Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 614/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 7297/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 614/R
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
JUDECĂTOR – C. R. M.
JUDECĂTOR – I. M. D.
Grefier – I. S.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de reclamanta R. G., domiciliat în G., ., nr. 46B, și pârâtul M. G. – Direcția de Impozite și Taxe, cu sediul în G., ., . sentinței civile nr. 2549 din 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2014 fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.01.2014 și respectiv 17.01.2014 când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecata
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G. reclamanta R. G. a solicitat:
- anularea dispoziției 6846/19.07.2010 emisă de Primarul Municipiului G.;
- restituirea sumelor plătite în plus actualizate;
- daune cominatorii de 400 ron/zi de întârziere până la data executării hotărârii.
În motivare, reclamanta a arătat că:
- prin sentința pronunțată în Dosarul nr._ Tribunalul G. a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie cu sumele reale;
- A achitat impozit pe 2006 și 2007 așa cum rezultă din dosarul nr._ ;
- A achitat a doua oară sumele pentru a nu i se aplica majorări.
- În deciziile din 2008 s-a avut în vedere greșit că ar fi avut casa din cărămidă deși aceasta era din lemn, așa cum se arată și în acte.
Această situație ar fi recunoscută de pârâtă printr-o adresă din 03.02.2010.
- S-a avut în vedere greșit că terenul este în zona 0 deși acesta este situat în zona II;
- Pentru 2006 și 2007 a plătit 670 lei, iar pentru 2008 a plătit 1553 lei deși într-un act al pârâtei rezultă că datora doar 437 lei;
- Instanța prin dosarul nr._ a stabilit că era plătit impozitul pentru 2006-2007;
- Pentru 2008 i s-a calculat ilegal reactualizarea autorizației de construcție 197 lei, deși casa a terminat-o în 2 ani și nu a fost nevoie de reactualizare. De altfel nici nu a primit vreo decizie cu privire la suma de 197 lei pentru a o putea reactualiza.
- Pentru 2009 deși a achitat până la 31.03.2010 nu a beneficiat de reducerea de 10%, calculându-i-se chiar majorări.
- Abia pe 15.04.2010 pârâta a binevoit să-i calculeze impozitul defalcat pentru 2009 și 2010;
- În urma calculelor efectuate de reclamantă pârâta ar trebui, scăzând din taxele datorate banii achitați, să-i restituie suma de 527,5 lei. Nu datorează majorări.
- În 2009 pârâta nu a vrut să încaseze doar impozit pe teren (reclamanta nedorind să-l plătească și pe cel pentru casă, acesta din urmă fiind calculat greșit ca fiind pentru o casă din cărămidă).
Au fost atașate Dispoziția nr.6846/19.07.2010 emisă de Primarul Municipiului G., sentința nr.1231/02.11.2009 a Tribunalului G. (filele 21-22), adresele nr._/15.04.2010,_/26.05.2010,_/03.02.2010,_/10.11.2008 emise de Primăria Municipiului G., deciziile de impunere pe 2008, procesul-verbal recepție de terminarea lucrărilor din 09.12.2008.
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 42-44) pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând – în esență – că reclamanta în perioada 2005-2008 nu a depus declarații rectificative cu privire la terenul ce face obiectul contestației deși era în cunoștință că acesta era în categoria curți-construcții.
Întrucât abia în octombrie 2008 a declarat construcția, s-au calculat majorări și penalități din 2006 (când i s-a și eliberat certificatul de construire și autorizația de construire).Invocă disp. art.251 Cod fiscal.
Menționează că imobilul este construit din cadre de lemn.
În rejudecare, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară, raportul și răspunsul la obiecțiuni fiind atașate la dosar (filele 52-67 și 123 – 128).
