnizație pentru creștere copil.
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei anterior menționate, respinsă prin Decizia nr. 716/25.02.2013 (filele 4, 5) cu motivarea că nu a fost formulată în termenul legal. Anterior, prin Decizia nr. 707/25.02.2013 ( filele 6, 7 ) a fost respinsă cererea reclamantului de repunere în termenul de formulare a contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Verificând actele ce au stat la baza emiterii celor două decizii contestate, înscrisuri depuse de pârâtă, Tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada comunicării către reclamant a Deciziei nr._/02.02.2012.
Pe de altă parte, data comunicării nu rezultă nici măcar din motivarea celor două decizii contestate, acestea raportându-se la data emiterii actului prin care s-a dispus suspendarea plății indemnizației de creștere copil, în mod greșit potrivit dispozițiilor legale anterior citate.
Având în vedere aceste aspecte, constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a comunica actul administrativ, Tribunalul a apreciat că plângerea prealabilă împotriva Deciziei nr._/02.02.2012 a fost promovată în termenul legal, motiv pentru care a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată atât a excepției lipsei procedurii prealabile, cât și excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, se constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă”.
Or, în cauză, se reține că nu a fost depășit acest termen, Decizia nr. 716/2013 privind soluționarea plângerii prealabile formulată de reclamant fiind emisă la data de 25.02.2013, iar la dosar nu a fost depusă dovada comunicării acesteia către petent.
În concluzie, față de toate aspectele anterior analizate, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că se impune admiterea prezentei acțiuni cu consecința anulării Deciziei nr. 716/25.02.2013 și a Deciziei nr. 707/25.02.2013 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. și obligarea pârâtei la analizarea pe fond a contestației formulate împotriva Deciziei nr._/02.02.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. , criticând-o sub aspectul greșitei aplicări a normelor de drept material.
În motivarea recursului a arătat că, în perioada 12.07.2011 – 01.02.2012, reclamantul intimat a beneficiat de indemnizație creștere copil în cuantum de 815 lei.
Făcând aplicarea disp. art. 12 alin. 2 și art. 38 alin. 4 din OUG 111/2010, AJPIS a emis Decizia nr._/02.02.2012 de suspendare a plății indemnizației pentru neachitarea obligațiilor legale față de bugetul local.
Decizia emisă a fost comunicată titularului dreptului la adresa arătată în dosar, respectiv la domiciliul din T.. Ulterior, în baza art. 38 alin. 7 prin Decizia nr._/05.07.2012 s-a dispus încetarea dreptului, întrucât beneficiarul nu a făcut dovada achitării obligațiilor în termen de 5 luni acordat de legiuitor.
Actele administrative contestate prin cerere au fost emise la data de 01.02.2012 (act de suspendare a indemnizației) și, respectiv data de 05.07.2012 (act prin care s-a dispus încetarea plății).
Ambele acte administrative au fost comunicate, după emitere, la domiciliul reclamantului din localitatea T., .. 36, fapt recunoscut și de reclamant în cererea adresată instituției la data de 13.02.2013 cât și în răspunsul formulat în întâmpinare.
Acesta motivează că pe perioada verii a locuit în . și nu a mai reușit să treacă pe la domiciliul din T. și că abia în data de 15.01.2013 i-a fost înmânată corespondența de către părinții săi.
Recunoașterea faptului că i-au fost comunicate actele, la domiciliul din T., fiind făcută în fața judecătorului reprezintă o mărturisire judiciară cu valoare probatorie.
În niciun moment al derulării procesului, atât în faza scrisă cât și în fața instanței, reclamantul nu a infirmat faptul comunicării actelor administrative.
Acesta a solicitat să fie repus în termenul de formulare a procedurii prealabile, motivând că pe perioada verii a locuit în . și nu a reușit să treacă pe la domiciliul din T. și că abia în data de 15.01.2013 i-a fost înmânat corespondența de către părinții săi.
Toate discuțiile în fața instanței de fond s-au purtat cu privire la temeinicia motivului pentru care acesta a fost împiedicat să formuleze plângere prealabilă. Mai mult decât atât, instanța de fond nu a pus în discuția părților acest aspect, motiv pentru care consideră că prin hotărârea pronunțată a fost încălcat atât rolul activ al judecătorului cât și principiul oralității, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.
În concluzie, solicită casarea sentinței recurate și în rejudecare să se constate că procedura de comunicare a actelor administrative a fost corect îndeplinită, întrucât reclamantul nu a comunicat instituției o altă adresă pentru corespondență și, în consecință, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și/sau tardivă, și în subsidiar ca nefondată.
