Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8180/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8180/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 338/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8180/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. C.
Judecător L. G. T.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . cu sediul în Focșani, ., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 729/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta și intimata Primăria O..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este al doilea termen de judecată acordat în recurs, s-au depus actele solicitat la termenul anterior, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar din partea recurentei o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, după care;
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Primăria O., a solicitat anularea titlului executoriu nr. 94/17.01.2014 și exonerarea de la plata sumei de_ lei, precum și suspendarea efectelor titlului executoriu până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 729/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a capacității procesuale a pârâtei Primăria O. ca neîntemeiate.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta ., solicitând casarea sentinței și în rejudecare, admiterea cererii formulate și anularea actului administrativ contestat.
În motivarea recursului recurenta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că instanța nu a cercetat nici documentația depusă de reclamantă, nici celelalte probatorii formulate si nici legislația la care reclamanta a făcut referire în susținerile sale.
Recurenta susține că motivarea instanței de fond asupra admiterii excepției puterii de lucru judecat este total neîntemeiată față de temeiurile legale invocate de reclamantă in răspunsul la întâmpinare, cat si de probele (documente) depuse, ceea ce demonstrează ca cercetarea acestora s-a făcut superficial sau doar formal, motivele invocate in respingerea cererii fiind în opinia recurentei nelegale astfel:
- intre cauza prezenta si Dosarul Nr._, nu poate opera excepția puterii de lucru judecat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege si anume: a) - dosarele nu au aceeași cauza; in dosarul din 2010 se contesta o Decizie de Impunere, pe când in cauza de față se contesta un Titlu Executoriu, care nu este unul si același lucru din punct de vedere administrativ, nici nu au aceeași reglementare juridica; și nici nu a fost emis conform dispozițiilor legale in cazul actului contestat în cauza de față.
b) sumele din cele doua acte sunt total diferite, deci cauzele nu au același obiect.
Este de neînțeles cum instanța de fond a considerat ca suma de_ lei, din cauza judecata in 2010, este aceeași cu suma de_ lei din cauza de fata, pentru a putea hotărî in sensul admiterii acestei excepții.
c) așa cum rezulta din însăși întâmpinarea depusa de parata, nici temeiurile de drept in baza cărora au fost formulate cele doua acțiuni, nu sunt aceleași.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 cod proc. civ., Legea nr. 571/2003, HG nr. 44/2004, OG nr. 92/2003, Legea nr. 554/2004.
Intimata Unitatea administrativ teritorială Oraș O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în opinia sa instanța de fond a avut în vedere probele depuse de reclamantă din care rezultă cu certitudine că aceasta urmărește exonerarea de la plata obligațiilor fiscale prin ambele litigii deduse judecății, certificând ea însăși identitatea de cauză și cum identitatea de părți este evidentă, critica privind identitatea obiectului cum c ar fi contestat în primul litigiu un alt act decât cel contestat în prezentul litigiu și că sumele ar fi altele nu conturează o diferență de obiect.
Astfel, în primul litigiu a contestat decizia de impunere care este documentul ce stă la baza titlului executoriu pentru executarea obligației stabilite prin decizia de impunere. Dacă în primul litigiu a contestat decizia de impunere, titlul executoriu este subsecvent deciziei de impunere și privește aceeași obligație fiscală, iar diferența reclamată dintre sume în aceste două litigii se explică prin faptul că obligația fiscală a recurentei este stabilită pe termene prin aceeași decizie de impunere și cum între cele două litigii nu au fost făcute plăți, în mod firesc aceasta a crescut cu obligații de plată ulterioare primului litigiu.
Nici critica referitoare la diferența de temei juridic între cele două documente nu poate fi primită întrucât temeiul legal al titlului executoriu, fiind subsecvent deciziei de impunere, nu poate fi același în mod firesc, dar este în strânsă legătură și derivă din cel al deciziei de impunere.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin cererea ce face obiectul cauze de față reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria O., anularea titlului executoriu nr. 94/17.01.2014 emis de Primăria O. și exonerarea de la plata sumei de_ lei, precum și suspendarea efectelor titlului executoriu până la soluționarea definitivă a cauzei.