După efectuarea raportului de expertiză reclamanta și-a precizat pretențiile arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2228,5 lei actualizată cu dobânzi și penalități.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.2549/25.09.2013,Tribunalul G. a admis în parte cererea si a anulat in parte dispoziția nr. 6846/19.07.2010 si decizia nr._/26.05.2010 emise de Primarul Municipiului G. cu privire la obligația fiscală stabilita in plus de 762 lei, a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantei suma de 762 lei achitata in plus fata de obligația fiscala legala constând in impozit pentru teren si construcții aferent perioadei 2006-2010,a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 704,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert si taxa si timbru judiciar și a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele compensatorii.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că aplicabil în cauză este art.254 din Codul fiscal, stabilind astfel că în cazul clădirilor reclamantei executate integral la termenul prevăzut în autorizația de construire, data dobândirii clădirii este data prevăzută în aceasta, iar impozitul se datorează cu începere de la data de întâi a lunii următoare. De asemenea potrivit art.259 din Codul Fiscal în cazul modificării folosinței terenului impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea, și întrucât autorizația a fost emisă la 27.06.2006,cu începere de la 01.07.2006. Potrivit calculului efectuat de expertul desemnat în cauză pentru perioada 2006-2008 reclamanta datorează impozit pe teren și casă în cuantum de 2005 lei, achitând în această perioadă 2767 lei, cu 762 lei mai mult.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat de reclamanta R. G., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ recurenta-reclamantă a susținut în esență următoarele:
În mod eronat prima instanța a ajuns la concluzia că trebuie să i se restituie doar parțial suma solicitată. Se invocă faptul că pârâta ar fi trebuit să îi comunice o decizie prin care să-i facă cunosc care este noul impozit, dacă a considerat că plata pe care o efectuase cu acest titlu pentru anii 2006,2007 nu era cea corectă. Astfel ar fi avut posibilitatea de a o contesta în instanță.
Recurenta invocă și neretroactivitatea legii pentru speța sa, în condițiile în care în anul 2010 i se pretinde să plătească pentru aceeași perioada o suma de 670 lei în plus, în condițiile în care impozitul îl plătise.
Modificarea categoriei de folosința a terenului nu i se poate imputa în condițiile in care declarația sa era vizată de registrul agricol la acea vreme.
Din actele depuse la dosar, rezultă că pentru anii 2006,2007 a achitat și pârâta a încasat în plus suma de 670 lei, iar în total pentru anii 2008-2010 a plătit suma de 3.096,5lei, când de fapt datora doar 1538,0lei. Așadar parata ar trebui să-i restituie aceasta suma la care se adaugă suma de 670 lei, in total fiind suma de 2.228,5 lei. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în rejudecare obligarea paratei le restituirea sumei de 22 milioane si 285lei vechi actualizata cu plata de daune cominatorii.
Prin recursul declarat de către pârâta, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.pr.civ s-a arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșita materialului probator administrat in cauza, însușindu-și calculul eronat si nelegal, detaliat in cuprinsul raportului de expertiza judiciara, reținând ca autoritatea datorează contestatoarei suma de 762 lei, astfel cum a rezultat concluziilor expertizei.
S-a solicitat de către recurenta-pârâtă admiterea recursului,modificarea sentinței recurate si in rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursurile sunt nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune. Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corecta dezlegare pricinii.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, in mod temeinic instanța de fond a reținut modificările succesive ce au avut loc cu privire la categoria de folosința a terenului, neputând fi reținută culpa autorității in stabilirea categoriei de folosința pentru terenul reclamantei.
În conformitate cu disp. art. 259 alin. 6 Cod fiscal, în anul imediat următor, dobândirii terenului – în temeiul deciziei civile nr. 1068/13.09.1999 – recurenta a depus declarația pe propria răspundere în vederea stabilirii impozitului pe teren, terenul fiind încadrat la acea dată, chiar de contestatoare, la categoria „curți – construcții”.
În anul 2003, pentru aceeași suprafață de teren, contestatoarea a întocmit o nouă declarație pe proprie răspundere, modificând categoria de folosință a terenului, din „curți – construcții” în „arabil”.
D. să construiască o clădire pe acest teren, în vederea obținerii unei autorizații de construcție, recurenta întocmește o altă declarație pentru stabilirea impozitului pe teren, în conformitate cu care terenul revine la categoria „curți – construcții”.