În rejudecare, solicită recurenta să se aibă în vedere următoarele:
Lipsa procedurii prealabile – Excepția inadmisibilității, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ. Instanța sesizată cu o cerere în anulare a unui act administrativ are obligația, înainte de soluționarea cauzei în fond să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Reclamantul, a formulat plângere prealabilă la data de 13.02.2013, depășind cu mult termenele arătate la art. 7. Formularea plângerii prealabile peste termenul prevăzut de lege echivalează practic cu neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii.
Prescripția dreptului la plângere prealabilă, conform art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Excepția tardivității introducerii acțiunii de către reclamant, conform art. 11 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ.
Solicită să se constate că este tardivă cererea formulată de reclamant la data de 13.02.2013 în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ. Termenul de 6 luni, reprezintă regula în materie, astfel încât de acest termen beneficiază toate subiectele de drept, fără nici o condiționare sau limitare. În schimb termenul mai mare de un an de zile apare ca o excepție. Solicită să se constate că motivele invocate nu sunt suficient de întemeiate pentru depășirea scuzabilă a celor 6 luni. Reclamantul își invocă propria culpă, nici un factor exterior și obiectiv nu l-a împiedicat să formuleze acțiunea, ci doar propria neglijență.
Pe fond, solicită recurenta să se constate că, potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 111/2010, începând cu anul 2012, pentru menținerea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, beneficiarii au obligația să își achite impozitele și taxele locale față de bugetul local pentru bunurile pe care le dețin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Verificarea achitării obligațiilor beneficiarilor se realizează după procedura instituită la art. 38 din ordonanță.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, tabelul centralizator completat de Primăria T. în care la poziția 158 este menționat reclamantul că nu și-a achitat obligațiile, cât și faptul că acesta nu a transmis instituției în termen de 5 zile dovada achitării obligațiilor la bugetul local (art. 38 alin. 8), solicită să se constate că actele administrative emise de AJPIS G. sunt temeinice și legale, instituția respectând disp. art. OUG nr. 111/2010.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală, a cărei reformare nu se impune.
În primul rând, prin sentința atacată nu a fost soluționat fondul cauzei, astfel încât nu pot fi luate în considerare la acest moment aspectele invocate în motivele de recurs cu privire la întrunirea condițiilor prevăzute de OUG 11/2010 privind suspendarea, respectiv încetarea plății drepturilor acordate reclamantului cu titlu de indemnizație pentru creștere copil .
Prin sentința instanței de fond au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei procedurii prealabile, excepția prescripției dreptului la procedura prealabilă, excepția tardivității introducerii acțiunii, invocate de către pârâtă. S-a dispus anularea Deciziei nr. 707/25.02.2013 și a Deciziei nr. 716/25.02.2013 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la analizarea pe fond a contestației cu privire la Decizia nr._/02.02.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G..
Prin Decizia nr._/02.02.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. s-a dispus suspendarea plății drepturilor acordate reclamantului cu titlu de indemnizație pentru creștere copil.
Prin Decizia nr. 707/25.02.2013 a fost respinsă cererea reclamantului de repunere în termenul de formulare a contestației.
Prin Decizia nr. 716/25.02.2013 a fost respinsă contestație împotriva deciziei nr._/02.02.2012, cu motivarea că nu a fost formulată în termenul legal.
Verificând actele ce au stat la baza emiterii celor două decizii contestate, înscrisuri depuse de pârâtă, Tribunalul a reținut în mod corect că nu s-a făcut dovada comunicării către reclamant a Deciziei nr._/02.02.2012 la adresa la care acesta locuiește efectiv, respectiv în ., cu atât mai mult cu cât din chiar conținutul Deciziei nr.707/25.02.2013 rezultă că reclamantul a prezentat înscrisuri prin care dovedește realitatea acestor susțineri.
În aceste condiții nu se poate reține ca fiind făcută o comunicare valabilă la adresa din T., .. 36, astfel că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă.
Reclamantul este îndreptățit la examinarea pe fond a contestației administrative prealabile, de către autoritatea competentă, prilej cu care se impun a fi avute în vedere și susținerile sale referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea, respectiv încetarea plății drepturilor acordate reclamantului cu titlu de indemnizație pentru creștere copil .
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 496 C.proc.civ, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială G. cu sediul în G., ., nr. 46 A, împotriva sentinței civile nr. 3871 din 30.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. I. V. M. D. E. L. P.
Grefier
I. S.
Red.E.L.P./01.07.2014
Dact.I.S./01.07.2014/5ex.
Fond – C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2099/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8424/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