Urmare a solicitării instanței de recurs, conform dispozițiilor din încheierea de ședință din data de 13.10.2014, prin adresa nr. 6949/30.10.2014 Unitatea administrativ teritorială oraș O. a comunicat instanței faptul că titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu contestat îl reprezintă Contractul de concesionare nr. 683/01.09.1999, iar din fișa fiscală pe anul 2014 reiese perioada căreia sunt aferente obligațiile fiscale din titlul executoriu.
Curtea constată că în titlul executoriu nr. 94/17.01.2014 emis de Primăria Oraș O. sunt evidențiate obligații fiscale ale reclamantei ., în sumă totală de_ lei compuse din: - impozit clădiri persoană juridică în sumă de 8118 lei și accesorii aferente în sumă de 7489 lei, - impozit teren în sumă de 6221 lei și accesorii aferente în sumă de 5438 lei.
Se menționează în titlul executoriu că majorările de întârziere sunt calculate până la data de 17.01.2014.
Din fișa fiscală pe anul 2014 înaintată de intimată la dosar (filele 34-35 dosar recurs) rezultă că obligațiile fiscale reprezentând impozit pe clădiri în sumă de 8118 lei și impozit teren în sumă de 6221 lei sunt aferente perioadei 02.04.2007 – 30.09.2013.
Totodată, Curtea constată că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a invocat în motivarea cererii sale de anulare a titlului executoriu menționat faptul că este scutită de la plata impozitului pe clădirea și terenul aferent dispensarului veterinar și că se încalcă principiul dublei impuneri, însă, pe lângă acestea, reclamanta a mai invocat și alte motive, și anume faptul că nu sunt respectate dispozițiile art. 253 din codul fiscal referitoare la calculul impozitului datorat de persoanele juridice și că nu a fost respectată procedura emiterii titlului executoriu.
Din copia deciziei nr. 3066/2012 pronunțată de Curtea de apel G. în dosar nr._ rezultă că în dosarul respectiv a fost contestată decizia de impunere nr. 2824/17.05.2010 emisă de Primăria O., iar în acea cauză reclamanta a invocat în motivarea contestației sale faptul că ar fi scutită de plata impozitului pe clădire și terenul aferent, imobile ce i-au fost concesionate conform contractului de concesiune nr. 689/01.09.1999.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 431 Cod proc. civ. „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
În raport de aceste dispoziții legale Curtea notează că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Art. 431 alin. 1 Cod proc. civ. dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Prin urmare, în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art.431 alin. 1 C.proc.civ. (obiect, părți, cauză).
În cauză se constată însă că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, întrucât, astfel cum rezultă din cele expuse mai sus nu este îndeplinită nici cerința identității de obiect și nici cerința identității de cauză.
În concret se reține că în cauza de față reclamanta contestă un alt act emis de către pârâtă decât cel contestat în dosarul nr._, iar obligațiile fiscale evidențiate în titlul executoriu nr. 94/2014 vizează și o perioadă ulterioară celei pentru care a fost emisă decizia de impunere nr. 2824/17.05.2010.
În cauză intimata pârâtă nu a făcut nicio dovadă în sensul că prin decizia nr. 2824/17.05.2010 s-ar fi stabilit obligații fiscale cu termene de plată inclusiv în anul 2013, cum susține prin întâmpinare.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici o identitate de cauză în cele două litigii, câtă vreme, astfel cum s-a arătat, reclamanta a invocat și alte motive de nelegalitate a titlului executoriu, pe lângă cele prin care susține scutirea sa de la plata impozitului.
În consecință, Curtea de apel constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 431 alin. 1 Cod proc. civ., astfel că hotărârea de admitere a excepției autorității de lucru judecat și respingere a cererii privind anularea titlului executoriu nr. 94/17.01.2014 și exonerarea de la plata sumei de_ lei, ca existând autoritate de lucru judecat, apare ca fiind nelegală.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496, 498 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de reclamantă și va casa sentința atacată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța urmează a examina cererea formulată de reclamantă, prin raportare la toate motivele invocate în cerere, precum și la apărările formulate de pârâtă, urmând a verifica desigur și în ce măsură în cauză se impune efectul pozitiv al lucrului judecat conform deciziei nr. 3066/2012 pronunțată de Curtea de apel G. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă . cu sediul în Focșani, ., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 729/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. C. | Judecător, L. G. T. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.L.T./22.12.2014
Dact.L.R./4 ex/22.12.2014
FOND C.D.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1314/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1720/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