În continuare, în perioada 2005 – 2008, contestatoarea nu a mai depus declarații rectificative cu privire la terenul ce face obiectul contestației, deși era în cunoștință că terenul trecuse din nou la categoria „curți – construcții”, iar impozitul fusese calculat având în vedere această categorie de încadrare a terenului.
Ca urmare a cererii sale, în vederea realizării construcției, contestatoarei i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 845/19.04.2006 și autorizația de construire nr. 758/27.06.2006.
Astfel, în cuprinsul certificatului de urbanism nr. 845/19.04.2006, la pct. 2 – Regimul economic, a fost precizată situația fiscală a terenului, respectiv „teren liber de construcții”, astfel că, încă din anul 2006 reclamanta era în cunoștință de categoria de folosință în care era încadrat terenul și care a fost avută în vedere la calcularea impozitului.
În data de 3.10.2008, odată cu finalizarea construcției, contestatoarea întocmește declarație pentru stabilirea impozitului pe teren, acesta fiind încadrat în categoria sa inițială de „curți – construcții”. În baza acestei ultime declarații, organul fiscal a efectuat corectarea în evidența fiscală, în sensul înregistrării terenului la categoria „curți – construcții și a fost recalculat impozitul pe teren, avându-se în vedere această categorie, pentru intervalul 2006 – 2010.
Nu poate fi reținută nici prescripția invocată de către recurentă cu privire la sumele cu titlu de impozit pe clădiri, datorate în intervalul 2006 – 2010.
Conform art. 91 alin. 1 C.pr.civ., dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale, se prescrie în termen de 5 ani, iar potrivit alin. 2, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Conform art.259 din Codul Fiscal în cazul modificării folosinței terenului impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea, în speța de față începând cu iulie 2006, având în vedere că autorizarea de construire nr.758 a fost emisă la 27.06.2006.
Cât privește impozitul pe clădire, potrivit art.254 din Codul fiscal, aplicabil în cauză, se reține că în cazul clădirilor recurentei-reclamantei executate integral la termenul prevăzut în autorizația de construire, data dobândirii clădirii este data prevăzută în aceasta, fiind întocmit și procesul-verbal de recepție în termenul prevăzut de lege, iar impozitul se datorează cu începere de la data de întâi a lunii următoare, respectiv iulie 2008.
Potrivit calculului efectuat de expertul desemnat în cauză pentru perioada 2006-2008 reclamanta datorează impozit pe teren și casă în cuantum de 2005 lei, achitând în această perioadă 2767 lei, cu 762 lei mai mult. În acord cu prima instanța, se retine plecând de la disp. art.251 alin.8 din Codul fiscal,că suprafețele luate în calculul impozitului pe clădiri sunt cele înscrise în memoriu Tehnic de Arhitectură din Documentația Tehnică pentru Obținerea Autorizației de Construire și în Declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, înregistrată la Primăria municipiului G. la data de 06.10.2008, respectiv suprafața totală de 156.17 mp. Cum suprafața total construită, desfășurată conform Documentației Tehnice pentru Obținerea Autorizației de Construire, luată în calcul este de 187.7 mp, fiind majorată cu 5%,rezultă că, pentru perioada 2006-2010 a fost achitată în plus suma de 762 lei.
Nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte privind eroarea de calcul evidenta privind valoarea impozitul datorat de reclamanta, săvârșită de prima instanță, motivat de faptul că formulând obiecțiuni in acest sens la raportul de expertiza, instanța, față și de răspunsul primit de la expert, le-a analizat și în mod temeinic a împărtășit punctul de vedere al acestuia privind calculul efectuat, pornind de la dispozițiile legale incidente precum si algoritmul de calcul stabilit la nivel local,datele calendaristice si tehnice specifice.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesubzistând in cauza motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. invocat de ambele recurente, motiv pentru care, în baza art. 312 alin 1C.pr.civ va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R. G., domiciliat în G., ., nr. 46B, și pârâtul M. G. – Direcția de Impozite și Taxe, cu sediul în G., ., . sentinței civile nr. 2549 din 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, I. S. |
Red.I.M.D./28.03.2014
Dact.I.S./28.03.2014/2ex.
Fond.L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1141/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
